ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 975/2019

Ședința publică din data de 16 mai 2019

asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Gura Humorului, la data de 30 august 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, și Ministerul Justiției, acordarea daunelor morale și materiale în valoare de 500.000 euro și anularea sentinței civile pronunțate în dosarul nr. x/1997 al Judecătoriei Gura Humorului.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 2-3, art. 5-8, art. 22, art. 26 C. proc. civ., art. 16, 20, 21, 30, 44, 46, 52, 73, 80, 124 și art. 136 alin. (5) din Constituția României, art. 6, 13, 14 și 17 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

La data de 8 decembrie 2016, reclamantul a precizat cererea de chemare în judecată, arătând că solicită obligarea pârâților la plata sumei de 250.000 euro, reprezentând daune morale.

Prin sentința civilă nr. 324 din 21 martie 2017, Judecătoria Gura Humorului a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, reținând că pretențiile reclamantului depășesc suma de 200.000 RON.

La data de 28 decembrie 2016, pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Prin întâmpinarea formulată la data de 6 februarie 2017, pârâtul Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată și excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Urmare declinării, pricina a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția I civilă la data de 16 iunie 2017, sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 1064 din 3 octombrie 2017, Tribunalul Suceava, secția I civilă a respins, ca nefondate, excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția inadmisibilității și excepția prescripției dreptului material la acțiune. A respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, și Ministerul Justiției.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., la data de 20 decembrie 2017. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 23 ianuarie 2018, sub același număr de dosar.

Instanța de apel a calificat calea de atac ca fiind apel, în raport de precizările reclamantului și de dispozițiile art. 152 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 343 din 17 mai 2018, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantului.

Această ultimă hotărâre a fost atacată pe calea recursului de către reclamant.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a susținut că instanța de apel l-a împiedicat să își susțină pledoaria și că a încălcat decizii pronunțate în recurs în interesul legii, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, ale Curții Constituționale, ale Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și dispoziții ale Convenției Europene a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, fără a arăta, în concret, care sunt acestea.

De asemenea, și-a exprimat nemulțumirea cu privire la modalitatea de soluționare a dosarului nr. x/1986 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și a dosarului nr. x/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a declinat competența de soluționare a dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Suceava, formulată de recurentul-reclamant. Totodată, a făcut ample aprecieri referitoare la dosarul nr. x/1992 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, arătând că sentința civilă nr. 284/1998, pronunțată în această cauza, este nelegală și că, în mod nejustificat, instanța de apel a respins solicitarea sa privind atașarea dosarului menționat la prezentul dosar.

Recursul nu a fost întemeiat în drept.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a dispus, la data de 12 septembrie 2018, comunicarea cererii de recurs către intimați și întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului în condițiile prevăzute de art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată la data de 24 octombrie 2018, intimatul Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, a invocat excepția nulității recursului din perspectiva faptului că recurentul-reclamant nu a arătat care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată de instanța de apel. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul Ministerul Justiției nu a depus întâmpinare.

La data de 8 noiembrie 2018, recurentul-reclamant a depus o cerere prin care a arătat, în esență, că recursul este motivat, solicitând casarea deciziei pronunțate în dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Suceava, secția I civilă, precum și a sentinței civile nr. 284/1998, pronunțate de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr. x/1992.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a apreciat că decizia recurată este susceptibilă de a fi atacată pe calea recursului, că recursul este supus unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 7.635 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) teza I, cu referire la cele ale art. 3 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, față de valoarea pretențiilor solicitate de reclamant la data formulării cererii de chemare în judecată, 20 iunie 2018, respectiv 250.000 euro (1.166.500 RON), conform cursului euro stabilit de BNR la această dată (1 euro = 4.6660 RON) și că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile de formă referitoare la motivarea căii de atac și la încadrarea criticilor în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Conform dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a fost comunicat părților.

La data de 5 decembrie 2018, recurentul a depus o cerere, arătând că anexează acesteia dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 100 RON, aferentă solicitării privind acordarea daunelor morale în cuantum de 250.000 euro.

Prin încheierea pronunțată în ședința din camera de consiliu de la 21 martie 2019, instanța, în raport de solicitarea formulată și de scopul urmărit prin depunerea acesteia, acela de a se constata că taxa de timbru datorată pentru soluționarea recursului având pretențiile solicitate, constând în acordarea daunelor morale de 250.000 euro, este de 100 RON, în baza dispozițiilor art. 22 alin. (4) C. proc. civ. a calificat cererea ca fiind de reexaminare a taxei judiciare de timbru, înaintând-o completului imediat următor, pentru soluționare.

Completul CF nr. x, prin încheierea din 18 aprilie 2019, a apreciat că solicitarea supusă analizei nu îndeplinește condițiile unei cereri de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reprezentând un simplu înscris prin care recurentul a adus la cunoștința instanței că a înțeles să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 100 RON. Drept urmare, a dispus restituirea dosarului completului inițial învestit cu soluționarea recursului.

Analizând recursul, din perspectiva excepției insuficientei timbrări, ce urmează a fi analizată cu prioritate, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 197 C. proc. civ., "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Cu un conținut similar, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. statuează:

"La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii."

Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486, cu nulitatea.

Art. 494 C. proc. civ. reglementează regulile privind judecata, stipulând că normele de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secțiune.

În speță, prin raportul de admisibilitate în principiu a recursului, s-a constatat că recursul formulat de reclamantul A. este timbrabil cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 7.635 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) teza I, cu referire la cele ale art. 3 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, față de valoarea pretențiilor solicitate la data formulării cererii de chemare în judecată, 20 iunie 2018, respectiv 250.000 euro (1.166.500 RON), conform cursului euro stabilit de BNR la această dată (1 euro = 4.6660 RON).

Raportul a fost comunicat recurentului la data de 29.11.2018, potrivit dovezii de comunicare aflate la dosar. Partea a depus o cerere la care a atașat dovada achitării taxei judiciare de timbru de 100 RON (chitanța seria x nr. x din 05.12.2018, aflată la dosar recurs).

Față de scopul urmărit prin depunerea taxei judiciare de timbru în cuantumul arătat, respectiv de a se constata că taxa de timbru aferentă recursului în raport de despăgubirile solicitate - 250.000 euro este de 100 RON, s-a interpretat că cererea recurentului este una de reexaminare, în condițiile art. 22 alin. (4) C. proc. civ., dispunându-se înaintarea acesteia completului imediat următor.

Având în vedere concluzia la care a ajuns completul învestit cu soluționarea acestei cereri, anume că solicitarea în discuție nu poate fi privită drept o cerere de reexaminare, întrucât nu cuprinde vreo mențiune care să reflecte intenția părții de a formula cerere de reexaminare, fiind un simplu înscris prin care se aduce la cunoștință plata taxei judiciare de timbru de 100 RON și văzând că recurentul nu s-a conformat obligației legale de timbrare pentru diferența de taxă judiciară de timbru de 7535 RON, Înalta Curte va anula, ca insuficient timbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 343 din 17 mai 2018 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

În raport de considerentele arătate, instanța constată că neîndeplinirea condițiilor de formă referitoare la motivare și la încadrarea criticilor în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cuprinsă în raportul de admisibilitate, nu se mai impune a fi analizată, având prioritate analiza excepției referitoare la timbrajul cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 343 din 17 mai 2018 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2019.