ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 179/2017

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 22.11.2011, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâtul la plata sumelor de 250.000 euro, reprezentând despăgubiri datorate potrivit contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din 02.06.2008 și de 17.338 euro, cu titlu de dobândă legală, ce urmează a se calcula până la achitarea integrală a debitului principal, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 1417/07.12.2012, Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.089.950 RON, reprezentând echivalentul în RON al sumei de 250.000 euro, cu titlu de despăgubiri, precum și la plata sumei de 75.590,21lei, cu titlu de dobânzi legale calculate la 22.11.2011, acestea urmând a curge în continuare, până la achitarea integrală a debitului principal; pârâtul a mai fost obligat și la plata sumei de 73.131,63 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 38/31.05.2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de pârâtul B. și a schimbat în parte sentința atacată în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantei, obligând pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 567.888,60 RON, cu titlu de despăgubiri contractuale. Totodată, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale, precum și a obligării acestuia la plata sumei de 35.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în fond. Prin aceeași decizie a respins și cererea intimatei de obligare a apelantului la plata cheltuielilor din apel.

Prin decizia nr. 1553 din 5 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II -a civilă, s-a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin administrator judiciar C. și s-a casat decizia nr. 38/31.05.2013, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

În rejudecarea apelului, prin decizia nr. 398 din 24 iunie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă a respins ca nefondat apelul pârâtului, precum și cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată în fond și apel.

Împotriva acestei din urmă decizii, reclamanta S.C. A. S.A. prin administrator judiciar C., a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, schimbarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului ca nefondat, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în apel și recurs, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Recursul este insuficient timbrat.

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt suspuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea se anulează ca netimbrată.

Art. 9 din același act normativ prevede că, pentru "cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. În cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru."

Pentru soluționarea recursului s-a stabilit în sarcina reclamantului o taxă judiciară de timbru în sumă de 10.537 RON și un timbru judiciar în valoare de 5 RON.

Recurentul a depus numai taxa judiciară de timbru în sumă de 10.537 RON cu O.P. nr. x/02.12.2016, dar nu a atașat timbrul judiciar în valoare de 5 RON.

Cum recurentul nu s-a conformat dispozițiilor legale mai sus enunțate, de a depune un timbru judiciar în valoare de 5 RON, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și va anula recursul reclamantului ca insuficient timbrat.

În ce privește cheltuielile de judecată cerute de apărătorul intimatei Societatea A. S.A. prin administrator judiciar C. în sumă de 18.000 RON, Înalta Curte urmează să le respingă ca nefondate, întrucât suma pretinsă reprezintă onorariu de avocat, iar avocatul intimatei nu a depus mandatul avocațial de reprezentare a intimatei.

În consecință, conform art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitată de intimata - reclamantă Societatea A. S.A. prin administrator judiciar C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei nr. 398 din 24 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitată de intimata - reclamantă Societatea A. S.A. prin administrator judiciar C..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 februarie 2017.