ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 134/2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 28.07.2016, pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate solicitând instanței să dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/12.07.2016, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin Sentința nr. 188/F-CONT din data de 12 octombrie 2016, Curtea de Apel Pitești a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a anulat Raportul de evaluare nr. x/12.07.2016, a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 1.050 RON cheltuieli de judecată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinței nr. 188/F-CONT din data de 12 octombrie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului său, pârâta susține că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003.

Astfel, susține recurenta pârâtă că dispozițiile legale anterior citate interzic consilierului local să încheie contracte comerciale de prestări servicii, de executare de lucrări ori de furnizare produse sau de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte.

Or, astfel cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 20 - 23 din Legea nr. 215/2001, autoritățile administrației publice locale sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipal și primarii.

În atare context, starea de conflict de interese, prevăzută de art. 90 din Legea nr. 161/2003, nu poate fi reținută numai când consilierul local încheie contractul în discuție numai cu consiliul din care face parte ci și atunci când contractul este încheiat cu primarul, în acest sens hotărând instanța supremă și într-o altă cauză similar, făcând trimitere recurenta la Decizia nr. 7499/2013.

În concluzie, recurenta pârâtă susține că în mod greșit a procedat instanța fondului, anulând raportul de evaluare cu motivarea că nu au fost încălcate prevederile art. 90 din Legea nr. 161/2003, solicitând pârâta casarea hotărârii, rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii reclamantului, ca fiind neîntemeiată.

Examinând recursul civil de față, curtea, cu majoritate, constată că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., hotărârea atacată fiind pronunțată cu greșita aplicare a normelor de drept material incidente în speță.

În acest sens, curtea constată că prin raportul de evaluare nr. x/12.07.2016, recurenta pârâtă Agenția Națională de Integritate a reținut că intimatul reclamant A. a încălcat regimul juridic al incompatibilităților pentru faptul că, în perioada în care exercita funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local al Comunei Malaia, județul Vâlcea, SC B. SRL - în care reclamantul era asociat și deținea funcția de administrator - a încheiat cu Primăria Malaia Contractul de prestări servicii nr. x/21.11.2012, ce a avut ca obiect închirierea de către primărie a unor utilaje pentru deszăpezire în situație de urgență în comuna Malaia.

Intimatul reclamant a contestat raportul de evaluare, acțiunea fiind admisă de Curtea de Apel Pitești prin sentința civilă criticată în prezentul recurs, pentru următoarele considerente:

Reține prima instanță faptul că sunt lipsite de suport argumentele reclamantului, în sensul că nu există conflictul de interese, din moment ce contractul de prestări servicii nu a fost încheiat personal ci de către societatea comercială la care reclamantul este administrator precum și cele referitoare la urgența ce a justificat încheierea contractului, considerente ce nu au format obiectul unui recurs, devenind astfel definitivă aprecierea curții în acest sens.

Însă, curtea de apel apreciază că în cauză nu există starea de incompatibilitate sancționată de art. 90 din Legea nr. 161/2003, întrucât contractul analizat de agenția pârâtă nu este încheiat cu consiliul local din care face parte reclamantul ci cu primarul unității administrative-teritoriale.

Constată instanța de control judiciar că hotărârea primei instanțe este pronunțată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003, prevederile în discuție interzicând consilierului local sau județean să încheie contracte comerciale de prestări servicii, de executare lucrări, de furnizare produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice din care fac parte.

Potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 215/2001, comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrative-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale.

Autoritățile administrației publice locale sunt, potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 215/2001, consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive. Consiliile locale și primarii funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice din comune, orașe și municipii, în condițiile legii.

Așa cum prevede art. 21 din Legea nr. 215/2001, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.

Prin urmare, ipoteza încheierii contractului de prestări servicii nr. x/21.11.2012, între societatea B. SRL, în care reclamantul era asociat și deținea funcția de administrator și Primăria Malaia se circumscrie dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003, din moment ce intimatul reclamant face parte din autoritățile administrației publice locale a comunei Malaia, are calitatea atât de asociat cât și pe cea de administrator în cadrul societății comerciale amintite iar actul juridic astfel încheiat face parte din categoria contractelor comerciale avute în vedere de legiuitor.

În cauză este irelevantă împrejurarea că între consiliul local și primărie nu există raporturi de subordonare, întrucât ipoteza avută în vedere de ANI nu este aceea a încheierii contractului cu o instituție aflată în subordinea consiliului local ci cu o autoritate parte a administrației publice locale.

Așa cum a arătat recurenta-pârâtă și rezultă, de altfel din lege, cele două autorități ale administrației publice locale sunt autonome, însă scopul configurării și funcționării acestor autorități este acela de administrare a treburilor publice din comune, orașe și municipii, în condițiile legii.

Perfectând un contract de prestări servicii, cum este și cel analizat în cauză, societatea comercială angajează raportul juridic de drept substanțial cu unitatea administrativ-teritorială, aceasta fiind înzestrată, prin lege, cu personalitate juridică, fiind, așadar titular de drepturi și obligații cu caracter patrimonial, ce nu pot fi recunoscute nici în privința autorității executive și nici a celei deliberative de la nivelul administrației publice locale.

De aceea, intenția legiuitorului de a garanta îndeplinirea atribuțiilor aleșilor locali numai în scopul bunei administrări împiedică angajarea oricăror raporturi de natură comercială între alesul local și unitatea administrativă pe care este chemat să o administreze, conform atribuțiilor prevăzute de lege, fiind de subliniat faptul că orice astfel de contract se răsfrânge asupra bugetului unității administrative teritoriale.

În concluzie, sunt irelevante argumentele reclamantului, însușite de prima instanță, în sensul că nu a încheiat contractul de prestări servicii cu consiliul local din care face parte, îndeplinirea cumulative a condițiilor prevăzute de art. 90 din Legea nr. 161/2003 fiind corect reținută de recurenta pârâtă.

Față de aceste considerente, recursul civil de față va fi admis, cu consecința casării sentinței criticate și respingerii acțiunii reclamantului, ca fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate,

Admite recursul formulat de Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței nr. 188 din 12 octombrie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând în fond respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV