ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2338/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, anularea Deciziei nr. 296 din 5 februarie 2016 emisă de pârâtă privind plângerea prealabilă formulată de reclamant împotriva Deciziei ASF nr. 2461 din 8 octombrie 2015, a Deciziei ASF nr. 2461 din 8 octombrie 2015 și a tuturor actelor premergătoare acesteia: în principal, desființarea sancțiunii amenzii în cuantum de 5.000 RON aplicată petentului A. în calitate de administrator unic al B. S.A. și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, obligarea ASF la restituirea către petentul A. a tuturor sumelor de bani reținute de către autoritățile statului în contul amenzii de 5.000 RON, la data prezentei cereri cuantumul total al sumei reținute fiind de 1.188 RON, obligarea ASF la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cerere.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 4058 din 14 decembrie 2016, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. - administrator al S.C. B. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței civile nr. 4058 din 14 decembrie 2016 a declarat recurs reclamantul A. - administrator al S.C. B. S.A., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II.Analiza cererii de recurs

Pe fond critica din recurs a vizat o pretinsă soluționare a cauzei pe criterii de oportunitate și nu de legalitate, iar, pe ceea ce a denumit calea de excepție, faptul că deși partea a invocat prevederile Legii nr. 31/1990 privind retragerea acționarilor într-o societate pe acțiuni, instanța de fond a apreciat că prevederile acestui act nu sunt aplicabile în speță.

Pe fondul cauzei este a se reține cum de altfel recunoaște și recurentul că conform Deciziei nr. 2461/2015, sancțiunea a fost aplicată pentru că Societatea nu a dat curs solicitărilor de a întocmi rapoartele curente conform Regulamentului nr. 17/2014 și nu a respectat prevederile art. 6 coroborate cu art. 8 din regulament.

Împotriva Deciziei nr. 2461/2015 a fost formulată plângere, solicitându-se revocarea deciziei motivat de situația financiară a Societății, de demersurile efectuate de administratorul unic al acesteia în scopul rezolvării situației și de prevederile Legii Societății privind sursele din care poate fi plătit prețul acțiunilor răscumpărate (respectiv profit distribuibil sau rezerve).

Prin Decizia nr. 296/2016, ASF a respins plângerea motivat de:

- Nerespectarea art. 6 coroborat cu art. 8 din Regulamentul nr. 17/2014 (pag. 5, antepenultimul paragraf din decizie);

- Nerespectarea de către administratorul unic a obligației de a informa acționarii cu privire la situația reală a societății și posibilitatea de a onora sau nu eventuale cereri de retragere cu ocazia luării HAGA de retragere de Ia tranzacționare, pentru ca acționarii să poată să decidă în cunoștință de cauză (pag. 5, ultimul paragraf din decizie);

- Inaplicabilitatea prevederilor art. 103

1

alin. (1) lit. d) din Legea 31/1990 (pag. 6 din decizie).

În realitate potrivit prevederilor art. 4. alin. (1) lit. c) din Legea nr. 151/2014, acționarii au dreptul de a se retrage din societate în condițiile prevăzute de Legea nr. 151/2014.

Urmare a depunerii cererii de retragere din societate formulată de dl C., emitentul nu a publicat/transmis rapoartele curente prevăzute de art. 8 din Regulamentul ASF nr. 17/2014 cu privire la înregistrarea primei cereri de retragere, inițierea demersurilor la Oficiului Registrului Comerțului pentru desemnarea unui expert autorizat independent etc. justificând nepublicarea prin lipsa resurselor financiare necesare răscumpărării acțiunilor.

Astfel, S.C. B. S.A. BUCUREȘTI, prin administratorul A., nu a respectat prevederile art. 6 coroborate cu prevederile art. 8 din Regulamentul nr. 17/2014, ca urmare a depunerii unei cereri de retragere din societate.

Din informațiile obținute de la D. S.A., la consolidarea din data de 27 noiembrie 2015, dl. C. avea un număr de 198 acțiuni, pentru care emitentul S.C. B. S.A. București nu a făcut raport de evaluare. Precizăm că acțiunile S.C. B. S.A. București nu au fost tranzacționate în ultimii 3 ani, iar un raport de evaluare era absolut necesar pentru a stabili valoarea la care trebuiau răscumpărate acțiunile.

Referitor la afirmația recurentului-reclamant conform căreia doar acționarul ce a depus cererea de retragere poate emite eventuale pretenții/acțiuni în legătură cu nesoluționarea, menționăm faptul că ASF supraveghează respectarea prevederilor legale vizând piața de capital, inclusiv la respectarea de către emitenți a drepturilor acționarilor (inclusiv dreptul de retragere așa cum este prevăzut în art. 7 din Legea nr. 151/2014 și art. 134 din Legea nr. 31/1990). împrejurarea că acționarii au la îndemână și alte mijloace procedurale pentru apărarea drepturilor lor patrimoniale în relația cu emitentul, nu înlătură posibilitatea ASF de a aplica sancțiuni contravenționale ori de câte ori sunt întrunite condițiile pentru atragerea răspunderii administratorilor sau altor persoane.

În ceea ce privește, afirmația recurentului-reclamant referitoare la faptul că hotărârea de a nu face demersuri în vederea admiterii la tranzacționare pe o piață reglementată/sistem alternativ de tranzacționare a acțiunilor societății în cadrul AGEA B. S.A din data de 27 martie 2015 a fost luată "având în vedere situația economico-financiară trecută, prezentă cât și previziunile pentru viitorul societății", Consiliul de Administrație al societății avea obligația de a informa acționarii cu privire la situația reală a societății și de a le comunica dacă societatea are capacitatea de a onora eventualele cereri de retragere, hotărârea de retragere de la tranzacționare urmând a fi adoptată ținând cont și de aceste aspecte.

De asemenea referitor la faptul că recurentul-reclamant a invocat faptul că nu a stat în pasivitate ci a întreprins acțiuni și eforturi privind identificarea de resurse financiare pentru rezolvarea situației, menționăm faptul că acesta a fost sancționat deoarece nu a întreprins măsurile prevăzute de Regulamentul nr. 17/2014 (nedepunerea cererii de numire a expertului pentru stabilirea prețului acțiunilor, nedepunerea rapoartelor curente, etc).

Astfel sancțiunea nu s-a referit la negăsirea de către recurentul-reclamant a unei soluții pentru obținerea fondurilor necesare demarării și îndeplinirii procedurii de retragere sau a găsirii unui răspuns pentru cererea de retragere, ci exact pentru neîndeplinirea procedurilor și a obligațiilor impuse de legislația pieței de capital.

Este de menționat și aceea că în realitate, argumentele de oportunitate se regăsesc în recurs însă în sens contrar celor pretinse, recurentul invocând faptul că, chiar dacă se putea reține culpa sa în neinițierea operațiunilor aferente retragerii, fapta lui nu ar fi trebuit sancționată, întrucât raportat la situația de fapt era imposibil pentru acționarul care a cerut retragerea să-și primească eventualele drepturi bănești.

Or, toate aceste chestiuni nu pot aboli obligația prevăzută de art. 8 din Regulamentul nr. 12/2014.

În ceea ce privește excepția invocată, față de interpretarea recurentului-reclamant cu privire la aplicabilitatea prevederilor art. 1031 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990R în cazul retragerii acționarilor în baza Legii nr. 151/2014.

Referirea din cuprinsul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 151/2015 la retragerea din societate "în condițiile art. 134 din Legea nr. 31/1990" vizează cerințele prevăzute la alin. (3) - (5) referitoare la documentația aferentă acestei operațiuni, la modul de evaluare al prețului de răscumpărare al acțiunilor și la suportarea costurilor acestei evaluări, neexistând Ia nivelul Legii nr. 151/2014 trimiteri exprese care să conducă la concluzia că restricțiile prevăzute la art. 103

1

alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990 se aplică și acțiunilor dobândite de societate în condițiile exercitării de către acționari a dreptului de retragere.

O interpretare contrară cu privire la aplicabilitatea acestei norme ar deschide calea unor posibile abuzuri din partea conducerii societăților care au obligația de a acorda acționarilor dreptul de retragere în condițiile Legii nr. 151/2014, aceștia putând invoca lipsa resurselor financiare necesare realizării operațiunii prevalându-se de restricțiile prevăzute de art. 103

1

alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990.

În toate situațiile de răscumpărare a propriilor acțiuni care atrag aplicabilitatea art. 103

1

alin. (1) lit. d), respectiv cele prevăzute de art. 103

1

alin. (1) lit. a) și art. 134 alin. (1) lit. a) - d) din Legea nr. 31/1990 presupun existența unei hotărâri a adunării generale extraordinare a acționarilor.

Legea nr. 151/2014 prevede printre situațiile în care se naște dreptul de retragere al acționarilor și cazuri în care nu există hotărâri ale adunării generale la care să poată fi raportat dreptul de retragere, respectiv cazurile în care adunarea generală a acționarilor nu se desfășoară din cauza neîndeplinirii condițiilor legale de cvorum, nu adoptă nicio hotărâre prin neîndeplinirea condițiilor legale de majoritate sau nu se desfășoară în termenul de stabilit prin lege.

Este evident că și pentru aceste cazuri, în care voința acționarilor exprimată în cadrul statutar dedicat unor astfel de decizii nu s-a putut manifesta, dreptul de retragere al acționarilor nu poate fi condiționat de limitările impuse prin prevederile art. 103

1

din Legea societăților comerciale.

În concluzie în raport de argumentele invocate, hotărârea instanței de fond apare ca temeinică și legală.

Cum în raport de motivele invocate acesta nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. - administrator al S.C. B. S.A. împotriva Sentinței civile nr. 4058 din 14 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 mai 2019.

Procesat de GGC - MM