ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1769/2017

Deliberând, asupra cauzei constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21.12.2016 pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. x/2016, revizuenții A. și Asociația de Locatari B. au solicitat, în temeiul art. 509 C. proc. civ., revizuirea deciziei civile nr. 37 din 22 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2014.

În motivarea cererii, revizuenții au susținut că există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad și de grade diferite care încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârii primei instanțe cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant.

Astfel, se susține că decizia nr. 37/2016 este potrivnică cu: sentința nr. 8 pronunțată la data de 10.01.2008 de Tribunalul Galați și decizia nr. 507 pronunțată la data de 26.06.2008 de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2007; încheierea pronunțată la data de 03.06.2016 de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2015; sentința nr. 10300 pronunțată la data de 20.11.2015 de Judecătoria Galați și decizia nr. 136/A pronunțată la data de 04.04.2016 de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2015; sentința nr. 723 pronunțată la data de 06.04.2012 de Tribunalul Galați și decizia nr. 143 pronunțată la data de 22.01.2013 de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2011; sentința nr. 742 pronunțată la data de 13.04.2011 de Tribunalul Galați, sentința nr. 1047 pronunțată la data de 24.05.2011 de Tribunalul Galați și decizia nr. 1626 pronunțată la data de 31.10.2011 de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2010.

Alte dosare menționate de revizuenți sunt cele cu nr. x/2011, y/2010, z/2011, w/2013 ale Judecătoriei Galați și dosarul nr. x/2010 al Tribunalului Galați, fără însă a se indica actul jurisdicțional prin care se încalcă principiul autorității de lucru judecat.

Au invocat faptul că se încalcă autoritatea de lucru judecat a primei instanțe cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant, solicitându-se sesizarea organelor de urmărire și cercetare penală competente.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 din noul C. proc. civ.

Prin cererea înregistrată la data de 27.12.2016 pe rolul Curții de Apel Galați, în dosarul nr. x/2016, revizuenții A. și Asociația de Locatari B. au formulat aceeași solicitare de revizuire a deciziei civile nr. 37 din 22 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2014, precum cea formulată în dosarul nr. x/2016, anterior expusă.

Invocând faptul că se încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârii primei instanțe cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant, s-a solicitat, în temeiul art. 519 din C. proc. civ., lămurirea chestiunii de drept privind calitatea de reprezentant legal, de președinte de asociație.

S-a invocat, totodată, și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 519 din noul C. proc. civ., art. 21 și art. 26 din Legea nr. 230/2007, solicitându-se sesizarea organelor de urmărire și cercetare penală competente.

În susținerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 519 din noul C. proc. civ., s-a arătat, în esență, că acest text de lege este vădit neconstituțional în măsura în care nu îndeplinește condițiile de claritate, precizie și predictibilitate prevăzute de Constituție și de lege; este vădit neconstituțional în măsura în care permite să fie interpretat și aplicat în mod arbitrar, părtinitor și chiar abuziv; este vădit neconstituțional în măsura în care permite judecătorului să urmărească soluționarea cauzei exclusiv în mod arbitrar, părtinitor și chiar abuziv, precum și soluționarea pricinii fără lămurirea chestiunilor de drept, totodată fiind neconstituțional și în măsura în care permite judecătorului să pronunțe hotărâri nelegale și netemeinice, să adopte acte și măsuri arbitrare, părtinitoare și chiar abuzive, contrare dispozițiilor constituționale.

De asemenea, s-a susținut că art. 519 din noul C. proc. civ. este neconstituțional în măsura în care încalcă dreptul la apărare, dreptul accesului liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, dreptul privind interzicerea discriminării prevăzute de CEDO, art. 1, 15, 16, 20, 21, 24 și 148 din Constituția României.

În final, s-a arătat că cererea de sesizare a Curții Constituționale este admisibilă, fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, subliniindu-se că excepția de neconstituționalitate invocată are legătură cu soluționarea cauzei, deoarece s-a invocat neconstituționalitatea textului de lege care reglementează modul de soluționare a cererii de lămurire a unor chestiuni de drept și exercitarea căii de atac a soluției dată cererii de lămurire a unor chestiuni de drept.

În susținerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 și art. 26 din Legea nr. 230/2007, s-a arătat, în esență, că aceste texte de lege sunt vădit neconstituționale în măsura în care nu îndeplinesc condițiile de claritate, precizie și predictibilitate prevăzute de Constituție și de lege; sunt vădit neconstituționale în măsura în care permit să fie interpretate și aplicate în mod arbitrar, părtinitor și chiar abuziv și în măsura în care permit judecătorului să adopte acte și măsuri arbitrare, părtinitoare și chiar abuzive, contrare dispozițiilor constituționale.

De asemenea, sunt vădit neconstituționale în măsura în care permit crearea unei situații de conflict temporal între legi, precum și în măsura în care permit inducerea unei stări contradictorii, divergente, conflictuale în care asociația are în același timp două conduceri paralele, o conducere atestată de hotărâri judecătorești și o conducere atestată de o pretinsă hotărâre a adunării generale, care încă nu a fost validată de instanță, prin hotărâre, conform art. 33 din O.G. nr. 26/2000; sunt vădit neconstituționale în măsura în care permit inducerea unei stări contradictorii, conflictuale în care asociația are în același timp două conduceri paralele, o conducere atestată de actele constitutive, de statutul asociației, care nu au fost încă modificate, în condițiile art. 33 din O.G. nr. 26/2000 și o conducere atestată de hotărârea adunării generale, care încă nu a fost validată, în condițiile textului legal anterior indicat.

S-a mai arătat că art. 26 din Legea nr. 230/2007 este vădit neconstituțional în măsura în care creează un conflict temporal cu dispozițiile art. 33 din O.G. nr. 26/2000.

De asemenea, s-a susținut că art. 21 și art. 26 din Legea nr. 230/2007 sunt neconstituționale în măsura în care încalcă drepturi și principii prevăzute de CEDO, dreptul la apărare, dreptul accesului liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, dreptul privind interzicerea discriminării prevăzute de CEDO, art. 1, 11, 15, 16, 20, 21, 24 și 148 din Constituția României.

În concluzie, s-a arătat că cererea de sesizare a Curții Constituționale este admisibilă, fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, subliniindu-se că excepția de neconstituționalitate invocată are legătură cu soluționarea cauzei, deoarece s-a invocat neconstituționalitatea textului de lege care reglementează modul de aplicare, validare a hotărârilor adunării generale.

Prin decizia civilă nr. 2/2017 din 12 ianuarie 2017, Curtea de Apel Galați a declinat competența de soluționare a cauzei ce formează obiect al dosarului nr. x/2016 în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, competentă potrivit dispozițiilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ., dat fiind faptul că prima hotărâre a cărei autoritate de lucru judecat se susține că ar fi fost încălcată este decizia nr. 507 pronunțată la data de 26.06.2008 de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2007.

Cauza a fost înregistrată sub același număr pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 20.02.2017.

De asemenea, prin decizia civilă nr. 3/2017 din 12 ianuarie 2017, Curtea de Apel Galați a declinat, cu aceeași motivare expusă anterior, competența de soluționare a cauzei ce formează obiect al dosarului nr. x/2016 în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Această cauză a fost înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 20.02.2017.

În dosarul nr. x/2016 al Î.C.C.J., secția a II-a civilă, prin precizările înregistrate la dosarul cauzei, la 14 martie 2017, revizuenții au invocat excepția necompetenței materiale și funcționale a secției a II-a Civile a Î.C.C.J. în soluționarea cauzei, susținând că această competență revine secției I Civile a instanței supreme, pe rolul căreia se află dosarul nr. x/2016 cu termen la 30 martie 2017. Totodată, au solicitat conexarea prezentului dosar cu dosarul nr. x/2016, precizând că ambele dosare au ca obiect aceeași cerere de revizuire formulată în dosarul nr. x/2014 al Curții de Apel Galați.

De asemenea, revizuenții au învederat că cererea înregistrată ulterior, sub nr. x/2016 la Curtea de Apel Galați, nu reprezintă o nouă sesizare a instanței, ci doar o completare a motivării.

Prin încheierea din 23 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2016, cu privire la excepția de necompetență funcțională a secției a II-a Civile, s-a constatat că, potrivit Protocolului încheiat între Secțiile Civile ale Î. C. civ..J, ce se reflectă în Anexa 1 la Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 8 din aprilie 2012, genul acesta de litigii intră în fondul comun, sens în care s-a respins excepția de necompetență funcțională a secției a II-a Civile.

Cu privire la cererea de conexare, Înalta Curte a constatat că se invocă practic excepția de litispendență în sensul că aceeași cerere de revizuire este înregistrată atât pe rolul secției I Civile cât și pe rolul secției a II-a Civile, iar față de împrejurarea că secția a II-a Civilă a fost instanța inițial învestită cu soluționarea cauzei, urmează ca partea, în raport de dispozițiile art. 138 alin. (3) C. proc. civ., să invoce excepția de litispendență în dosarul cu nr. x/2016 cu termen de judecată la data de 30 martie 2017, iar dosarul să fie înaintat de către secția I Civilă, spre reunirea celor două cauze.

În dosarul nr. x/2016 al Î.C.C.J., secția I civilă, prin precizările transmise la 13 martie 2017, s-a solicitat conexarea dosarului nr. x/2016 cu dosarul nr. x/2016.

Prin încheierea nr. 629 din 30 martie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis excepția conexității și a dispus conexarea dosarului nr. x/2016 al secției I Civile la dosarul nr. x/2016 al secției a II-a Civile, în aplicarea art. 139 C. proc. civ. și art. 107 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375 din 17 decembrie 2015.

Urmare conexării, dosarul nr. x/2016 al secției I Civile a fost atașat la dosarul nr. x/2016 al secției a II-a Civile.

Prin cererea transmisă electronic, la 28 septembrie 2017, revizuenta Asociația de Locatari B. a invocat excepția nulității de ordine publică a dispoziției instanței de a stabili și solicita taxa judiciară de timbru în valoare de 100 RON, având în vedere că dosarul cauzei are ca obiect un litigiu de muncă, acțiunea fiind scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform legii.

Prin aceeași cerere s-a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013 și a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În susținerea acestor excepții s-a arătat, în esență, că prevederile legale invocate sunt vădit neconstituționale în măsura în care nu îndeplinesc condițiile de claritate, precizie și predictibilitate prevăzute de Constituție și de lege; în măsura în care sunt încălcate drepturile și principiile prevăzute de art. 1, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 51, 124, 126 din Constituția României, art. 6, 14, 17 din Convenția Europeană și art. 1-10, 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. S-a mai susținut că dispozițiile legale invocate sunt neconstituționale în măsura în care sunt încălcate principiul statului de drept, principiul universalității, principiul dreptului la apărare, principiul egalității, dreptul la un proces echitabil, accesul liber la justiție, dreptul la o judecată dreaptă și nepărtinitoare, dreptul privind interzicerea discriminării și principiul disponibilității.

Cu privire la dispozițiile O.U.G. nr. 80/2013, s-a arătat că acestea sunt neconstituționale în măsura în care exclud posibilitatea scutirii de taxă judiciară de timbru a acțiunilor și căilor de atac formulate în cadrul litigiilor de muncă.

În referire la dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, s-a arătat că acestea sunt neconstituționale în măsura în care exclud posibilitatea suspendării judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, justițiabilul fiind supus la discriminare, deoarece nu există garanția că are dreptul la un proces echitabil.

Totodată, s-a arătat că cererea de sesizare a Curții Constituționale este admisibilă, fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, subliniindu-se că excepțiile de neconstituționalitate invocate au legătură cu soluționarea cauzei.

Cererea de sesizare a completului competent să pronunțe o hotărâre preliminară pentru dezlegarea unei chestiuni de drept vizând calitatea de reprezentant legal al unei asociații de locatari a președintelui, în condițiile în care Hotărârea Adunării Generale a Proprietarilor nu a fost înregistrată, conform prevederilor art. 33 din O.G. nr. 26/2000, a fost respinsă de Înalta Curte, în ședința publică din data de 23.11.2017, conform argumentelor expuse în practica.

În ceea ce privește cererile de sesizare a Curții Constituționale formulate în cauză, Înalta Curte urmează a le respinge, ca inadmisibile, având în vedere următoarele considerente:

Analiza de conținut a dispozițiilor înscrise în art. 29 din Legea nr. 47/1992 relevă împrejurarea că soluționarea unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cade în sarcina instanței de judecată în fața căreia a fost invocată, aceasta fiind competentă să verifice îndeplinirea condițiilor prevăzute expres și limitativ în art. 29 alin. (1), (2) și (3) din lege și anume: dacă excepția de neconstituționalitate privește o lege sau o ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță în vigoare care are legătură cu soluționarea cauzei, dacă este ridicată de persoanele în drept și dacă prevederile legale care formează obiectul excepției nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Rezultă din textul de lege mai sus citat că pentru a putea fi admisă sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: legea, ordonanța sau dispoziția legală cu privire la care se referă excepția de neconstituționalitate să fie în vigoare și aceasta să aibă legătură cu cauza.

Or, în speță, referitor la sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 519 C. proc. civ., se constată că acest text de lege nu are legătură cu soluționarea cererii de revizuire, Înalta Curte nefiind învestită cu o sesizare în cadrul mecanismului de unificare a practicii judiciare reglementat de aceste dispoziții.

Astfel, textul art. 519 C. proc. civ., care se referă la sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, reglementează un mecanism de asigurare a practicii judiciare unitare, iar dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., care constituie temeiul juridic al cererii de revizuire, reglementează un caz de retractare a actului jurisdicțional în condițiile existenței unor hotărâri potrivnice.

Nici dispozițiile art. 21 și art. 26 din Legea nr. 230/2007, nu au legătură cu soluționarea cauzei, întrucât în stadiul procesual al revizuirii se verifică doar situația existenței unor hotărâri contradictorii și nu a calității de reprezentant legal al asociației. Soluționarea cererii de revizuire pendinte nu depinde de aplicarea dispozițiilor normative evocate, care ar putea viza, eventual, fondul cauzei, însă acesta nu mai poate fi pus în discuție prin intermediul prezentei căi de atac de retractare.

Astfel, aspectele referitoare la nelegalitatea alegerii președintelui asociației nu pot constitui obiect de analiză în acest stadiu procesual, fiind incompatibile cu temeiul juridic și procedura de soluționare a revizuirii care nu implică o rejudecare a cauzei pe fond ci, potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., doar anularea ultimei hotărâri.

Referitor la sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte constată că, aceste prevederi nu mai influențează soluționarea cauzei, întrucât, prin încheierea din data de 7 martie 2017, pronunțată de instanța supremă în dosarul nr. x/2016, s-a stabilit în mod definitiv că revizuenta Asociația de Locatari nr. 761 este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

În acest context, trebuie amintit că și excepția nulității de ordine publică a dispoziției instanței de a stabili și solicita taxa judiciară de timbru în valoare de 100 RON, invocată de această revizuentă nu mai poate fi supusă analizei.

În referire la dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, în legătură cu care se susține că sunt neconstituționale în măsura în care exclud posibilitatea suspendării judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, Înalta Curte reține că, din analiza textului de lege indicat, nu rezultă existența unei excluderi a posibilității de suspendare a pricinii în cazul sesizării Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate în decursul soluționării unei cereri de chemare în judecată.

Lipsa unei dispoziții procesuale exprese în sensul suspendării judecății cauzei în cazul admiterii cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate, nu înseamnă că instanța nu poate suspenda cursul judecății în cazul particular de suspendare facultativă, atunci când, în funcție de elementele cauzei, apreciază că măsura se impune.

Dincolo de aceste clarificări, Înalta Curte reține că dispozițiile legale în modalitatea în care au fost prezentate nu au legătură cu soluționarea cauzei, în condițiile în care nu corespund ipotezei normative invocate, iar temeiul juridic al cererii de revizuire îl constituie prevederile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., ce vizează existența unor hotărâri contradictorii.

Așa fiind, se constată că nu sunt îndeplinite cerințele art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, motiv pentru care, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibile, cererile de sesizare a Curții Constituționale formulate de revizuenții A. și Asociația de Locatari B..

Asupra cererii de revizuire de față, Înalta Curte reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 820/27 iunie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Galați a admis excepția perimării și a constatat perimată acțiunea formulată de contestatoarea A..

În fundamentarea acestei hotărâri s-a reținut că, prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 25 noiembrie 2014, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Asociația de locatari B. pentru anularea măsurii de acordare a preavizului, anularea măsurii de concediere, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada concedierii și până la reintegrarea efectivă, obligarea pârâtei la plata de daune morale.

Cauza a fost suspendată potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) din C. proc. civ. până la soluționarea definitivă a dosarului x/2014 aflat pe rolul Tribunalului Galați.

Având în vedere că dosarul x/2014 a fost soluționat definitiv prin decizia civilă nr. 667/15 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați, iar de la această dată cauza a rămas în nelucrare mai mult de șase luni, Tribunalul Galați a constatat că excepția perimării invocată din oficiu este întemeiată, astfel că a fost admisă, potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., conform căruia perimarea se poate constata și din oficiu.

Tribunalul Galați a constatat că de la data încheierii de suspendare prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de șase luni din vina părților nemaiîndeplinindu-se niciun act de procedură în vederea judecării pricinii.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Asociația de Locatari B. prin C..

Prin decizia civilă nr. 37 din 22 noiembrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, recursul depus de Asociația de Locatari B., prin numitul C. a fost anulat pentru lipsa calității de reprezentant a acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut următoarele:

La termenul de judecată din 22 noiembrie 2016, Curtea a invocat din oficiu excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a numitului C. pentru Asociația de Locatari B.. Numitul C. a depus acte la dosar pentru dovedirea calității de reprezentant al Asociației de locatari. Acestea au fost depuse de petent având în vedere că într-un alt dosar, aflat la același complet de judecată, pe aceeași listă de ședință și cu același termen, instanța din oficiu a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a numitului C. pentru Asociația de Locatari B..

Din actele depuse la dosar nu rezultă că numitul C. are calitatea de reprezentant legal al Asociației de Locatari. B., a mai reținut instanța.

Dovada calității de reprezentant poate fi făcută cu acte ce emană de la asociație sau alte autorități, eventual cu hotărâre judecătorească care să constate acest lucru, iar nu cu genul de acte de care a înțeles să se folosească petentul. Astfel, mențiunea făcută într-o încheiere de ședință, într-un dosar oarecare, din practica, potrivit căreia la apelul nominal făcut în camera de consiliu a răspuns Asociația de Locatari B. prin reprezentant C. nu este doveditoare a faptului solicitat de instanță de-a face dovada calității de reprezentant legal al părții pentru care a declarat recurs.

De asemenea, din actele dosarului rezultă că între părți au avut loc numeroase litigii privind tocmai această problemă, respectiv, calitatea de reprezentant al Asociației de Locatari B., motiv pentru care instanța de recurs a constatat că se impune soluționarea cu prioritate a acestei probleme, calitatea de reprezentant.

S-a mai reținut că actele contestate de către reclamantă sunt semnate de asociație prin președinte D..

Din conținutul procesului-verbal încheiat la 18 octombrie 2014 rezultă că Adunarea Generală a Asociației de Locatari B. în ședință extraordinară a schimbat structura de conducere a Asociației, respectiv președinte, vicepreședinte, comitet executiv, cenzor și comisie de cenzori. În urma acestei Adunări Generale Extraordinare a Asociației de Locatari nr. 761 președinte al Asociației a fost votat numitul D.. Numitul C. nu a făcut dovada, în prezenta cauză, că după această dată a mai existat un act care să îi legitimeze calitatea de reprezentant al Asociației de Locatari B..

Chiar dacă numitul D. nu a depus la dosar împuternicire din partea Asociației de Locatari B. din cuprinsul procesului-verbal încheiat la 18 octombrie 2014 a rezultat că Adunarea Generală a Asociației de Locatari B., în ședință extraordinară, l-a ales pe acesta ca președinte al Asociației.

În ceea ce îl privește pe numitul C., fost președinte al Asociației de Locatari B. instanța a constatat că acesta nu mai are calitatea de reprezentant al Asociației potrivit voinței exprimate de proprietarii prezenți la Adunarea Generală Extraordinară din 18 octombrie 2014.

Cu toate că, C. continuă să figureze în diverse registre ca președinte al asociației și formulează acțiuni și acte procedurale în numele Asociației de Locatari B. această stare de fapt nu schimbă cu nimic hotărârea membrilor asociației de locatari care l-au desemnat ca președinte pe numitul D..

Cererile formulate în numele Asociației de locatari, în care este menționat expres că asociația are ca reprezentant pe numitul C., cereri semnate și stampilate de C., nu oferă calitatea de reprezentant legal al acestei asociații, chiar dacă instanța de judecată a acceptat la dosar aceste cereri și nu a invocat eventual, chiar și din oficiu, excepția lipsei calității de reprezentant. O asemenea soluție din partea unei instanțe de judecată poate fi determinată, de exemplu, de faptul că din dosar nu ar rezulta că există probleme cu privire la calitatea de reprezentant legal al părții sau de faptul că partea adversă nu a invocat o astfel de excepție. De asemenea, obiectul cauzei și modul în care părțile gestionează cererile în respectivul dosar pot conduce la ideea inutilității invocării excepției lipsei calității de reprezentant.

Dispozițiile Ordonanței de urgență nr. 44/1998 invocate de numitul C. nu pot fi aplicabile în prezenta cauză întrucât această ordonanță a fost respinsă.

Dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului 85/30.04.2002 prevăd că "asociațiile de locatari existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, clădirile ale căror apartamente au fost dobândite în proprietate în condițiile legii și care nu au fost reorganizate în asociații de proprietari potrivit prevederilor Legii nr. 114/1996, cu modificările și completările ulterioare, sunt recunoscute ca asociații de proprietari. Acestea au obligația ca, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe, să se reorganizeze potrivit prevederilor legale, prin adoptarea de către Adunarea Generală a Proprietarilor a acordului de asociere și a statutului propriu". Potrivit alin. (2) art. 17 din același act normativ "compartimentele specializate prevăzute la art. 16 alin. (2) vor îndruma și vor sprijini asociațiile de locatari pentru a se reorganiza în asociații de proprietari".

Modalitatea de constituire a asociațiilor de proprietari era prevăzută în capitolul IV din Hotărârea Guvernului nr. 1275/2000 privind aprobarea Normelor metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii locuinței nr. 114/1996 Capitol denumit "administrarea clădirilor de locuințe", prevederile respective fiind reluate în normele metodologice privind organizarea și funcționarea asociaților de proprietari aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 400/2003.

Potrivit deciziei civile nr. 153/R/26 martie 2010 a Curții de Apel Galați, dată în dosarul nr. x/2007, definitivă și irevocabilă, în ședința Adunării Generale Asociației de Locatari nr. 761 din data 22.04.2007, voința majorității a fost aceea de a respecta obligația prevăzută de lege în sensul de a transforma asociația de locatari în asociație de proprietari. Verificată fiind această hotărâre a Adunării Generale a Asociației de Locatari B. s-a constatat că dispozițiile legale aplicabile în această materie au fost respectate și că nu există motive temeinice, legale și rezonabile pentru a o cenzura.

Declarația de înregistrare fiscală, din data de 29 septembrie 2000, sau 2006 (data neînțelegându-se exact), din care rezultă că numitul C. este președinte al Asociației de Locatari B., este anterioară procesului-verbal din 18 octombrie 2014 prin care numitul C. a fost înlocuit din calitatea de președinte, astfel că ea nu poate face dovada calității și după data de 18 octombrie 2014.

Potrivit adresei nr. x din 10 noiembrie 2014 emisă de Primăria Municipiului Galați - Compartiment de relație cu asociațiile de proprietari, rezultă că procesul-verbal al Adunării Generale din 18 octombrie 2014, conform HCL nr. 527/2013, confirmă valabilitatea proceselor-verbale ale Adunării Generale a Asociației pentru numirea/înlocuirea președintelui și/sau organelor de conducere alese ale Asociației.

Cum în cauză numitul C. nu a reușit să facă dovada calității de reprezentant legal al Asociației de Locatari B., iar actele depuse nu au legătură cu calitatea de reprezentant, hotărârile judecătorești și încheierile atașate pentru dovedirea acestei calități referindu-se la alte cauze, ce nu au ca obiect constatarea calității de președinte al Asociației a numitului C., ele făcând referiri secundare la această calitate, respectiv faptul că la apelul nominal răspunde numitul C. pentru Asociația de Locatari și cum din actele aflate la dosar s-ar desprinde concluzia contrară, în aparență numitul D. având această calitate, Curtea de Apel Galați a admis excepția invocată și a dispus, în baza dispozițiilor art. 82 și art. 498 din C. proc. civ., anularea recursului declarat de Asociația de Locatari B. având în vedere că acest recurs a fost declarat de o persoană fără calitate de reprezentant.

Cererea de revizuire, astfel cum a fost întregită, formulată împotriva deciziei civile nr. 37 din 22 noiembrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și poartă asupra contrarietății dezlegărilor date cu privire la calitatea de reprezentant al asociației de locatari a numitului C..

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede situațiile în care sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

Conform art. 431 alin. (1) C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

Astfel, fundamentul revizuirii dat de dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. constă în sancționarea situațiilor în care este încălcat principiul autorității de lucru judecat, prin aceea că o instanță statuează în sens contrar celor stabilite jurisdicțional anterior.

În speță, revizuenții susțin că în hotărârile judecătorești menționate în cerere s-a stabilit că numitul C. este reprezentantul legal al persoanei juridice în calitate de președinte al asociației, în timp ce în decizia nr. 37/2016 instanța de recurs a statuat că această persoană nu mai deține calitatea de președinte al asociației începând cu data de 18.10.2014, când au avut loc alegeri, noul președinte fiind numitul D., motiv pentru care, în privința acestui aspect, dezlegările sunt contradictorii.

Procedând la examinarea hotărârilor judecătorești indicate ca fiind pretins contradictorii, Înalta Curte reține că decizia nr. 37/2016 a Curții de Apel Galați nu încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor menționate în cererea de revizuire pentru următoarele considerente:

Admiterea excepției lipsei calității de reprezentant este argumentată, în decizia nr. 37/2016, prin aceea că la data de 18.10.2014 a avut loc adunarea generală extraordinară a asociației, ocazie cu care s-a încheiat un proces-verbal din conținutul căruia rezultă că numitul D. a fost ales în funcția de președinte, astfel că, de la acel moment, acesta este reprezentantul legal al persoanei juridice.

Având în vedere această constatare, Înalta Curte reține că hotărârile pronunțate anterior datei de 18.10.2014, dată la care instanța s-a raportat pentru a reține schimbarea survenită la nivelul conducerii asociației, nu pot intra sub incidența autorității de lucru judecat.

Astfel, se constată că hotărârile pronunțate anterior datei de 18.10.2014 sunt următoarele: sentința nr. 8/10.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați și decizia nr. 507/26.06.2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2007, sentința nr. 723/06.04.2012 pronunțată de Tribunalul Galați și decizia nr. 143/22.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2011, sentința nr. 742/13.04.2011 și sentința nr. 1047/24.05.2011 pronunțate de Tribunalul Galați și decizia nr. 1626/31.10.2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2010.

Înalta Curte reține că hotărârile invocate de revizuenți și pronunțate înaintea datei de 18.10.2014 pot avea în vedere doar împrejurările de fapt anterioare momentului noilor alegeri pentru funcția de președinte al asociației la care s-a raportat ultima instanță.

În ceea ce privește celelalte trei hotărâri, pronunțate după momentul la care instanța de recurs s-a raportat, Înalta Curte apreciază că nu poate fi reținută încălcarea principiului autorității de lucru judecat, în condițiile în care aceste hotărâri nu au statuat de o manieră care să facă opozabilă dezlegarea lor, judecăților viitoare, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a opera autoritatea de lucru judecat.

Astfel, încheierea din data de 03.06.2016 a Tribunalului Galați are ca obiect reexaminarea unei cereri de ajutor public judiciar, cerere incidentală în cadrul căreia nu pot fi examinate aspecte de formă ale exercitării acțiunii principale.

În ceea ce privește sentința nr. 10300/20.11.2015 a Judecătoriei Galați, pronunțată în dosarul nr. x/2015 în procedura ordonanței președințiale și menținută prin decizia nr. 136/A/04.04.2016 a Tribunalului Galați, prin care a fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant a numitului C., Înalta Curte constată că, din considerentele acestei hotărâri, nu reiese că instanța ar fi avut în vedere aceleași elemente analizate în decizia a cărei revizuire se solicită.

Astfel, se constată că instanța de fond, verificând doar aparența dreptului, a reținut ca dată a ultimelor alegeri, data de 7.05.2005, la care a fost ales președinte al asociației numitul C. și, raportându-se la acest moment, în lipsa unei dovezi contrare, a apreciat că acesta este reprezentantul legal al asociației.

Verificând decizia a cărei revizuire se solicită, Înalta Curte constată că aceasta a reținut o altă situație de fapt care nu este de natură a contrazice statuările instanțelor anterioare. În speță nu s-a procedat la o altă evaluare a celor tranșate jurisdicțional anterior având în vedere că instanțele precedente nu s-au pronunțat asupra acelorași împrejurări.

În aceste condiții, întrucât elementele care au stat la baza hotărârilor precedente s-au modificat, schimbându-se împrejurările de fapt, nu poate fi vorba de ignorarea autorității de lucru judecat și nici de statuarea în sens contrar asupra unor aspecte dezlegate prin hotărâri judecătorești anterioare.

Nu în ultimul rând, se impune precizarea că nu este întrunită nici condiția ca instanța, ulterior învestită, să nu fi analizat excepția autorității de lucru judecat. Or, din considerentele deciziei nr. 37 din 22 noiembrie 2016 rezultă că instanța a analizat pretinsa putere de lucru judecat a unor hotărâri anterioare și a înlăturat, motivat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

Față de aspectele arătate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibile cererile de sesizare a Curții Constituționale formulate de revizuenți și, constatând că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire nu se înscriu în ipoteza legală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de revizuenta A. privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 519 din Noul C. proc. civ., art. 21 și art. 26 din Legea nr. 230/2007.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de revizuenta ASOCIAȚIA DE LOCATARI B. privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013 și a art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentele A. și ASOCIAȚIA DE LOCATARI B. împotriva deciziei nr. 37/2016 din 22 noiembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2014.

Cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare, cu privire la dispoziția de respingere a cererilor de sesizare a Curții Constituționale, care se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare în ceea ce privește cererea de revizuire, care se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2017.