ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3429/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată și modificată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, a solicitat suspendarea până la pronunțarea instanței de fond a executării Raportului de inspecție fiscala nr. x din 11 septembrie 2014, a deciziei de impunere nr. F-BN-430 din 11 septembrie 2014 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice și a dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 376 din 11.09.2014, cu privire la următoarele sume: 19.044 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar; 6.821 RON reprezentând dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar; 2.434 RON reprezentând penalități de întârziere aferente la impozitului pe profit stabilit suplimentar; 130.407 RON reprezentând TVA stabilită suplimentar; 606.268 RON reprezentând dobânzi/majorări de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar; 476.991 RON reprezentând penalități de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar.

Reclamanta S.C. A. S.R.L., prin modificarea cererii de suspendare depusă la dosar în 6 noiembrie 2014, a înțeles să cheme in judecată, în calitate de pârâtă, și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrita-Năsăud, invocând motive suplimentare referitoare la temeinicia cererii de suspendare cu referire la existenta cazului bine justificat și nelegalitatea raportului de inspecție fiscala nr. F-BN 297 din 11 septembrie 2014, a deciziei de impunere nr. F-BN 430 din 11 septembrie 2014 și a dispoziției privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala nr. 376 din 11 septembrie 2014, situație determinata de emiterea acestora de către un organ care nu era competent material și nici teritorial să întocmească actele respective.

Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 04.11.2014, intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive a pârâtei D.G.R.F.P. Cluj-Napoca.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 617 din 05 decembrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și a admis cererea formulată S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud.

A dispus suspendarea până la pronunțarea instanței de fond a executării raportului de inspecție fiscală nr. F-BN 297 din 11 septembrie 2014, a deciziei de impunere nr. F-BN 430 din 11 septembrie 2014 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată și a dispoziției privind măsurile stabilite de organul de inspecție fiscală nr. 376 din 11 septembrie 2014 cu privire la următoarele sume:

- 19.044 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar;

- 6.821 reprezentând dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar;

- 2.434 RON reprezentând penalități de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar;

- 130.407 RON reprezentând TVA stabilit suplimentar;

- 606.268 RON reprezentând dobânzi/majorări de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar;

- 476.991 RON reprezentând penalități de întârziere aferente TVA stabilit suplimentar.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 617 din 05 decembrie 2014 a formulat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, în nume propriu și în numele pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca.

În argumentele prezentate în susținerea motivelor de recurs, reinterând argumentele susținute în fața instanței de fond și, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a susținut că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, precum și excepția inadmisibilității acțiunii cu privire la suspendarea executării Raportului de inspecție fiscală nr. x din 11 septembrie 2014 și a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 376 din 11 septembrie 2014, având în vedere că în prezentul litigiu nu se invocă un act emis de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca. Raportat la actele administrative fiscale a căror suspendare se solicită prin acțiune apreciază ca D.G.R.F.P. Cluj-Napoca nu are calitate procesuală pasivă în cauză, atât raportul de inspecție fiscală, decizia de impunere, cât și dispoziția privind măsurile stabilite au fost întocmite la data de 11.09.2014 de către organul de inspecție fiscală din cadrul A.J.F.P. Bistrita- Năsăud, care deși este subordonată D.G.R.F.P. Cluj-Napoca, poate sta singură în judecată ca și pârâta.

Cu privire la inadmisibilitatea capetelor de cerere vizând suspendarea executării Raportului de inspecție fiscală nr. x din 11 septembrie 2014 și a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție nr.376 din 11 septembrie 2014 emise către Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul A.J.F.P. Bistrita-Nasăud, a susținut că actele administrative invocate de reclamantă nu sunt acte administrative.

În continuare, recurenta susține că cererea de suspendare este neîntemeiată, apreciind că în speța dedusă judecații nu sunt întrunite cumulativ condițiile de admisibilitate a cererii de superioare instituite de legiuitor prin dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, întrucât prin punerea în executarea a actului administrativ-fiscal a cărui suspendare la executare se solicită, nu se poate aprecia ca intimatei-reclamante s-ar crea o paguba iminentă care să justifice luarea unei astfel de măsuri.

Față de criticile prezente recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecând cauza, în principal, admiterea excepției calității procesuale pasive a pârâtei D.G.R.F.P. Cluj-Napoca și, în consecință, respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei peroane fără calitate procesuală pasivă. În subsidiar, admiterea excepției inadmisibilității acțiunii cu privire la suspendarea Raportului de inspecție fiscală nr. F-BN nr. 297 din 11 septembrie 2014 și a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscal nr. 376 din 11 septembrie 2014 și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca atare.

În situația în care instanța va respinge aceste excepții, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecând în fond cauza, respingerea cererii de suspendare formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Apărările formulate în cauză

Intimata - reclamantă S.C. A. S.R.L a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, ca nefondat.

Recurenta pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare.

Procedura derulată în recurs

Prin încheierea de ședință din 4 octombrie 2016, pronunțată în condițiile art. 493 din C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că nu există motive pentru reformarea acesteia.

Actul administrativ a cărui suspendare a fost solicitată, până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare, în condițiile art. 14 din Legea nr. 552/2004 este reprezentat de Raportul de inspecție fiscală nr. x din 11 septembrie 2014, decizia de impunere nr. F-BN-430 din 11 septembrie 2014 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice și dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 376/1109.2014, cu privire la următoarele sume: 19.044 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar; 6.821 RON reprezentând dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar; 2.434 RON reprezentând penalități de întârziere aferente la impozitului pe profit stabilit suplimentar; 130.407 RON reprezentând TVA stabilită suplimentar; 606.268 RON reprezentând dobânzi/majorări de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar; 476.991 RON reprezentând penalități de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar.

În practica judiciară, s-a reținut că suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative și în art. 15 din aceeași lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.

Această măsură de protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege:

- cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;

- paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Îndeplinirea celor două condiții este verificată, în funcție de circumstanțele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza argumentelor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul contestat ar fi, în final, anulat de instanță.

În jurisprudența sa (cu titlu de exemplu, deciziile nr. 737/2012, nr. 514/2013 și nr. 3019/2015), Înalta Curte a reținut că, pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța trebuie să își limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept, care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

În ceea ce privește condiția referitoare la cazul bine justificat

Înalta Curte constată că prima instanță a reținut în mod corect că este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat în sensul art. 14 coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, existând o serioasă îndoială în privința legalității, în sensul că, organul de inspecție fiscală din aparatul central al ANAF, în cazul său, DGAMC, are competenta pe întreg teritoriul țării, iar în situația în care și-a delegat competența către pârâta nou introdusă în cauză, condițiile în care se poate efectua aceasta delegare se stabilesc prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Așadar, DGAMC ar fi putut să își delege competenta doar la solicitarea motivată și cu avizul direcției care coordonează metodologic activitatea de inspecție fiscala, din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscala.

Așadar, în acord cu cele reținute de prima instanță, la o analiză sumară a aparenței de legalitate, se constată o nelegalitate evidentă a actelor administrativ fiscale, prin greșita efectuare a inspecției fiscale de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrita-Nasaud și emiterea actelor de către aceasta instituție atrage nulitatea actelor, ceea ce constituie împrejurări vădite de fapt care au capacitatea de a produce o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

În ceea ce privește condiția referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente

Cât privește criticile referitoare la îndeplinirea condiției privind iminența pagubei, Înalta Curte constată de asemenea că argumentele reținute în sentința atacată sunt fundamentate, pentru că paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată prin probe concludente.

Reclamanta a administrat probe concludente pentru dovedirea susținerilor din cererea introductivă, însăși valoarea totală a creanței fiscale stabilite suplimentar prin actele administrative a căror suspendare se solicită, de aproximativ 1.241.965 RON, fiind de natură a perturba grav activitatea societății reclamante, în caz de executare.

Conchizând, Înalta Curte constată că soluția adoptată de judecătorul fondului este corectă, este conformă, impunându-se ca în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud, în nume propriu și în numele pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca.

Referitor la criticile privind greșita respingere de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesual pasive a recurentei precum și excepția inadmisibilității cererii de suspendare este de remarcat că instanța în mod corect a respins aceste excepții, raportat, pe de o parte la art. 32 C. proc. civ. (ambele pârâte având calitate de organ emitent și calitate de organ competent să soluționeze contestația formulată) iar, pe de altă parte raport la dispozițiile art. 18 alin. (2) a Legii nr. 554/2004 potrivit cărora "instanța este competentă să se pronunțe în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6) și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.

Or, așa cum reiese din cuprinsul cererii precum și din actele depuse la dosar, condiția referitoare la obiectul suspendării este îndeplinită, în senul că actul administrativ a cărei suspendare se solicită este susceptibil de executare în sensul că acesta produce efecte în curs, a căror stopare poate fi realizată prin cererea de suspendare.

Soluția adoptată în recurs și temeiul legal al acesteia

Pentru considerentele arătate, constatând că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurentul-pârât subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud, în nume propriu și în numele pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud, în nume propriu și în numele pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca împotriva sentinței civile nr. 617 din 05 decembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 decembrie 2016.