ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 165/2019

Asupra recursului de față, din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 30.08.2016, cu numărul x/2016, pe rolul Judecătoriei Gura Humorului, astfel cum a fost precizată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției daune morale și materiale Statului Român în valoare de 100.000 de euro, întrucât din anul 2009 are litigii pe rolul instanțelor de judecată în baza legilor referitoare la retrocedări și restituiri în natură a terenurilor luate abuziv de regimul comunist și Stat. De asemenea, reclamantul a arătat că solicită ca Statul Român să dispună, să cerceteze și să-l pună în posesie cu un teren în suprafață 507 mp, teren arabil, situat la locul numit "Casa de Apă".

Reclamantul și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 52 alin. (1) și 52 alin. (3) din Constituția României.

Prin precizările depuse la data de 27.09.2016, reclamantul și-a micșorat câtimea pretențiilor, în sensul că a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 50.000 euro daune morale.

Prin Sentința civilă nr. 194/2017 din 16 februarie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Judecătoria Gura Humorului a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Gura Humorului și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția I civilă, la data de 21.03.2017 sub nr. x/2015.

Prin Sentința civilă nr. 455 din 7 aprilie 2017, Tribunalul Suceava, secția I civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției, invocată prin întâmpinare; a respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Justiției, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză; a respins acțiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe la data de 22.05.2017 a declarat apel reclamantul, apelul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 15.06.2017.

Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, prin Decizia nr. 773 din 11 octombrie 2017 a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul B. împotriva Sentinței nr. 455 din 7 aprilie 2017, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă, în Dosar nr. x/2016, intimați fiind pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției.

Împotriva Deciziei nr. 773 din 11 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a declarat recurs recurentul-reclamant B., susținând că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, au fost încălcate legile constituționale, respectiv art. 52 alin. (1) și (3) din Constituția României, legile retrocedărilor, deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție, mai ales recursurile în interesul legii, deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului și Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Examinând modul în care recurentul a înțeles să motiveze recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție reține inexistența motivelor de nelegalitate și, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula cererea de recurs, pentru următoarele argumente:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același Cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așadar, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. se reține că instanța are obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerința nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

În calea extraordinară de atac a recursului controlul de legalitate nu poate fi exercitat decât în măsura în care argumentele părții prin care este exprimată nemulțumirea față de soluția adoptată în apel se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În speță, din expunerea criticilor aduse deciziei recurate, rezultă că nu au fost invocate motivele de nelegalitate care se pot încadra în prevederile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., iar din dezvoltarea susținerilor formulate nu rezultă niciun element care să se subsumeze ipotezelor reglementate de acestea.

Motivarea cererii de recurs reprezintă o succesiune de fapte și afirmații referitoare la încălcarea de către instanța de apel a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a art. 52 alin. (1) și (3) din Constituția României, legilor retrocedărilor, deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție și ale Curții Europene a Drepturilor Omului și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, fără a fi formulate critici concrete împotriva deciziei din apel, iar din sinteza acestor nemulțumiri, prezentate fără o acuratețe juridică, recurentul-reclamant nu a demonstrat pentru care motive este eronat și nelegal raționamentul instanței de apel.

În speța de față, susținerile recurentului-reclamant se referă la chestiuni de fond ale cauzei, iar nu la soluția instanței de apel și argumentele acestei instanțe.

Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel și fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existența judecății anterioare și natura căii de atac a recursului.

Se constată că nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivelor de recurs, iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării de critici pertinente ale deciziei ce formează obiectul recursului.

În calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel.

Or, recurentul reia aceleași susțineri privind dreptul său de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 507 mp teren, în temeiul legilor fondului funciar, aspecte care nu pot face obiectul analizei în această etapă procesuală.

Având în vedere că obiectul pricinii îl reprezintă angajarea răspunderii civile delictuale, recurentul ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, din perspectiva motivelor de recurs invocate, existența unor fapte culpabile, a vinovăției autorului faptei ilicite și existența unei legături de cauzalitate între prejudiciul pretins și faptele ilicite.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, recurentul nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În alți termeni, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

În considerarea celor arătate, constatând că recurentul nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul declarat de recurentul-reclamant B. împotriva Deciziei nr. 773 din 11 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant B. împotriva Deciziei nr. 773 din 11 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2019.

GGC - NN