ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1002/2018

Ședința publică din data de 20 martie 2018

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 26 februarie 2016 și înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub dosar nr. x/2015, reclamantul creditor A. a solicitat atragerea răspunderii pârâtului B. (fost administrator social al debitoarei S.C. C. SRL) pentru achitarea sumei de 41.760 RON reprezentând 39.594,24 RON despăgubiri și 2.017,62 RON cheltuieli de judecată, precum și la achitarea sumei de 3883 RON dobândă actualizată și a sumei de 1442 RON cheltuieli de judecată conform sentinței nr. 2618/2014 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia, în dosarul nr. x/2014.

Prin sentința nr. 33/F/2017 din 23 ianuarie 2017 pronunțată de Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență, s-au respins excepțiile invocate de pârâtul B. prin întâmpinare, respectiv: excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepția nulității cererii de chemare în judecată, excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului, excepția lipsei de interes a reclamantului în a acționa atragerea răspunderii pârâtului, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.

Prin aceeași sentință, a fost admisă cererea formulată de creditorul A., privind atragerea răspunderii administratorului S.C. C. S.R.L. și, în consecință, a fost obligat pârâtul B. la plata în favoarea debitoarei S.C. C. S.R.L. a sumei de 41.594,29 RON (38.594,29 RON debit și 3.000 RON cheltuieli de judecată).

Totodată, a fost respinsă cererea pârâtului B. privind chemarea în garanție a PFA D..

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel B..

La data de 27 martie 2017, petentul B. a formulat cerere de recuzare a completului de judecată învestit cu soluționarea apelului, compus din doamnele judecător E. și F..

Doamnele judecător au formulat și cereri de abținere care au fost respinse prin încheierea nr. 27/2017 din 29 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă.

Totodată, prin aceeași încheiere a fost respinsă și cererea de recuzare formulată de B. împotriva doamnelor judecător E. și F..

Pe fondul cauzei, prin decizia nr. 593/2017 din 22 decembrie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de pârâtul B., în sensul schimbării sentinței nr. 33/F/2017 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Alba, cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamantul A. privind atragerea răspunderii pârâtului pentru pasivul rămas neacoperit în cadrul procedurii falimentului debitoarei S.C. C. S.R.L.. A fost menținută în rest sentința apelată și a fost obligat intimatul să plătească apelantului suma de 100 RON cheltuieli de judecată.

La data de 26 aprilie 2017, recurentul B. a formulat recurs împotriva încheierii de ședință nr. 27/2017 din 29 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă.

Recursul recurentului a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. și art. 53 alin. (1) același cod, iar în cuprinsul acestuia s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, având în vedere că, în speță, completul C1 apel format din doamnele judecător E. și F. se afla într-un caz de incompatibilitate prevăzut de art. 41 C. proc. civ., întrucât au făcut parte din completul de judecată care a soluționat cauza în apel în dosarul nr. x/2015 și au pronunțat soluția de casare cu trimitere spre rejudecare a prezentei cauze instanței de fond, respectiv Tribunalului Alba, care a pronunțat sentința nr. 33/F/2017.

În subsidiar, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului având în vedere că doamnele judecător E. și F. se afla într-un caz de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. l și 13 C. proc. civ., respectiv și-au spus părerea în cauză.

Sub acest aspect, s-a mai susținut că doamna judecător E. a îndeplinit acte și a administrat probe în cauza care a format obiectul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Alba și în care s-a pronunțat sentința comerciala nr. 1381/2011, astfel cum aceasta a fost modificată prin decizia nr. 925/R/2011 a Tribunalului Alba și care formează temeiul pretențiilor reclamantului creditor A., motiv pentru care, în accepțiunea recurentului, există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorului este afectată.

În consecință, recurentul apreciază că, în mod greșit a fost respinsa cererea de recuzare formulată de petent împotriva completului de judecată care a soluționat cauza în apel, având în vedere că au fost încălcate textele de lege care reglementează incompatibilitatea judecătorilor, respectiv dispozițiile art. 41 si 42 C. proc. civ.

De asemenea, recurentul a invocat și dispozițiile art. 6 paragraful 1 din CEDO cu privire la independența judecătorilor, care, în accepțiunea sa, nu trebuie să se manifeste subiectiv față de nicio parte și, mai mult decât atât, trebuie să fie imparțiali, adică să confere garanții suficiente pentru a înlătura orice dubiu.

La data de 10 iulie 2017, intimatul A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea încheierii atacate cu recurs, ca fiind legală și temeinică.

La data de 11 august 2017, recurentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimatul A. și admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu consecința casării încheierii și soluționării cauzei pe fond de către un complet de judecată imparțial.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul a fost prematur formulat, fiind promovat cu nerespectarea cerințelor înscrise în art. 53 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 21 noiembrie 2017, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

La data de 29 decembrie 2017, recurentul-pârât a depus la dosar cerere de renunțare la judecarea recursului, conform art. 406 C. proc. civ.

Examinând cererea formulată de către recurentul-pârât B., Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 404 alin. (2) C. proc. civ., renunțarea se poate face și ulterior pronunțării, chiar și după declararea căii de atac.

Potrivit art. 406 alin. (5) C. proc. civ. când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac instanța va lua act de renunțare, iar potrivit alin. (6) teza a II-a al aceluiași articol, când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă.

În plus, potrivit art. 463 C. proc. civ. "achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre".

Prin cererea de renunțare la judecata recursului, recurentul practic achiesează la încheierea pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă cu privire la cererea de recuzare, acest lucru reprezentând o modalitate de manifestare a principiului disponibilității părților în procesul civilă, sub forma unui act procedural de dispoziție.

În considerarea celor ce preced, având în vedere dispozițiile legale evocate, Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecarea recursului declarat de recurentul- pârât B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecarea recursului declarat de pârâtul B. împotriva încheierii nr. 27/2017 din 29 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2018.