ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1327/2017

Decizia nr. 1327/2017 Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, la data de 15 iulie 2016, sub Dosar nr. x/306/2016, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat în contradictoriu cu debitorul B. aplicarea acestuia din urmă a unei amenzi judiciare în Dosarul execuțional nr. x/2012 privind pe creditorii C., D. și debitorul B. În motivarea cererii, petentul a arătat că debitorul nu a răspuns multiplelor adrese emise în Dosarul execuțional nr. x/2012 prin care i s-a pus în vedere să se prezinte la birou sau să comunice în scris toate veniturile și bunurile acesteia, inclusiv cele aflate în proprietatea comună pe cote-părți sau în devălmășie, asupra cărora se poate efectua executarea, cu arătarea locului unde se află acestea.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 373 1 alin. (8) coroborate cu art. 108 alin. (2) C. proc. civ. Prin Sentința nr. 1175 din 28 februarie 2017, Judecătoria Sibiu a admis excepția de necompetență teritorială a instanței, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați. În motivarea acestei soluții, s-au reținut următoarele: În Dosarul execuțional nr. x/2012, a fost începută executarea silită la cererea creditorilor C. și D. împotriva debitorului B., în temeiul titlului executoriu constând în Decizia civilă nr. 29/A/2009 din data de 26 februarie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia.

Asupra legii civile aplicabile, având în vedere dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 potrivit căruia dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare, și faptul că cererea de executare silită a fost formulată la data de 08 mai 2012, rezultă că în cauză sunt incidente dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă. Conform prevederilor art. 373 1 alin. (6) C. proc. civ., în tot cursul executării, executorul judecătoresc este obligat să aibă rol activ, stăruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală și cu celeritate a obligației prevăzute în titlul executoriu, cu respectarea dispozițiilor legii, a drepturilor părților și ale altor persoane interesate.

Potrivit art. 373 alin. (3) C. proc. civ. "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite (...). "Dacă socotește că este în interesul executării, executorul judecătoresc îi va cere debitorului, în condițiile legii, lămuriri în scris în legătură cu veniturile și bunurile sale, inclusiv cele aflate în proprietate comună pe cote-părți sau în devălmășie, asupra cărora se poate efectua executarea, cu arătarea locului unde se află acestea, precum și pentru a-l determina sa execute de bunăvoie obligația sa, arătându-i consecințele la care s-ar expune în cazul continuării executării silite.

Așadar, și cererea de față, prin care executorul judecătoresc a solicitat aplicarea unei amenzi civile debitorului, se încadrează în această categorie de alte incidente. Instanța de executare este definită de art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea. În cauză, instanța reține că executarea silită trebuie să se efectueze în raza teritorială a Judecătoriei Galați, instanța în a cărei rază teritorială se află domiciliul debitorului, ținând cont de faptul că se prezumă ca la domiciliul debitorului se află și bunurile supuse executării. Pe de altă parte, nici nu s-a făcut dovada că la un moment dat debitorul ar fi avut domiciliul în Sibiu, sau aici s-ar afla bunuri care ar putea face obiectul unei executări.

Dimpotrivă, la dosarul execuțional există acte de executare care au ca obiect imobile ale debitorului situate pe raza Municipiului Galați. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 03 mai 2017. Prin Sentința civilă nr. 702 din 26 iunie 2017, Judecătoria Galați a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu. Totodată, în baza art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) din vechiul C. proc. civ., instanța a constatat ivit conflictul de competență între Judecătoria Galați și Judecătoria Sibiu, pentru soluționarea căruia a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție.

În considerentele hotărârii, s-au reținut următoarele: Sub aspectul aplicării în timp a legii de procedură civilă, instanța a avut vedere dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 potrivit cărora dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare; or, în prezenta cauză, cererea de executare silită a fost formulată la data de 08 mai 2012, motiv pentru care instanța a apreciat că sunt incidente dispozițiile vechiului C. proc. civ. Citând dispozițiile art. 373 alin. (1), (2) și (3) din vechiul C. proc. civ., în aplicarea acestor prevederi legale în cauza de față, instanța a constatat că executarea silită a început în circumscripția teritorială a Curții de apei Alba Iulia, unde existau indicii că debitorul deținea, la momentul încuviințării executării silite, unele bunuri imobile (casă de vacanță și teren în comuna Sadu, județ Sibiu, conform adresei depuse la dosar sau teren Cisnădie).

Or, această împrejurare atrage incidența art. 373 din vechiul C. proc. civ., în sensul că devine competent oricare dintre executorii judecătorești de la locul situării bunurilor mobile/imobile, putând efectua executarea silită și atrăgând astfel și competența instanței de executare în circumscripția căreia se efectuează efectiv executarea silită, iar nu exclusiv pe aceea de la domiciliul debitorului (mai ales că exista și posibilitatea ca la domiciliul debitorului să nu se găsească niciun bun și deci să nu se poată efectua niciun act de executare). Astfel, în cauza de față, Judecătoria Sibiu a fost legal învestită ca instanță de executare, câtă vreme nu se putea impune creditorului nicio obligație de a se îndrepta exclusiv împotriva bunurilor de la domiciliul debitorului (Galați), iar nu a altor bunuri deținute în circumscripția altor instanțe.

De altfel, dacă debitorul contestă legalitatea acestei opțiuni, aceste aspecte nu pot fi analizate decât în cadrul unei contestații la executare, iar nu în cauza prezentă. De asemenea, în aplicarea art. 373 alin. (3) din vechiul C. proc. civ., Judecătoria Galați a constatat că schimbarea împrejurărilor avute în vedere la declanșarea executării silite (precum schimbări de domiciliu, înstrăinări bunuri etc) nu poate avea incidență asupra instanței de executare, care rămâne competentă să soluționeze orice incidente ivite în cursul executării silite. Cu privire la conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele: Așa cum corect au reținut ambele instanțe, cererea de începere a executării silite a fost depusă de către creditori la sediul biroului executorului judecătoresc la data de 08 mai 2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc.

civ., astfel că, în raport de prevederile art. 24 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, potrivit cărora dispozițiile legii noi de procedură de aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, în speță sunt incidente prevederile vechiului C. proc. civ. (denumit în continuare "Codul de procedură civilă"). În același sens, sunt și dispozițiile art. 25 alin. (1) C. proc. civ.

care prevăd faptul că "procesele în curs de judecată și executările silite începute sub legea veche, rămân supuse acelei legi." În speță, instanța a fost învestită cu o acțiune având ca obiect cererea formulată de executorul judecătoresc A. prin care a solicitat aplicarea unei amenzi judiciare debitorului B., în Dosarul execuțional nr. x/2012 privind pe creditorii C., D. și debitorul B. Petentul, Birou Executor judecătoresc A., a menționat în cuprinsul acțiunii adresate instanței că cererea de executare silită formulată de creditorii C. și D. a fost încuviințată prin încheierea din data de 17 mai 2012 a Judecătoriei Sibiu, fiind declanșată urmărirea silită împotriva debitorului B., în baza titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 29/A/2009 din data de 26 februarie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia.

S-a precizat că debitorul nu a răspuns multiplelor adrese emise în Dosarul execuțional nr. x/2012 prin care i s-a pus în vedere să se prezinte la birou sau să comunice în scris toate veniturile și bunurile acesteia, inclusiv cele aflate în proprietatea comună pe cote-părți sau în devălmășie, asupra cărora se poate efectua executarea, cu arătarea locului unde se află acestea. Totuși, debitorul a refuzat, în mod nejustificat să se prezinte sau să dea lămuririle necesare. Cererea formulată de petent a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 373 1 alin. (8) coroborate cu art. 108 alin. (2) C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 373 1 alin. (8) C. proc.

civ.; "refuzul nejustificat al debitorului de a se prezenta ori de a da lămuririle necesare, precum și darea de informații incomplete ori eronate atrag răspunderea acestuia pentru toate prejudiciile cauzate, precum și aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 108 2 alin. (2), dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei fapte prevăzute de legea penală." Art. 108 2 alin. (2) C. proc. civ. prevede faptul că: "Nerespectarea de către orice persoană a dispozițiilor privind desfășurarea normală a executării silite se sancționează, de către președintele instanței de executare, la cererea executorului, cu amendă de la 50 lei la 500 lei." Potrivit dispozițiilor art. 373 alin. (1) C. proc.

civ., "dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care se află acestea; dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripțiile mai multor curți de apel, este competent oricare dintre executorii judecătorești care funcționează pe lângă una dintre acestea". De asemenea, dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol prevăd că: "instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel." În alin. (3) al art. 373 C. proc.

civ. se arată că: "instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe". Se constată că, în speța de față, cererea de executare silită formulată de creditorii C. și D. a fost încuviințată prin încheierea din data de 17 mai 2012 a Judecătoriei Sibiu, aliată în circumscripția teritorială a Curții de apel Alba Iulia, unde existau indicii că debitorul B. deținea, la momentul încuviințării executării silite, bunuri ce puteau fi supuse urmăririi.

Prin urmare, potrivit dispozițiilor art. 373 alin. (1) C. proc. civ., devine competent oricare dintre executorii judecătorești de la locul situării bunurilor mobile/imobile, ceea ce atrage și competența instanței de executare în circumscripția căreia se efectuează efectiv executarea silită, iar nu exclusiv pe aceea de la domiciliul debitorului. Cum în cauza de față Judecătoria Sibiu a fost legal învestită ca instanță de executare, câtă vreme nu se putea impune creditorului nicio obligație de a se îndrepta exclusiv împotriva bunurilor de la domiciliul debitorului (Galați), aceasta devine competentă să soluționeze și orice alte incidente apărate în cursul executării silite, așa cum prevăd dispozițiile 373 alin. (3) C. proc.

civ. Totodată, se reține că nu există un text de lege care să oblige executorul judecătoresc să solicite executarea numai la domiciliul debitorului, existând doar o prezumție simplă că bunurile debitorului ce pot fi urmărite se află la domiciliul său, prezumție care însă nu interzice executarea silită și în alt loc în măsura în care debitorul deține bunuri ori are, eventual, deschise conturi la bănci care au sediul pe raza teritorială a altei judecătorii decât cea de domiciliu. În plus, schimbarea împrejurărilor avute în vedere la începerea executării silite (debitorul nu mai are reședința pe raza Judecătoriei Sibiu, eventuale înstrăinări de bunuri) nu are relevanță asupra instanței de executare, care rămâne competentă să soluționeze orice alte incidente apărute în cursul executării silite, potrivit alin. (3) al art. 373 C. proc.

civ. Având în vedere considerentele expuse, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Sibiu, care a fost legal învestită ca instanță de executare, în favoarea căreia se va pronunța regulatorul de competență.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 septembrie 2017. Procesat de GGC - NN