ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3570/2018

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 682 din 8 iunie 2017, Tribunalul Galați, secția I civilă, a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Asociația de Locatari, Galați, având ca obiect "contestație decizie de concediere".

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 2 august 2017, sub nr. x/2016.

Prin încheierea din 14 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a amânat pronunțarea asupra apelului declarat de contestatoarea A. împotriva sentinței civile nr. 682 din 8 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimata Asociația de Locatari, Galați.

Prin încheierea din 21 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și o asigurări sociale a respins, ca inadmisibilă cererea apelantei-contestatoare A. privind sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 21, art. 26 din Legea nr. 230/2007 și ale art. 519 din noul C. proc. civ. A respins cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație de Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, ca neîntemeiată. A admis, în parte, cererea de probatorii, în sensul că a încuviințat pentru apelanta-contestatoare proba cu înscrisurile depuse la dosar, cu relevanță asupra cauzei. A respins, ca nefiind utile cauzei, proba cu martori, interogatoriu și expertiză contabilă. A respins cererea privind înscrierea în fals, ca nefondată.

Împotriva acestor încheieri a declarat recurs recurenta A. la data de 15 ianuarie 2018. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și justiție, secția I civilă, la data de 2 februarie 2018, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului de filtru nr. 11.

Prin rezoluția din data de 12 februarie 2018, a fost stabilit termen pentru soluționarea recursului la data de 15 martie 2018.

Prin încheierea din 15 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2016/a2, Înalta Curte, constatând că părțile legai citate nu s-au înfățișat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat, în scris, judecata în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării recursului.

La data de 11 octombrie 2018 cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, iar părțile au fost citate în vederea discutării excepției perimării recursului.

Asupra excepției de perimare a cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ.,"orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de Sa ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns ia instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

În sensul prevederilor legale mai sus expuse, perimarea se înfățișează ca o sancțiune care se răsfrânge asupra întregii activități judiciare, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului dedus judecății.

Pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din motive imputabile părții.

Astfel, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit vreun act de procedura în vederea judecării cauzei, împrejurare determinată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este situația și în speță, când, după suspendarea judecării recursului pentru lipsa părților, măsură dispusă la termenul de ia data de 15 martie 2018, acestea au lăsat să treacă mai mult de 6 luni fără să săvârșească un act de procedură în vederea reluării judecării cauzei.

Înalta Curte constată că, în cauză, nu s-a impus necesitatea efectuării unui act de procedură din oficiu, în condițiile prevăzute de art. 416 alin. (3) C. proc. civ.

În raport de considerentele expuse și având în vedere că au trecut mai mult de șase luni de la data suspendării judecării recursului, timp în care părțile nu au solicitat continuarea judecății, iar în această perioadă nu a intervenit o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 416 coroborate cu cele ale art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din data de 21 decembrie 2017 și a încheierii din data de 14 decembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul formulat de recurenta A. împotriva încheierii din data de 21 decembrie 2017 și a încheierii din data de 14 decembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2016.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare ia Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11.10.2018.