ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1709/2017

HOTĂRÂRE

16.11.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1709/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea contestatorul A. a formulat contestație la executare silită în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea, în cadrul căreia a solicitat anularea actelor de executare, precum și a executării silite însăși efectuate în dosarul execuțional nr. x din 15.09.2010.

Prin sentința civilă nr. 541 din 07 martie 2017, Judecătoria Tulcea a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați, reținând, în esență, incidența dispozițiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu dispozițiile art. 651același cod și faptul că în cauză, domiciliul debitorului contestator este în municipiul Galați, care se află în circumscripția Judecătoriei Galați.

Judecătoria Galați prin sentința civilă nr. 4212/2017 din 25 mai 2017 a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Măcin, reținând, în esență, că în momentul demarării executării silite în dosarul execuțional nr. x/15.09.2010, debitorul avea domiciliul în județul Tulcea, care se află în circumscripția Judecătoriei Măcin.

Judecătoria Măcin prin sentința civilă nr. 730 din 20 octombrie 2017 a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Măcin, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În argumentarea acestei sentințe, s-a reținut, în esență, că dispozițiile aplicabile prezentei spețe sunt prevederile vechiul C. proc. civ. în condițiile în care suntem în prezența unei executări silite începută anterior datei de 15.02.2013, mai exact în data de 15.09.2010.

Totodată, s-a reținut că domiciliul contestatorului la data de 23.09.2016 când s-a formulat contestația la executare, era, din data de 20.05.2015, în municipiul Galați și câtă vreme actele de executare privitoare la executarea care se contestă se efectuează de către A.J.F.P. Galați oraș care se află în aria de competență teritorială a Judecătoriei Galați, ca instanță de executare, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Galați.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Galați competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 24 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Având în vedere că executarea silită a început la data de 15.09.2010, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. de la 1865.

În cauză, se constată că instanța a fost învestită să se pronunțe asupra contestației la executare prin care contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea, anularea actelor de executare, precum și a executării silite însăși efectuate în dosarul execuțional nr. x din 15.09.2010.

Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Totodată, se reține că în cazul contestării executării silite ce are la bază un titlu executoriu fiscal, sunt aplicabile dispozițiile art. 172 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 (codul de procedură fiscală în vigoare la momentul începerii executării), potrivit cărora contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.

De altfel, în interpretarea dispozițiilor art. 172 alin. (4), fost art. 169 alin. (4), Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, s-au pronunțat Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin Decizia nr. XIV din 5 februarie 2007, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 734 din 30 octombrie 2007, care au statuat că "judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege".

În cauză, se constată că față de contestator s-a emis titlul executoriu nr. x/19.07.2010 privind creanța în cuantum de 73.508 RON, în baza actului nr. 17027/22.06.2010 emis de A.F.P. Galați, respectiv adresa de comunicare a dosarului de executare silită deschis de ANAF D.G.F.P. Galați A.F.P. Galați. În baza acestui titlu executoriu au fost emise actele de urmărire silită, respectiv, somație, înființare popriri în cadrul dosarului execuțional nr. x/15.09.2010.

Cum contestația este îndreptată împotriva actelor de executare, prin care se invocă nesocotirea anumitor reguli de procedură a executării silite și săvârșirea unor acte de executare nelegale, solicitându-se desființarea acestor acte, se constată că, competența aparține instanței de executare în raza căreia s-a început executarea, respectiv a Judecătoriei Galați, nefiind lipsit de relevanță și faptul că domiciliul contestatorului la data formulării contestației la executare era tot în municipiul Galați.

Ca urmare, față de cele ce preced, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 400 alin. (1) C. proc. civ., art. 373 alin. (2) și art. 452 din același cod, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.