ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 223/2016

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 115 din 26 februarie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a reclamantei SC A. SRL formulată în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat. 3. Apărările intimatei Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.

4. Procedura derulată în fața instanței de recurs Prin cererea înregistrată la data de 21 octombrie 2015, recurenta reclamantă SC A. SRL a solicitat să se ia act că renunță la judecata cererii de suspendare a executării actului administrativ - decizia de impunere din 04.11.2014 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Argumentele de drept relevante Înalta Curte constată că, în speță, recurenta a formulat cerere de renunțare la judecata cererii de suspendare a executării actului administrativ, cerere respinsă de instanța de fond.

Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., republicat "Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă." Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil. Totodată, instanța de control judiciar are în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc.

civ., republicat, care prevăd că "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel". Constatând că cererea de renunțare la judecata cererii de suspendare a fost formulată de recurenta reclamantă în calea de atac a recursului, instanța de control judiciar va admite calea de atac a recursului, va lua act de manifestarea unilaterală de voință exprimată de recurenta reclamantă de renunțare la judecata cererii de suspendare și va anula sentința pronunțată de instanța de fond. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 406 alin. (1), (5) și 6 teza a doua din C. proc.

civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A. SRL, va lua act de renunțarea la judecata cererii de suspendare și, în consecință, va anula Sentința civilă nr. 115 din 26 februarie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 115 din 26 februarie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Ia act de renunțarea la judecata cererii de suspendare și în consecință, anulează Sentința civilă nr. 115 din 26 februarie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2016. Procesat de ED