ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1254/2019

HOTĂRÂRE

13.06.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1254/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 30 august 2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român și Ministerul Justiției, acordarea de daune morale și materiale în valoare de 100.000 euro, întrucât din anul 2009 are litigii pe rolul instanțelor de judecată în baza legilor referitoare la retrocedări și restituiri în natură a terenurilor luate abuziv de regimul comunist și stat.

Prin Sentința civilă nr. 579 din 16 mai 2017, Tribunalul Suceava, secția I civilă, a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia și a respins, ca nefondată, cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A.

Prin Decizia nr. 348 din 24 mai 2018 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, s-a respins apelul declarat de reclamant.

Împotriva acestei hotărâri, la data de 22 august 2018, a declarat recurs reclamantul A.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 13 septembrie 2018.

La termenul din 8 noiembrie 2019, instanța a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ., până la soluționarea sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care face obiectul Dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Cauza a fost repusă pe rol la termenul din 18 aprilie 2019, când s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, care nu au formulat punct de vedere.

La termenul din 13 iunie 2019, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția tardivității declarării recursului, reținută și prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, pe care o va admite, pentru considerentele care succed.

Cu titlu preliminar, se reține că, în raport de dispozițiile art. 24 și 25 alin. (1) C. proc. civ., în soluționarea recursului de față se vor avea în vedere dispozițiile C. proc. civ. existente la data inițierii demersului judiciar.

Art. 485 alin. (1) C. proc. civ. prevede că: "Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel ...", iar art. 185 alin. (1) din același cod prescrie că, atunci când "un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

În cauza dedusă judecății, hotărârea instanței de apel a fost comunicată recurentului la 28 iunie 2018, astfel cum rezultă din dovada aflată în dosarul curții de apel, care îndeplinește toate condițiile de validitate prevăzute, sub sancțiunea nulității, de art. 164 alin. (3) C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termenul legal de pentru exercitarea căii de atac, calculat potrivit regulii prescrise de dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 30 iulie 2018.

Cererea de recurs a fost, însă, formulată peste termenul prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., respectiv la data de 22 august 2018, astfel cum rezultă de pe ștampila serviciului registratură aplicată pe cererea de recurs .

Termenul de promovare a căilor de atac este un termen legal imperativ, peremptoriu, absolut, iar nerespectarea lui conduce la pierderea dreptului procesual de a efectua actul de procedură supus unui astfel de termen, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează sancțiunea decăderii din exercitarea dreptului.

Cum recursul a fost declarat peste termenul legal, Înalta Curte, va dispune respingerea recursului, ca tardiv formulat, făcând astfel aplicarea sancțiunii decăderii, prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., pentru neexercitarea în termen a căii de atac.