ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2354/2020

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la data de 14 ianuarie 2019, astfel cum a fost modificată și completată prin cererea din 4 februarie 2019, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.A., în temeiul art. 268 alin. (1) lit. c) și e), raportat la art. 229 din Codul muncii și la art. 43 din contractul colectiv de muncă încheiat între patronat și salariați la nivelul S.C. B. S.A., solicitând soluționarea conflictului individual de muncă, formulat ca urmare a neexecutării art. 43 din contractul colectiv de muncă și a neacordării și neplății drepturilor și despăgubirilor salariale constând în compensația bănească, în funcție de vechimea în muncă în cadrul S.C. B. S.A. și S.C. C. S.A. sau în fostele unități desprinse din fostul I.J.G.C.L. Galați, la care avea dreptul în toate cazurile de concediere, pentru motive care nu țin de persoana salariatului, nulitatea deciziei de concediere, obligarea la reintegrarea pe postul deținut anterior, obligarea la plata unei despăgubiri bănești egală cu salariile indexate și majorate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii, actualizarea tuturor drepturilor bănești restante de la data exigibilității și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 755 din 25 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Galați, secția I civilă, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A., astfel cum a fost modificată; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei o compensație bănească echivalentă cu contravaloarea a 25 de salarii de bază ale reclamantei, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la data plății efective a compensației bănești.

Prin decizia civilă nr. 7 din 16 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admis apelul declarat de intimata S.C. B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 755 din 25 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Galați, secția I civilă; a fost schimbată în tot sentința apelată și, în rejudecare, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta A.; a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva considerentelor aceleiași sentințe.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. x/2020, revizuenta A. a formulat, în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A., cerere de revizuire a deciziei civile nr. 7 din 16 ianuarie 2020 a Curții de Apel Galați, pronunțate în dosarul nr. x/2019.

Prin decizia civilă nr. 235 din 28 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A., împotriva deciziei civile nr. 7 din 16 ianuarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Galați și a fost obligată revizuenta la plata către intimată a sumei de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, revizuenta a declarat recurs.

În dezvoltarea criticilor formulate, recurenta expune istoricul litigiului, arătând că cererea de revizuire a deciziei civile nr. 7 din 16 ianuarie 2020 a Curții de Apel Galați a fost formulată în temeiul prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece încălcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 976 din 22 octombrie 2018, pronunțate de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2018.

Recurenta arată că prin hotărârea pronunțată în apel, instanța a schimbat în tot sentința primei instanței, respingând ca neîntemeiată acțiunea sa de obligare a societății angajatoare la plata salariilor compensatorii pentru încetarea contractului de muncă din motive neimputabile salariaților.

Recurenta expune exhaustiv argumente privitoare la efectele contractului colectiv de muncă, la situația de fapt și la litigiile care au existat între părți și arată că, prin decizia nr. 235 din 28 mai 2020, Curtea de Apel Galați a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, motivat de faptul că autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 976 din 22 octombrie 2018 a fost invocată în cuprinsul apelului și a fost analizată.

Recurenta consideră că, deși a invocat autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 976 din 22 octombrie 2018 a Tribunalului Galați în fața instanței de apel, analiza instanței a fost sumară.

În opinia recurentei, era deosebit de important ca instanța să analizeze comparativ problema ineficacității contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2018, dedusă judecății în dosarul nr. x/2018 și cea pentru care se solicita respingerea acțiunii sale în dosarul nr. x/2019.

Astfel, recurenta susține că sentința civilă nr. 976 din 22 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2018 a creat pentru salariații pârâtei speranța legitimă că era incident la momentul concedierii colective art. 43 din contractul colectiv de muncă privind dreptul lor la salarii compensatorii pentru încetarea contractului de muncă din motive neimputabile lor.

În ciuda faptului că a invocat aceste aspecte și în fața instanței de apel, dar și a celei de revizuire, recurenta invocă faptul că instanța de apel a refuzat să primească teza autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 976 din 22 octombrie 2018 a Tribunalului Galați, fără însă a analiza efectiv conținutul și efectele acestei hotărâri, iar instanța de revizuire a apreciat suficient că instanța de apel a reținut că nu există autoritate de lucru judecat.

Or, potrivit recurentei, condiția de admisibilitate a cererii de revizuire privind neanalizarea autorității de lucru judecat de către instanța a cărei hotărâre se atacă nu poate fi analizată pur formal, astfel cum a procedat Curtea de Apel Galați. Condiția analizării acestei apărări de către instanța de apel trebuie verificată prin raportate la principiile procesului civil - dreptul de a fi efectiv ascultat, analizarea efectivă a apărărilor și arătarea motivelor pentru care se admit și cele pentru care se înlătură cererile și apărările părților.

Ca atare, recurenta consideră că decizia recurată este dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 7 din C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, în principal ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nefondat.

Analizând recursul, Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

În cauză, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 235 din 28 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Decizia ce formează obiectul prezentului dosar are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Potrivit dispozițiilor art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată și modificată, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal, hotărârile instanței de fond fiind supuse numai apelului, astfel cum dispune art. 214 din același act normativ.

Articolul 216 din Legea nr. 62/2011 statuează că prevederile acestui act normativ, referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă, se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile pronunțate în cauze având ca obiect conflicte de muncă și de asigurări sociale, precum și hotărârile date de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Articolul 513 alin. (5) C. proc. civ. statuează că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, în speța dedusă judecății hotărârea revizuită fiind definitivă.

Raportat la aceste aspecte, decizia civilă nr. 235 din 28 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale este definitivă, nefiind atacabilă cu recurs.

Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 235 din 28 mai 2020, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil. În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-reclamantă A. la plata sumei de 2.000 RON către intimata S.C. B. S.A., cu titlu de cheltuieli de judecată, astfel cum reiese din dovezile aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 235 din 28 mai 2020, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

Obligă recurenta-reclamantă A. la plata sumei de 2.000 RON către intimata S.C. B. S.A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 noiembrie 2020.