ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1475/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28.08.2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Agenția Română de Asigurarea a Calității în Învățământul Superior - ARACIS a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Muncii Familiei Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV) - Direcția Generală Autoritatea de Management Pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (DG AMPOSDRU), Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale (OIPOSDRU -MEN):

- anularea actului administrativ emis de pârât - reprezentat de decizia nr. x/01.03.2014, ce i-a fost comunicată la data de 17.03.2014 și pe cale de consecință anularea procesului-verbal de constatare și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență cu nr. x/25.02.2013 emis de pârât;

- obligarea pârâtului să îi restituie suma de 21.168 RON reprezentând servicii audit financiar, plătită prin Ordinul de plata nr. 544 din 20.03.2013, având în vedere caracterul eligibil al cheltuielilor reprezentând servicii de audit financiar ce au făcut obiectul acordului-cadru de servicii nr. x/25.03.2009 încheiat cu S.C. A. S.R.L și a contractelor subsecvente la acest contract;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1052 pronunțată în data de 14 aprilie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Fondurilor Europene - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, a respins cererea față de acest pârât ca atare și a respins cererea formulată de reclamanta Agenția Română de Asigurarea a Calității în Învățământul Superior - ARACIS, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta Agenția Română de Asigurarea a Calității în Învățământul Superior - ARACIS, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, iar în subsidiar, rejudecând cauza să se admită acțiunea astfel cum a fost formulată.

- au fost încălcate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât hotărârea atacată nu este motivată, instanța limitându-se a sintetiza în două propoziții punctul de vedere al pârâtei;

- sentința recurată a fost pronunțat cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor Legii nr. 66/2011 și O.U.G. nr. 34/2006, aspect care se circumscrie art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

- documentele suport justificative prezentate pentru activitatea de audit sunt în concordanță cu cerințele emise de OIPOSDRU- MEN și validau realitatea sumelor cerute la rambursare în cazul activității de audit;

- din cuprinsul deciziei nu reiese temeiul legal care a stat la baza fundamentării ca neeligibile în totalitate a cheltuielilor aferente prestării serviciilor de audit financiar, în sensul că nu se face referire la nici un text legal, iar articolele din O.U.G. nr. 66/2011 invocate se referă strict la forma sub care trebuia introdusă contestația și nu la încadrarea ca neeligibile a cheltuielilor.

În concluzie recurenta-pârâtă a apreciat că instanța de fond a ignorat atât prevederile legale incidente, cât și situația de fapt, sentința atacată fiind netemeinică, nelegală, nemotivată și dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, cât și a dispozițiilor care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 6 noiembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 19 februarie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 16 aprilie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Acțiunea are ca obiect cererea formulată de Agenția Română de Asigurarea a Calității în Învățământul Superior - ARACIS prin care a solicitat efecturea controlului de legalitate asupra deciziei nr. x/01.03.2014 și a procesului-verbal de constatare și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență cu nr. x/25.02.2013 întocmite de pârâtul Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale.

În speță, așa cum a argumentat și recurenta-reclamantă, este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Acest motiv de recurs vizează ipoteze variate, precum nemotivarea, motivarea insuficientă, implicită, confuză sau motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Ipoteza care se regăsește în cauza supusă judecății are în vedere nemotivarea hotărârii, de vreme ce, din analiza acesteia se constată că prima instanță s-a limitat la a da aparența unei minime examinări a motivelor de nelegalitate invocate în susținerea cererii de anulare a măsurilor dispuse de autoritatea pârâtă, reluând, în realitate, exclusiv și în integralitatea lor, argumentele pârâtei, expuse prin întâmpinare.

O astfel de conduită procedurală nu răspunde exigențelor impuse de art. 425 C. proc. civ. și art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, drept care nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt în mod real examinate de către instanța sesizată.

Principiul general consacrat de art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ. impunea în sarcina primei instanțe obligația de motivare a hotărârii pronunțate, în sensul de prezenta "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Or, în speță, reluarea în mod exclusiv a argumentelor uneia dintre părți, anume ale pârâților, fără a le însoți, în mod vădit, de analiza proprie a aspectelor de fapt și de drept relevante, fără a prezenta argumentele proprii privind admiterea motivelor de nelegalitate expuse în acțiunea introductivă de instanță, nu corespunde exigențelor textului legal sus-citat.

Această concluzie este susținută și de modul sumar, neconcludent și contradictoriu în care au fost analizate apărările părților, atât în ceea ce privește excepțiile invocate pe cale de întâmpinare, cât și asupra fondului cauzei.

În egală măsură, sentința nesocotește jurisprudența CEDO în materia art. 6 § 1 din Convenție, care a statuat constant că dreptul la un proces echitabil presupune ca hotărârea instanței să cuprindă răspunsuri specifice și explicite la aspectele esențiale supuse judecății, altfel spus un examen concret, efectiv al aspectelor importante ale cauzei (de ex. în cauza Albina împotriva României, 2005 ori în cauza Vlasia Grigore Vasilescu împotriva României, 2006).

Nemotivarea hotărârii, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, situație în care devin aplicabile dispozițiile art. 497 alin. (1) coroborat cu art. 480 alin. (3) din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care impun casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei.

Casarea cu trimitere corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfășurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialității și totodată este impusă de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părților la dublul grad de jurisdicție.

Găsind fondat motivul de recurs prevăzut dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., criticile recurentei-reclamante întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu vor mai fi analizate, urmând a fi avute în vedere la soluționarea în fond a cauzei.

În consecință, pentru considerentele arătate, constatând că sunt întemeiate criticile formulate de recurenta-reclamante sub aspectul motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu cele ale art. 496 și art. 497 din C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta Agenția Română de Asigurarea Calității în Învățământul Superior ARACIS împotriva sentinței civile nr. 1052 din 14 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 aprilie 2018.