ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 789/2021

Ședința publică din data de 30 martie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 6 februarie 2019 pe rolul Tribunalului Galați, secția I civilă, sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., în temeiul art. 268 alin. (1) lit. c) și e) din Codul Muncii raportat la art. 229 din Codul Muncii și la art. 43 din contractul colectiv de muncă încheiat între patronat șisalariați la nivelul S.C. B. S.A., solicitând soluționarea conflictului individual de muncă, formulat ca urmare a neexecutării art. 43 din contractul colectiv de muncă și a neacordării și neplății drepturilor și despăgubirilor salariale constând în compensația bănească, în funcție de vechimea în muncă în cadrul S.C. B. S.A. și S.C. C. S.A. sau în fostele unități desprinse din fostul I.J.G.C.L. Galați, la care avea dreptul în toate cazurile de concediere, pentru motive care nu țin de persoana salariatului.

La data de 1 aprilie 2019 reclamanta a depus cerere adițională de modificare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii a 25 salarii de bază compensatorii cu ocazia disponibilizării, conform art. 43 și art. 45 din contractul colectiv de muncă, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă sub nr. x/2016, prelungit prin actul adițional înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă sub nr. x/31.01.2018.

Prin sentința civilă nr. 966/2019 din 23 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Galați, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A., considerând-o netemeinică și nelegală.

Prin decizia civilă nr. 14/2020 din 16 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 966/23.09.2019 a Tribunalului Galați, secția I civilă.

La data de 17 februarie 2020 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați - secțiaconflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2020, cererea formulată de revizuenta A. privind revizuirea deciziei civile nr. 14 din 16 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019.

În motivarea cererii de revizuire, s-a arătat că decizia a cărei revizuire se solicită este nelegală, deoarece încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 976/22.10.2018, pronunțate de Tribunalul Galați, în dosarul nr. x/2018, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea S.C. B. S.A. privind anularea unor prevederi ale contractului colectiv de muncă aplicabil în anul 2018, inclusiv a art. 43 referitor la dreptul salariaților la salarii compensatorii.

Prin decizia civilă nr. 236/2020 din 28 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 14/16.01.2020 a Curții de Apel Galați, iar revizuenta a fost obligată să plătească suma de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimată.

La data de 13 iulie 2020, avocata D. a declarat recurs, pentru revizuenta A., împotriva deciziei civile nr. 236/2020 din 28 mai 2020, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (6) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 7 din C. proc. civ. (astfel cum rezultă data de pe ștampila aplicată pe plicul atașat).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2020, la data de 23 iulie 2020.

Curtea de Apel Galați a înaintat instanței supreme, la data de 27 iulie 2020, adresa transmisă de avocata D., prin care aceasta a învederat faptul că recursul a fost formulat, în baza prevederilor art. 87 alin. (2) din C. proc. civ., pentru a nu pierde termenul de exercitare a căii de atac .

Prin înscrisul înregistrat sub nr. x/16.09.2020, revizuenta A. a precizat că recursul a fost formulat de apărător pentru a nu pierde termenul procedural, solicitând instanței să ia act de manifestarea sa de voință în sensul că nu dorește ca recursul să fie soluționat și, prin urmare, nu înțelege să-și însușească calea de atac exercitată în cauză.

În cadrul procedurii de regularizare prevăzute de art. 490 din C. proc. civ., la data de 24 septembrie 2020, s-a dispus comunicarea cererii de recurs și a "precizării" formulate de recurenta-revizuentă A. către intimata S.C. B. S.A.

La data de 14 octombrie 2020, conform plicului atașat, intimata S.C. B. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată în sumă de 2.000 RON, atașând, în copie, dovada existenței și întinderii acestora, precum și împuternicirea avocațială a avocatului E.. Referitor la precizările depuse la dosar de către apărătorul recurentei-revizuente (potrivit cărora recursul a fost formulat, în temeiul art. 87 alin. (2) din C. proc. civ.) și la faptul că revizuenta nu își însușește recursul, intimata a arătat că, în lipsa unei cereri personale sau prin mandatar cu procură specială, nu reprezintă o renunțare la judecată, în condițiile prevăzute de art. 406 din C. proc. civ.

Prin rezoluția din 25 noiembrie 2020 s-a fixat termen la data de 9 februarie 2021, în ședință publică, cu citarea părților, întrucât procesul este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant Înalta Curte constată că este întemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 80 alin. (1) din C. proc. civ., "părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Reprezentarea poate fi legală, convențională sau judiciară", iar conform art. 82 alin. (1) din același cod, "când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată".

Excepția lipsei dovezii calității de reprezentant este o excepție de procedură (vizează o neregularitate procedurală), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea excepției conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care însă debutează cu un efect dilatoriu, cauza amânându-se pentru a se depune dovada calității de reprezentant.

Art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că:

"la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și, dacă este cazul, procura specială, împuternicirea avocațială sau delegația consilierului juridic".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, iar dispozițiile art. 82 alin. (1) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile.

Lipsa dovezii calității de reprezentant la care face referire art. 82 din C. proc. civ., subsumează instituției reprezentării din perspectiva probării pe plan procesual, atât înscrisul doveditor al calității de reprezentant, cât și dovedirea calității de reprezentant sub aspectul condițiilor impuse de lege în persoana reprezentantului, lipsa oricăruia dintre aceste elemente conducând la aplicarea sancțiunii nulității.

Față de cele anterior expuse, având în vedere că prezentul recurs a fost declarat de avocat, în condițiile art. 87 alin. (2) din C. proc. civ., că nu a fost însușit de parte și că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte va anula recursul pentru lipsa dovezii calității de reprezentant pentru declararea căii extraordinare de atac.

Este adevărat că potrivit art. 87 alin. (2) teza 1 din C. proc. civ., avocatul care a reprezentat partea la judecarea cauzei poate declara chiar fără mandat calea de atac împotriva hotărârii, această prelungire legală a mandatului avocatului fiind însă limitată. Astfel, dispozițiile art. 87 alin. (2) teza a 2-a din C. proc. civ., stabilesc că și atunci când avocatul declară calea de atac chiar fără mandat, fiind îndreptățit la aceasta, actele de procedură se vor îndeplini față de partea însăși, iar teza a 3-a a aceluiași articol instituie exigența potrivit căreia susținerea căii de atac se va putea face numai în baza unei noi împuterniciri.

Așadar, în cauza de față, se constată că avocatul părții a declarat recurs fără mandat, însă susținerea acestuia nu se poate face în lipsa mandatului expres din partea părții. Dimpotrivă, așa cum rezultă din adresa comunicată de A., aceasta nu și-a manifestat voința în sensul declarării căii de atac a recursului.

Cât privește cererea formulată de intimata S.C. B. S.A., de obligare a părții adverse la plata cheltuielilor de judecată efectuate pentru formularea de apărări în raport de recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este neîntemeiată și urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. instituie regula conform căreia partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, iar partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea care a câștigat procesul.

Prin urmare, culpa procesuală reprezintă criteriul aplicabil în ceea ce privește soluționarea cererii accesorii privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Or, în cauza de față, este vorba de o soluție de anulare a recursului pentru lipsa dovezii calității de reprezentant, neputând fi reținută o culpă procesuală în sarcina recurentei-revizuente A..

Cu alte cuvinte, partea nu poate să fie sancționată atâta timp cât a adus la cunoștința instanței de recurs faptul că nu înțelege să-și însușească calea de atac exercitată de avocat, fără să existe o împuternicire în acest sens.

Totodată, se reține că intimata S.C. B. S.A. a cunoscut anterior împrejurarea că revizuenta nu își însușește recursul, însă a depus la dosar o întâmpinare, redactată de avocatul E., în baza contractului de asistență juridică nr. x/05.02.2019, prin care s-au formulat apărări cu privire la fondul litigiului dintre părți, ceea ce înseamnă că și-a asumat acest efort de redactare a întâmpinării, chiar în condițiile în care partea a declarat expres că nu dorește parcurgerea propriu-zisă a etapei judecării recursului, o atare poziție procesuală fiind de natură a exclude ideea de culpă procesuală a părții care nu a declarat recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 236/2020 din 28 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Respinge cererea formulată de intimata S.C. B. S.A. privind obligarea recurentei-revizuente la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 martie 2021.