ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 61/2020
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 61/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 6 decembrie 2016 pe rolul Tribunalului Brăila, secția I civilă, sub nr. x/2016, contestatoarea A. a chemat în judecată pe intimata B. S.A., solicitând anularea deciziei de încetare a contractului individual de muncă nr. x din 09.11.2016, constatarea contractului individual de muncă nr. x din 28.10.2014 ca fiind încheiat pe o perioadă nedeterminată, reintegrarea contestatoarei pe postul avut anterior încetării contractului individual de muncă, plata despăgubirilor constând în contravaloarea salariilor pe care le-ar fi primit pe perioada de la încetarea contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă, calculul și plata orelor suplimentare de la data începerii activității, respectiv 03.11.2014 și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Brăila, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 73/2018 din 7 februarie 2018, a admis, în parte, contestația formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata B. S.A.; intimata a fost obligată să plătească contestatoarei suma brută de 9.635 RON, reprezentând drepturi bănești aferente orelor suplimentare efectuate în perioada 03.11.2014 - 14.11.2016; s-au respins, ca nefondate, celelalte capete de cerere, iar intimata a fost obligată să plătească contestatoarei suma de 1.202,10 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel contestatoarea A. și intimata B. S.A.
Prin decizia civilă nr. 637/2018 din 23 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2016, s-a admis apelul declarat de intimata B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 73 din 07.02.2018 a Tribunalului Brăila; sentința apelată a fost schimbată, în tot, în sensul că: s-a respins, ca nefondată, acțiunea promovată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata B. S.A.; s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta A. împotriva aceleiași sentințe; apelanta A. a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4148,61 RON către B..
La 11 ianuarie 2019 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 637/2018 din 23 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
În motivarea cererii de recurs, recurenta a arătat, în esență, că decizia recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 12 și art. 83 din Codul muncii, precum și a dispozițiilor art. 86 alin. (1) și art. 272 din același cod.
Recurenta-contestatoare A. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
Intimata B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, în raport de dispozițiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.
În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 19 septembrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.
Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă contestatoarea A. a dedus judecății un conflict de muncă.
Potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "în procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv și nesoluționate prin hotărâre pronunțată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum și în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum și în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare".
Totodată, conform art. 208 din Legea nr. 62/2011, "conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal", iar conform art. 214 din același act normativ, "hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului".
Textele de lege anterior evocate reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.
În aplicarea acestor texte de lege, instanța supremă constată că obiectul acțiunii introductive se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un conflict de muncă.
Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în litigiile de muncă, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, în forma modificată prin Legea nr. 310/2018 și art. 214 din Legea nr. 62/2011, raportat la art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 637/2018 din 23 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 637/2018 din 23 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2020.