ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2402/2020

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2020

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la 5 februarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. Galați, soluționarea conflictului individual de muncă ivit ca urmare a neexecutării art. 43 din Contractul Colectiv de Muncă și acordarea drepturilor și despăgubirilor salariale constând în compensația bănească, în funcție de vechimea în muncă în cadrul S.C. B. S.A. și C. S.A. sau în fostele unități desprinse din fostul IJGCL Galați, în contextul emiterii deciziei de concediere colectivă nr. 631/28.09.2018.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. c) și e) din Codul Muncii raportat la art. 229 din Codul Muncii și la art. 43 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat între patronat și salariați la nivelul B. S.A.

Prin sentința civilă nr. 1141/2019 din 22 octombrie 2019, Tribunalul Galați, secția I Civilă a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a declarat apel, criticând sentința apelată pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 12/2020 din 16 ianuarie 2020, Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A., împotriva sentinței civile nr. 1141/2019 din 22 octombrie 2019 a Tribunalului Galați.

Împotriva deciziei civile nr. 12/2020 din 16 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta A. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 512 C. proc. civ., arătând că, prin decizia a cărei revizuire o solicită, a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a sentinței civile definitive nr. 976/22.10.2018 pronunțate de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2018.

Prin decizia civilă nr. 257/2020 din 29 mai 2020, Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenta A., împotriva deciziei civile nr. 12/2020 din 16 ianuarie 2020 a Curții de Apel Galați.

Analizând actele dosarului, Curtea de Apel Galați a reținut că, pentru a nu lipsi partea de accesul la justiție, instanța a luat în considerare apărarea revizuentei, în sensul că aceasta a înțeles să invoce prin cererea de revizuire autoritatea de lucru judecat a întregii sentințe, a dispozitivului, care nu a făcut obiectul analizei instanței de apel.

Așadar, Curtea a analizat temeinicia cererii de revizuire pornind de la această susținere a revizuentei, respectiv că a invocat autoritatea de lucru judecat a dispozitivului sentinței civile nr. 976/2018.

Față de susținerile revizuentei care a arătat că instanța de apel, prin pronunțarea deciziei civile nr. 12/2020, a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 976/22.10.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Tribunalul Galați prin aceea că a analizat doar considerentele primei hotărâri, Curtea a constatat că, prin dispozitivul sentinței civile nr. 976/22.10.2018, instanța de judecată a respins acțiunea reclamantei S.C. B. S.A. Galați de constatare a nulității absolute a art. 21, 43 și 119 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2018. A mai reținut că, potrivit art. 430 alin. (2) C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă, astfel încât, autoritatea de lucru judecat a dispozitivului primei sentințe nu poate fi analizată decât în urma analizei considerentelor care au stat la baza pronunțării acestuia. Or, instanța de revizuire a reținut că o astfel de analiză a considerentelor s-a făcut deja în cadrul judecării apelului, prin pronunțarea deciziei civile nr. 12/2020 a Curții de Apel, motiv pentru care, pe calea revizuirii acestea nu mai pot fi reanalizate.

Instanța a mai reținut că nemulțumirea părții față de soluția pronunțată de instanța de apel nu poate constitui un motiv justificat pentru admiterea cererii de revizuire în care se invocă, practic, aceleași apărări.

A mai arătat că, potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., text invocat de revizuentă pentru a se putea reține autoritatea de lucru judecat, trebuie ca ambele hotărâri să aibă aceleași părți, obiect și cauză, ceea ce nu se poate reține în cauza de față. Pentru aceste motive, Curtea a respins, ca nefondată, cererea de revizuire.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuenta A..

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 7 C. proc. civ.

După expunerea parcursului procesual, recurenta-revizuentă susține, în esență, că, în contradicție cu cele reținute prin decizia civilă nr. 257/29.05.2020, instanța de apel nu a realizat o analiză efectivă a apărării invocate de autoarea recursului în apel. Aceasta susține că, deși a invocat autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 976/22.10.2018 în ansamblu, adică a dispozitivului însuși, sprijinit pe considerente, instanța de apel se referă la chestiunea autorității de lucru judecat a considerentelor hotărârii.

Mai mult, autoarea recursului afirmă că instanța de apel nu a analizat efectiv conținutul sentinței civile nr. 976/2018 a Tribunalului Galați prin comparație cu problema analizată în speța de față, pentru a arăta prin ce diferă chestiunea dedusă judecății în dosarul nr. x/2018 de cea pentru care instanța a decis să respingă acțiunea în dosarul nr. x/2019.

Pentru edificare completă, recurenta a făcut trimitere chiar la considerentele deciziei nr. 257/29.05.2020 a Curții de Apel Galați privind cererea de revizuire, arătând că, în sprijinul soluției de respingere a cererii de revizuire, instanța de judecată a susținut că "pentru a se putea reține autoritatea de lucru judecat, trebuie ca ambele hotărâri să aibă aceleași părți, obiect și cauză, ceea ce nu se poate reține în cauza de față".

Recurenta menționează că afirmațiile instanței nu sunt susținute cu argumente concrete de speță, aceasta nearătând de ce nu există identitate între obiectul și cauza acțiunii din dosarul nr. x/2017 și chestiunea pentru care s-a respins acțiunea din cauza de față.

În altă ordine de idei, autoarea recursului arată că aspectul asupra căruia s-a pronunțat instanța în dosarul nr. x/2018 a fost eficacitatea art. 43 din Contractul Colectiv de Muncă, privind salariile compensatorii pe parcursul anului 2018, inclusiv după 22.03.2018, hotărârea instanței fiind în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii privind anularea acestor prevederi. În opinia recurentei, a fost confirmată, astfel, eficacitatea Protocolului și prelungirea producerii efectului C. civ..M. la nivelul S.C. B. S.A. Galați pentru anul 2017 în baza Protocolului încheiat de societate cu sindicatul reprezentativ.

În continuare, menționează că sentința civilă nr. 976/22.10.2018 a rămas definitivă prin neexercitarea căii de atac, astfel încât, în considerarea prevederilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., pârâta B. S.A. nu mai poate pune în discuție eficacitatea Protocolului înregistrat la I.T.M. Galați ca act adițional la C. civ..M. nr. 257/2016, asupra căruia Tribunalul Galați s-a pronunțat deja prin sentința nr. 976/22.10.2018.

Consideră că instanța nu ar mai putea la acest moment să constate ineficacitatatea Protocolului pentru rămânerea în divergență la finalizarea negocierilor, întrucât, ar contrazice sentința civilă nr. 976/22.10.2018, prin care instanța a statuat definitiv că Protocolul a produs efecte de prelungire a duratei C. civ..M. inclusiv în privința art. 21, 43 și 119.

Mai arată că, a considera în prezenta cauză că, la momentul concedierii, nu era în vigoare contractul colectiv de muncă invocat ca temei al pretențiilor sale, ar însemna să se lipsească de orice efect sentința civilă nr. 976/22.10.2018 a Tribunalului Galați, fapt care ar contraveni principiului securității juridice.

Afirmă, totodată, că, în speță, sentința civilă nr. 976/22.10.2018 a Tribunalului Galați a creat pentru salariații pârâtei speranța legitimă că era incident la momentul concedierii colective art. 43 din contractul colectiv de muncă privind dreptul lor la salarii compensatorii pentru încetarea contractului de muncă din motive neimputabile lor.

Mai arată că, deși a invocat aceste aspecte atât în fața instanței de apel, cât și a celei de revizuire, instanța de apel a refuzat să primească teza autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 976/22.10.2018 a Tribunalului Galați, fără a analiza efectiv conținutul și efectele acestei hotărâri, iar instanța de revizuire a apreciat suficient că instanța de apel a reținut că nu există autoritate de lucru judecat.

În continuare, autoarea recursului face vorbire de o analiză pur formală a condiției de admisibilitate a cererii de revizuire, făcând referire la o altă decizie a Curții de Apel Galați (nr. 30/2020) ce nu face obiectul litigiului pendinte, arătând că analiza de către instanța de apel a apărărilor formulate trebuie verificată prin raportare la principiile procesului civil - dreptul de a fi efectiv ascultat, analiza efectivă a apărărilor și arătarea motivelor pentru care se admit și cele pentru care se înlătură cererile și apărările părților.

În încheiere, recurenta conchide în sensul că decizia civilă nr. 257/2020 este dată cu încălcarea acestor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei civile nr. 257/29.05.2020 a Curții de Apel Galați, iar, în rejudecare, admiterea cererii de revizuire și anularea deciziei civile nr. 12/16.01.2020 a Curții de Apel Galați.

În combaterea recursului, intimata B. S.A. Galați a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin adresa emisă la 4 august 2020, Înalta Curte a comunicat recurentei întâmpinarea, fără ca aceasta să uzeze de dreptul de a depune răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la data de 5 februarie 2019, nefiind supus procedurii filtrului.

Prin decizia nr. 257 din 29 mai 2020, atacată în prezenta cauză, Curtea de Apel Galați a respins cererea de revizuire întemeiată de revizuenta A. pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reținând, în esență, că autoritatea de lucru judecat a dispozitivului primei sentințe (976/2018) nu poate fi analizată decât în urma analizei considerentelor care au stat la baza pronunțării acestuia. Cum o astfel de analiză a considerentelor a fost făcută în cadrul judecării apelului, prin pronunțarea deciziei civile nr. 12/2020, instanța de revizuire a reținut că acestea nu mai pot fi reanalizate pe calea revizuirii, iar faptul că revizuenta nu este mulțumită de soluția pronunțată de instanța de apel nu poate constitui un motiv justificat pentru admiterea cererii de revizuire în care se invocă, practic, aceleași apărări.

În speță, recurenta a arătat că instanța de apel a refuzat să primească teza autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 976 din 22 octombrie 2018 a Tribunalului Galați, fără a analiza efectiv conținutul și efectele acestei hotărâri, iar instanța de revizuire, a apreciat suficient că instanța de apel a reținut că nu există autoritate de lucru judecat.

Totodată, se reține că recurenta și-a întemeiat în drept calea de atac pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 7 C. proc. civ.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei decizii poate fi cerută atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, Înalta Curte reține că invocarea acestui motiv de casare presupune încălcarea obligației negative a judecătorului de a relua dezbaterile asupra unei chestiuni litigioase deja tranșate de către o jurisdicție anterioară. Or, în litigiul pendinte, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de pct. 7 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în care instanța a reluat în mod nelegal dezbaterile asupra unei chestiuni litigioase tranșate de o jurisdicție anterioară, ci, în situația în care o instanță de revizuire a fost chemată să aprecieze dacă decizia atacată cu revizuire încalcă autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri definitive anterioare.

Întrucât decizia recurată nu poate fi analizată prin prisma acestui motiv de casare, va fi avut în vedere doar motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât se invocă, în esență, soluționarea cererii de revizuire cu încălcarea normelor de procedură referitoare la cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În lumina acestor din urmă prevederi, Înalta Curte reține că revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Așadar, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri tinde la respectarea puterii lucrului judecat în situația în care instanțele au dat soluții contrare, a căror executare este imposibilă, având în vedere că fiecare parte se poate prevala de hotărârea care îi este favorabilă, ieșirea din această situație putându-se realiza prin exercitarea căii de atac a revizuirii și anularea ultimei hotărâri.

Demersul judiciar al recurentei în etapa căii de atac a revizuirii a fost fundamentat pe existența unor hotărâri potrivnice, invocându-se faptul că decizia civilă nr. 12 din 16 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 976 din 22 octombrie 2018 a Tribunalului Galați.

Admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri presupune întrunirea cumulativă a mai multor condiții, una dintre acestea fiind aceea ca, în cel de-al doilea proces, să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat, ori, deși invocată, aceasta să nu se fi analizat.

În cauză, revizuenta a invocat, în faza procesuală a apelului, autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 976/22.10.2018, față de care, Curtea de Apel Galați a apreciat, pentru motivele dezvoltate în cuprinsul deciziei nr. 12/2020 din 16 ianuarie 2020 pronunțate în dosarul nr. x/2019, că nu se verifică, respingând apelul.

Așa fiind, Înalta Curte reține că, în judecata celei de-a doua cauze, respectiv, în calea de atac a apelului declarat de autoarea recursului de față, instanța de apel a analizat autoritatea de lucru judecat a sentinței definitive nr. 976/22.10.2018 pronunțate de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2018, ceea ce înseamnă că desființarea hotărârii date cu încălcarea autorității lucrului judecat nu se mai putea face pe calea revizuirii.

Totodată, instanța supremă constată că, în considerentele deciziei recurate, instanța de revizuire a reținut că instanța de apel care a pronunțat decizia civilă nr. 12/2020 din 16 ianuarie 2020 a analizat considerentele primei sentințe față de care s-a invocat autoritatea de lucru judecat.

În altă ordine de idei, Înalta Curte constată că argumentația dezvoltată în susținerea recursului vizează doar aparent hotărârea de revizuire, întrucât rezultă cu evidență că marea majoritate a susținerilor recurentei nu vizează atât decizia instanței de revizuire atacate cu recurs cât decizia instanței de apel, în privința căreia recurenta susține că nu s-a realizat o analiză efectivă a apărării invocate.

În realitate, din conținutul cererii de recurs, se desprinde concluzia că recurenta nu aduce, în concret, critici hotărârii pronunțate în revizuire sub aspectul încălcării art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci aduce critici hotărârii date în apel, împotriva căreia a declarat revizuirea, pe motiv că instanța de apel nu a analizat efectiv conținutul sentinței civile nr. 976/2018 a Tribunalului Galați.

Sintetizând, instanța supremă apreciază că, în realitate, obiect al criticii din recurs îl constituie considerentele din decizia civilă nr. 12/2020 din 16 ianuarie 2020, care sunt apreciate ca neîndestulătoare sub aspectul motivării respingerii excepției puterii de lucru judecat. Numai că această critică nu poate fi luată în analiză în cadrul recursului de față, al cărui obiect îl constituie decizia civilă nr. 257/2020 din 29 mai 2020, pronunțată în revizuire, nu decizia pronunțată în apel și atacată cu revizuire.

Înalta Curte mai subliniază și că revizuirea este, fundamental, o cale de atac extraordinară, nedevolutivă, iar în cadrul acestei proceduri instanța de revizuire nu poate realiza un control de fond ori de legalitate asupra hotărârii atacate, care a avut caracter definitiv.

Instanța de revizuire a respectat aceste limite, statuând că, prin decizia atacată, instanța de apel a examinat autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare, neputând cenzura modul în care efectele lucrului judecat au fost considerate, deoarece nu putea exercita acest control.

Constatând faptul că nu sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva deciziei civile nr. 257/2020 din 29 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Totodată, față de cererea intimatei, de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, în aplicarea dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., o va obliga pe recurenta-revizuentă A., ca parte care a pierdut procesul, la plata către intimata S.C. B. S.A. a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în sumă de 2.000 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva deciziei civile nr. 257/2020 din 29 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Obligă pe recurenta-revizuentă A. la plata către intimata S.C. B. S.A. a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în sumă de 2.000 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 noiembrie 2020.