ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1629/2016

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 29 iulie 2014, sub nr. 298/35/2014, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Agenția Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-SM 465 din 17 iunie 2014 emise de pârâtă în baza Raportului de inspecție fiscală nr. F-SM 393 din 17 iunie 2014 până la soluționarea contestației formulate pe cale administrativă și înregistrată la organul emitent respectiv, Agenția Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare sub nr. 141837 din 22 iulie 2014.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin Sentința civilă nr. 172 din 2 octombrie 2014, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea reclamantei SC A. SRL și a dispus suspendarea executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată seria F-SM nr. 465 din 17 iunie 2014, emisă de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Agenția Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare în baza Raportului de inspecție fiscală seria F-SM nr. 393 din 17 iunie 2014, până la pronunțarea instanței de fond.

Cererea de recurs 3.1. Motivele de casare. Principalele argumente invocate Împotriva Sentinței civile nr. 172 din 2 octombrie 2014, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Agenția Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare a formulat recurs, solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de suspendare a executării actului administrativ atacat. În motivarea cererii de recurs, pârâta a susținut că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2014, în esență, invocând aceleași argumente expuse pe fondul cauzei.

Apărările formulate de intimata SC A. SRL Reclamanta SC A. SRL a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului 5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 3 februarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Părțile nu au depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului. 5.2 Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursului declarat, constată că susținerile formulate de reclamantă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., republicat. 5.2.1. Argumente de fapt și de drept relevante Înalta Curte constată că recurenta nu a invocat motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., republicat, și nici nu a adus critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute în acest text de lege. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. (d) C. proc. civ., republicat: „(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor/…/”. Conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat, aceeași sancțiune, adică nulitatea, intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488. Potrivit dispozițiilor legale menționate, dacă motivele de recurs sunt confuze, imprecise și generale, iar dezvoltarea acestora nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., republicat, această nelegalitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea. Înalta Curte, analizând cererea de recurs și susținerile recurentei, reține caracterul nesistematizat și nestructurat al căii de atac în motive care să vizeze nelegalitatea sentinței atacate. Astfel, recurenta nu indică și nu dezvoltă vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., republicat, și nu aduce sentinței atacate critici care să permită încadrarea lor, într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile acestui text de lege, preluând aceleași considerente invocate pe fondul cauzei. Înalta Curte reține că prin motivare a recursului trebuie să se înțeleagă nu doar indicarea unuia dintre motivele de casare, ci și dezvoltarea motivelor avute în vedere, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat. 5.2.2. Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) coroborat cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare.