ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1729/2019

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, la 24 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, obligarea acestuia la repararea prejudiciului material în cuantum de 20.000 RON, actualizat de la data introducerii acțiunii până la achitarea efectivă, prin plata dobânzii fiscale, la repararea prejudiciului moral în valoare de 100.000 euro, sau echivalentul în RON la cursul BNR de la data efectuării plății, urmare a erorii judiciare cauzate prin procesul penal declanșat la 22 decembrie 2014 și finalizat la 8 februarie 2017.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe art. 52 alin. (3) și art. 53 din Constituția României, art. 5 parag. 5, art. 6 parag. 1 și 2 și art. 8 parag. 1 și 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 538 - 541 C. proc. pen.

Prin încheierea din camera de consiliu din 8 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Tribunalul Suceava, secția I civilă a admis excepția necompetenței funcționale a completelor specializate în litigiile de muncă și asigurări sociale și, în raport de dispozițiile art. 541 alin. (3) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completelor specializate în fonduri civile, reținând că obiectul acesteia constă în obligarea statului la repararea prejudiciului material în cuantum de 20.000 RON și a prejudiciului moral de 100.000 euro, urmare a erorii cauzate prin procesul penal declanșat la 22 decembrie 2017 și finalizat la 8 februarie 2017.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava, secția I civilă, la 12 iunie 2017, sub nr. x/2017.

Prin Sentința nr. 1039 din 28 septembrie 2017, Tribunalul Suceava, secția I civilă, a respins, ca nefondată, excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, și a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice București.

Prin Decizia nr. 100 din 31 ianuarie 2019, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 1039 din 28 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul A. la 01 aprilie 2019 (data depunerii la oficiul poștal).

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 15 aprilie 2019, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 10 filtru.

Prin rezoluția completului din data de 18 aprilie 2019, s-a dispus întocmirea, de către magistratul asistent, a raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, conform dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ.

Prin raportul întocmit la data de 20 mai 2019, raportorul a reținut că împotriva Deciziei nr. 100 din 31 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului, dat fiind obiectul cererii de chemare în judecată - repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, pentru care legiuitorul a instituit două grade de jurisdicție, respectiv fond și apel.

Constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., în procedura de filtru, prin rezoluția din 20 mai 2019, s-a dispus comunicarea raportului părților, pentru a depune puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 21 iunie 2019, intimatul-pârât Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, a depus punct de vedere la raport, prin care a arătat că este de acord cu cele reținute prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar recursul declarat în cauză este inadmisibil potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (2) C. proc. civ.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția inadmisibilității recursului reținută prin raport, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit prevederilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În cauză, litigiul dedus judecății are ca obiect cererea de chemare în judecată întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 538 - 541 C. proc. pen., înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția I civilă, la 24 mai 2017, prin care reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, obligarea acestuia la repararea prejudiciului material în cuantum de 20.000 RON, actualizat de la data introducerii acțiunii până la achitarea efectivă prin plata dobânzii fiscale, la repararea prejudiciului moral în valoare de 100.000 euro sau echivalentul în RON la cursul BNR de la data efectuării plății, urmare erorii judiciare cauzate prin procesul penal declanșat la 22 decembrie 2014 și finalizat la 8 februarie 2017.

Art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Conform art. 483 alin. (2) din același act normativ, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanței de fond, respectiv 24 mai 2017, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (15 februarie 2013) și până la data de 31 decembrie 2015 (termen care a fost prorogat succesiv prin O.U.G. nr. 62/2015 și ale O.U.G. nr. 95/2016, până la 31 decembrie 2018), nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare.

Față de dispozițiile legale mai sus evocate, se constată că pentru litigiile având ca obiect cereri privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, au fost instituite două grade de jurisdicție, respectiv fond și apel.

Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

În cauză, Decizia nr. 100 din 31 ianuarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, este definitivă, în înțelesul textului legal menționat, motiv pentru care împotriva acesteia nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 100 din data de 31 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 100 din data de 31 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, ca inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 octombrie 2019.

GGC - NN