ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1044/2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2014 reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a solicitat: Anularea parțială a Deciziei nr. 666 din 19 august 2014 sub aspectul sumei de 3.904.369 RON emisă de pârâta DGRFPB în soluționarea contestației formulată împotriva Deciziei de impunere; anularea parțială a Deciziei nr. 874/2014 și a RIF x/2014 emise de pârâta DGAMC; Suspendarea actelor administrative atacate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cereri; Obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 2994 din 13 noiembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală- Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice București, și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare A Marilor Contribuabili.

A dispus anularea parțială a Deciziei nr. 666 din 19 august 2014 sub aspectul sumei de 3.904.369 RON emisă de DGRFP București.

A dispus anularea parțială a Deciziei nr. 874/2014 și a R.I.F nr. x/2014 emise de pârâta DGAMC.

Prin Sentința civilă nr. 1577 din 11 mai 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de completare a dispozitivului Sentinței nr. 2994 din 13 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014 formulată de expertul contabil judiciar B., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili

Împotriva Sentinței civile nr. 2994 din 13 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, criticând hotărârea atacată pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Împotriva Sentinței civile nr. 1577 din 11 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs expert contabil B. invocând cazurile de casare prevăzute de art. art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Împotriva recursurilor declarate de pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a formulat întâmpinare intimata-reclamantă A. S.R.L., prin care a invocat excepția nulității recursurilor formulate de către pârâte susținând că motivele invocate nu se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. În subsidiar a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei-reclamante prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de către aceasta .

Recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurentul expert contabil B. prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Recurentul expert contabil B. a formulat răspuns la întâmpinarea recurentei-pârâte Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, prin care a solicitat respingerea ca nefondate a apărărilor formulate de către aceasta.

La data de 14 iunie 2018 a fost înregistrat memoriul recurentului expert contabil B. prin care acesta a solicitat judecarea recursului arătând totodată că își menține criticile formulate în recurs.

II. Soluția instanței de recurs

A. Cu privire la recursul declarat de expert contabil B. împotriva Sentinței nr. 1577 din 11 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată că acesta este tardiv formulat în raport cu dispozițiile art. 446 C. proc. civ.

Prin Sentința civilă nr. 1577 din 11 mai 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de completare a dispozitivului Sentinței nr. 2994 din 13 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014 formulată de expertul contabil judiciar B., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

Recursul a fost promovat de recurentul B. împotriva hotărârii prin care a fost respinsă cererea de completare a dispozitivului sentinței.

Dispozițiile art. 444 din C. proc. civ. prevăd că:

"(1) Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. (2) Cererea se soluționează de urgență, cu citarea părților, prin hotărâre separată. Prevederile art. 443 alin. (3) se aplică în mod corespunzător. (3) Dispozițiile prezentului articol se aplică și în cazul când instanța a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor."

Conform dispozițiilor art. 446 din C. proc. civ., încheierile pronunțate în temeiul art. 442 și 443, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 444 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Din analiza actelor de la dosar, rezultă că recursul a fost declarat la data de 3 iulie 2016, iar hotărârea a fost comunicată recurentului la data de 14 iunie 2016.

Având în vedere că, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, ultima zi în care se putea înregistra cererea de recurs este data de 30 iunie 2016.

Conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Această sancțiune se aplică și în cazul nerespectării termenului de declarare a recursului, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual.

Raportat la aspectele prezentate, Înalta Curte constată că recursul nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, nerespectarea termenului de declarare a recursului prevăzut de dispozițiile art. 446 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 atrage aplicarea prevederilor art. 496 teza a II-a C. proc. civ., în temeiul cărora recursul va fi respins ca tardiv declarat.

B. Cu privire la recursurile declarate de pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili:

a. Cu privire la excepția nulității recursurilor pârâtelor Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, invocată de către intimata-reclamantă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că nu este fondată.

Sancțiunea nemotivării recursului este prevăzută de art. 489 C. proc. civ., potrivit căruia recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3), unde se stabilește că, în situația în care legea nu dispune altfel, motivele de casare de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Alineatul 2 din textul menționat prevede că aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Criticile susținute în cererile de recurs se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurente, aplicarea greșită a normelor de drept material, motive pentru care excepția nulității va fi respinsă.

b. Cu privire la recursurile formulate, Înalta Curte constată că sunt fondate pentru următoarele motive:

Potrivit dispozițiilor art. 425 C. proc. civ., hotărârea prin care instanța soluționează fondul cauzei trebuie să conțină o parte introductivă, considerentele și dispozitivul.

Considerentele trebuie să cuprindă obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Înalta Curte constată că, în cuprinsul considerentelor sentinței, instanța de fond nu a efectuat o analiză proprie a solicitărilor reclamantei, raportat la motivele invocate și la apărările formulate de pârâte, nu a analizat din perspectivă proprie probele administrate în cauză.

Din considerentele sentinței și actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că instanța a preluat în mod identic criticile reclamantei din cererea de chemare în judecată, nu a analizat propriu zis argumentele reclamantei și ale pârâtelor formulate în cadrul apărărilor, preluând, într-o modalitate "copy paste", susținerile invocate de reclamantă; în propria analiză, instanța nu a analizat situația de fapt, nu a evaluat și valorificat din perspectivă proprie probele administrate în faza de cercetare judecătorească, raportat la argumentele invocate de reclamant și de cele din apărare.

Pronunțarea unei soluții în rezolvarea acțiunii deduse judecății implică în mod necesar și obligatoriu un proces de analizare a argumentelor invocate, operațiune care, pentru a echivala cu o veritabilă soluționare, trebuie să fie efectivă, să cuprindă în mod concret motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, raportat la actele normative incidente. Or, această obligație esențială privind hotărârea instanței nu a fost respectată de instanța de fond, împrejurare care conduce la casarea hotărârii pronunțate.

Concluzionând, Înalta Curte constată că motivele pe care instanța de fond și-a fundamentat soluția lipsesc cu desăvârșire, din perspectiva disp. art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., ceea ce conduce la concluzia că prin hotărârea pronunțată prima instanță nu a soluționat fondul cauzei.

Elementul esențial al unei hotărâri judecătorești este motivarea, care trebuie să poarte asupra tuturor argumentelor de fapt și de drept invocate de părți. Obligativitatea motivării hotărârii judecătorești reprezintă o condiție a procesului echitabil, exigență prevăzută atât de Constituția României (art. 21 alin. (3), cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (art. 6 paragraf 1).

Omisiunea totală a instanței de fond de a cerceta și analiza, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii atacate, argumentele de fapt și de drept din cererea de chemare în judecată, precum și apărările formulate, nu satisface exigențele desfășurării unui proces echitabil, echivalează cu nejudecarea fondului cauzei și conduce la imposibilitatea instanței de control judiciar să analizeze, în calea de atac a recursului, legalitatea sentinței.

Față de toate argumentele expuse anterior, Înalta Curte constată că, prin hotărârea pronunțată, prima instanță nu a soluționat în realitate fondul cauzei, iar față de modul defectuos în care s-a desfășurat procedura de judecată, sub toate aspectele prezentate, din perspectiva încălcării disp. 425 C. proc. civ., se impune casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare instanței de fond, potrivit dispozițiilor. art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 446 C. proc. civ. art. 444 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul formulat de expert contabil B., ca tardiv.

În temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (2), din C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 teza I din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de expert contabil B. împotriva Sentinței nr. 1577 din 11 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal ca tardiv.

Respinge excepția nulității recursurilor pârâtelor invocată de intimata-reclamantă.

Admite recursurile formulate de pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva Sentinței civile nr. 2994 din 13 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2019.

Procesat de GGC -MM