ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2126/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 martie 2015, pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/02.03.2015, întocmit de pârâtă, sens în care a solicitat instanței de judecată să constate că actul intitulat "Contract de vânzare-cumpărare nr. x/14.09.2011" (înregistrat la Primăria comunei Prundeni sub nr. x/2011), încheiat între Primăria comunei Prundeni - Consiliul Local și B. S.R.L., este un contract simulat, actul real fiind Convenția comercială dintre C. S.R.L. și B. S.R.L.

Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 135/F-CONT din 01 octombrie 2015, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva sentinței civile nr. 135/F-CONT din 01 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea contestației și anularea Raportului de evaluare nr. x/02.03.2015, întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate.

În motivarea recursului, reclamantul apreciază că sentința atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, instanța de fond reținând în mod eronat calitatea sa de președinte/secretar al adunărilor generale ale acționarilor, respectiv existența cazului de incompatibilitate reglementat de art. 88 din Legea nr. 161/2003.

În speță a fost reținută existența unei stări de incompatibilitatea ca urmare a deținerii de către recurentul-reclamant a calității de consilier local, precum și a funcției de asociat unic al societății B. S.R.L., ocazie cu care a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. x/14.09.2011.

Recurentul-reclamant susține că potrivit art. 88 alin. (1) lit. e din Legea nr. 161/2003:

"(1) Funcția de consilier local sau consilier județean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcții sau calități:(…) e) funcția de președinte sau de secretar al adunărilor generale ale acționarilor sau asociaților la o societate comercială de interes local ori la o societate comercială de interes național care își are sediul sau care deține filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă", dar societatea B. S.R.L. nu avea o adunare generală, ci doar un asociat unic, în persoana recurentului.

Consideră că reținerea instanței de fond, în sensul că asociatul unic al unei societăți comerciale are drepturile și obligațiile unei adunări generale, este eronată și că nu a deținut niciodată calitatea de președinte/secretar al adunărilor generale ale acționarilor, iar incompatibilitățile reglementate de Legea nr. 161/2003 sunt de strictă interpretare, motiv pentru care sentința atacată este nelegală.

De asemenea, recurentul-reclamant critică faptul că prima instanță nu a avut în vedere apărările sale referitoare la faptele care au dus la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/14.09.2011.

Recurentul-reclamant a solicitat și suspendarea judecății cauzei, până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce vizează constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, precum și a plângerii penale formulată împotriva ordonatorului principal de credite, înregistrată pe rolul D.N.A. Pitești.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 28 ianuarie 2016, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 20 septembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au înregistrat la dosarul cauzei puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 28 februarie 2018, constatând că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, completul de filtru a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecata pe fond a căii de atac.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin raportul de evaluare contestat în cauză, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a reținut incidența dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003, apreciind că reclamantul A. a încălcat regimul juridic al incompatibilităților, întrucât, în perioada în care a ocupat funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Prundeni, jud. Vâlcea, între Consiliul Local Prundeni și societatea B. S.R.L., al cărei asociat și administrator era reclamantul, s-a încheiat Contractul de vânzare cumpărare nr. x/14.09.2011.

Chestiunea de drept dedusă judecății prin cererea de chemare în judecată a constat în aceea de a stabili dacă, prin încheierea Contractului de vânzare cumpărare nr. x/14.09.2011, între cumpărătorul Consiliul Local Prundeni și vânzătoarea B. S.R.L., este îndeplinită, în ceea ce îl privește pe reclamant, ipoteza textului art. 90 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Prin criticile expuse în cuprinsul recursului, reclamantul A. a susținut, succint, două aspecte de nelegalitate ale hotărârii atacate, respectiv:

(i) greșita aplicare, de către instanța de fond, a dispozițiilor art. 88 alin. (1) lit. e din Legea nr. 161/2003, în sensul că reclamantul nu a deținut calitatea de președinte sau secretar al adunărilor generale ale acționarilor sau asociaților, astfel încât nu-i este aplicabilă starea de incompatibilitate reglementată de acest text de lege;

(ii) instanța de fond nu a avut în vedere apărările formulate de reclamant, cu privire la contextul factual care a dus la semnarea Contractului de vânzare cumpărare nr. x/14.09.2011.

În ceea ce privește prima critică de nelegalitate, Înalta Curte o va respinge, ca nefondată, constatând că, prin Raportul de evaluare nr. x/02.03.2015, pârâta Agenția Națională de Integritate a reținut, în privința reclamantului A., existența situației de incompatibilitate reglementată de dispozițiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora:

"(1) Consilierii locali și consilierii județeni care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective."

Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu analizarea legalității acestui Raport de evaluare și, din considerentele hotărârii atacate, rezultă că prima instanță a apreciat asupra existenței situației de incompatibilitate, din perspectiva dispozițiilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, ce au reprezentat temeiul de drept al raportului de evaluare. În cuprinsul sentinței recurate nu se face mențiune și nu se analizează incidența cazului de incompatibilitate reglementat de prevederile art. 88 alin. (1) lit. e din Legea nr. 161/2003, astfel încât critica recurentului-reclamant privind greșita interpretare a dispozițiilor acestui articol se raportează la aspecte străine de obiectul cauzei și de considerentele hotărârii atacate.

Înalta Curte reține că, în cuprinsul hotărârii de fond, curtea de apel a analizat existența cazului de incompatibilitate reținut în Raportul de evaluare contestat, prin raportare la calitatea de unic asociat pe care reclamantul o deținea în cadrul societății B. S.R.L., constatând că acesta exercită drepturile și obligațiile ce revin, potrivit legii, adunării generale a asociaților, inclusiv cele ce decurg din funcția de președinte sau secretar al adunării generale, astfel cum rezultă din aplicarea coroborată a dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003 și ale art. 13 din Legea nr. 31/1990. Însă această analiză a fost strict circumscrisă dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003, neputându-se susține că prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. e din Legea nr. 161/2003, atât timp cât nu a existat o trimitere expresă la aceste prevederi, iar aceste dispoziții au în vedere un caz de incompatibilitate diferit de cel reglementat de prevederile art. 90 din aceeași lege.

De altfel, concluzia instanței de fond privitoare la drepturile și obligațiile ce revin asociatului unic al unei societăți cu răspundere limitată unipersonală este corectă, art. 13 din Legea nr. 31/1990 stabilind în mod expres că:

"În cazul în care, într-o societate cu răspundere limitată, părțile sociale sunt ale unei singure persoane, aceasta, în calitate de asociat unic, are drepturile și obligațiile ce revin, potrivit prezentei legi, adunării generale a asociaților.", iar recurentul nu a prezentat argumente în combaterea aplicabilității acestui text de lege.

Cea de-a doua critică formulată de recurentul A., privitoare la neluarea în considerare, de către instanța de fond, a apărărilor reclamantului privind modalitatea de încheiere a Contractului de vânzare cumpărare nr. x/14.09.2011, va fi respinsă, de asemenea, ca nefondată.

Critica nu a fost dezvoltată de către recurent, acesta limitându-se la a menționa că instanța de fond "a făcut abstracție de apărările respective", fără a indica, concret, ce aspecte și împrejurări juridice/factuale deduse judecății au fost omise de prima instanță.

Analizând considerentele hotărârii atacate, Înalta Curte constată că acestea răspund tuturor aspectelor de nelegalitate invocate prin cererea de chemare în judecată, fiind tratate, in extenso, și apărările formulate de reclamant cu privire la contextul factual ce a dus la încheierea contractului de vânzare cumpărare între societatea comercială pe care o deține și administrează și autoritatea publică locală din care face parte. Prima instanță a analizat atât aspectele de ordin faptic și juridic privind simularea raporturilor juridice între cocontractanții acestui act juridic, precum și aspectele referitoare la sesizarea organelor de urmărire penală cu atribuții în cercetarea infracțiunilor de corupție, toate acestea din perspectiva prevederilor art. 90 din Legea nr. 161/2003, constatând lipsa de temeinicie a acestor apărări.

Pe de altă parte, recurentul-reclamant nu a combătut în mod efectiv argumentele primei instanțe, ceea ce conduce la concluzia caracterului nefondat al acestui motiv de recurs.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază a fi corectă concluzia primei instanțe, potrivit căreia reclamantul A. se situează sub incidența cazului de incompatibilitate reglementat de dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003, fiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de acest text de lege, respectiv:

(i) reclamantul deținea, concomitent, funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Prundeni și calitatea de asociat unic și administrator în cadrul societății B. S.R.L., societate cu capital privat;

(ii) reclamantul a semnat Contractul de vânzare cumpărare nr. x/14.09.2011, în calitate de reprezentant-administrator al vânzătoarei B. S.R.L., calitatea de cumpărătoare revenind Comunei Prundeni, reprezentată de Consiliul Local, autoritate a administrației publice locale din care făcea parte reclamantul.

Înalta Curte reține și că aspectele legate de cercetările efectuate de organele de urmărire penală cu privire la contextul semnării contractului de vânzare cumpărare, nu prezintă relevanță pentru constatarea stării de incompatibilitate în care se află reclamantul, întrucât, pe tărâmul răspunderii administrative reglementată de dispozițiile art. 90-92 din Legea nr. 161/2003, starea de incompatibilitate există și se sancționează independent de buna sau reaua credință a persoanei evaluate ori de scopul urmărit prin încheierea contractelor prohibite de lege, precum și independent de calificarea drept fapte penale a unor acte și situații anterioare, concomitente ori ulterioare încheierii contractelor.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, criticile formulate de recurentul-reclamant fiind nefondate.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de către reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 135/F-Cont din 01 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 mai 2018.