ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1005/2017

Decizia nr. 1005/2017 Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj, la data de 24 martie 2017, sub nr. x/252/2017, petentul B.E.J., Asociați A., pentru creditoarea SC B. SA, a solicitat încuviințarea executării silite pornite în Dosarul execuțional nr. x/EX/2017, împotriva debitorului C., în temeiul titlului executoriu reprezentat de biletul la Ordin, emis la data de 24 ianuarie 2014, scadent la data de 20 ianuarie 2017. În motivarea în fapt a cererii, petentul a precizat că, prin cererea adresată executorului judecătoresc, creditoarea a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului, în vederea recuperării sumei de 1 519 . 764,28 lei, în temeiul titlului executoriu mai sus-indicat, întrucât acesta nu și-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite în titlul executoriu.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 651 alin. (3) și ale art. 666 C. proc. civ. Prin Încheierea nr. 883 din data de 31 martie 2017, pronunțată de Judecătoria Lugoj, instanța a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, în raport de dispozițiile art. 651 C. proc. civ., reținând că domiciliul debitorului, la data sesizării organului de executare, este în Germania, motiv pentru care competența de soluționare a prezentei cereri aparține judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul creditorului. Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, sub nr. x/299/2017.

Prin sentința civilă nr. 3278 din data de 27 aprilie 2017, Judecătoria sectorului 1 București, secția a II-a civilă, a admis, la rândul său, excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătorie Lugoj și constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului în vederea soluționării conflictului negativ de competență către Înalta Curte de Casație și Justiție. Instanța a reținut că, în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. și raportat la sediul social al debitorului principal, SC D. SRL, situat în Lugoj, aparține Judecătoriei Lugoj competența teritorială de soluționare a cauzei.

A apreciat instanța că reglementarea N.C.P.C. a urmărit crearea unei instanțe de executare unice în raport de debitorul principal, crearea de dosare de executare separate pentru debitorii obligați accesoriu ori solicitarea de încuviințare a executării silite doar pentru debitorii obligați accesoriu urmărind eludarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care instituie o competență teritorială exclusivă. Prin urmare, ar fi excesiv să se pretindă creditorului ca, în baza aceluiași titlu și pentru executarea aceleiași obligații față de doi debitori să apeleze la executori judecătorești diferiți, cu competență diferită din punct de vedere al razei teritoriale a curții de apel de care aparțin, să investească mai multe instanțe, ca instanțe de executare și să angajeze costuri duble în acest sens, costuri care, în cele din urmă, vor fi suportate de debitori.

Cu privire Ia conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în condițiile 135 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, la data de 24 martie 2017, sub nr. x/252/2017, B.E.J., Asociați A. a solicitat încuviințarea executării silite, la cererea creditoarei SC B. SA, împotriva debitorului C., în temeiul titlului executoriu reprezentat de biletul la Ordin emis la data de 24 ianuarie 2014 de SC D. SRL, beneficiar fiind SC B. SA și scadent la data de 20 ianuarie 2017, avalizat de C. Înalta Curte constată că cele două instanțe, Judecătoria sectorului 1 și Judecătoria Lugoj, și-au declinat reciproc competența de soluționare a prezentei cauze, având ca obiect încuviințarea executării silite, cerere formulată de B.E.J., Asociați A., la solicitarea beneficiarei (creditoare) SC B. SA împotriva persoanei fizice C., care are calitatea de debitor aval ist în baza biletului Ia ordin ce reprezintă titlul executoriu.

Se reține că biletul la ordin este un înscris prin care o persoană (emitentul) se obligă să plătească altei persoane (beneficiarul, creditorul), sau la ordinul acesteia, o anumită sumă de bani, la scadență, acesta putând fi garantat prin aval. Prin avalizare se oferă o garanție a îndeplinirii obligației asumate de către unul dintre semnatarii biletului la ordin, acesta fiind semnat de debitor (emitent) și de terțul garant, numit avalist. Prin semnarea biletului la ordin avalistul își asumă obligația de plată față de beneficiar, la fel ca emitentul, obligându-se să achite suma din biletul la ordin dacă, la scadență, emitentul nu face acest lucru. La scadență, biletul la ordin care nu este plătit către beneficiar, poate fi învestit de instanță cu formulă executorie, la cererea beneficiarului și apoi se trece la executarea silită a emitentului sau a avalistului pentru suma care trebuie plătită.

Din biletul la Ordin, emis la data de 24 ianuarie 2014, aflat în copie la fila 4, în dosarul Judecătorie Lugoj, rezultă că emitent este SC D. SRL, la ordinul creditorului (beneficiar) SC B. SA, iar C. are calitate de avalist care și-a asumat, prin avalizarea biletului la ordin, obligația de a plăti suma înscrisă în biletul la ordin emis de SC D. SRL. Din perspectiva fazei executării silite, debitorul poate fi reprezentat atât de emitentul biletului la ordin, în calitate de debitor principal, cât și de avalist, în calitate de garant. În acest sens sunt dispozițiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că: „sunt părți în procedura de executare silită creditorul și debitorul" și cele ale art. 648 alin. (1) din același act normativ, potrivit cărora „creditorul, în condițiile legii, poate urmări, în limita creanței și a accesoriilor acesteia, concomitent, sau, după caz, separat, și bunurile terților care au garantat plata datoriilor debitorului.

In acest caz, dispozițiile privitoare la drepturile și obligațiile debitorului se aplică în mod corespunzător și terților garanți, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel." Se reține că cererea de încuviințare a executării silite este formulată, separat, împotriva debitorului C., nefiind astfel incidente prevederile art. 112 alin. (1) C. proc. civ. Din această perspectivă, Înalta Curte reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: „Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor'', alin. (3) al aceluiași text legal prevede că „Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite (…). Din interpretarea textelor de lege sus-menționate, competența de soluționare a unei cereri privind încuviințarea executării silite, cum este cazul în speța de față, aparține judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, sediul creditoarei SC B. SA, situat în București, sectorul 1, având în vedere că domiciliul debitorului era situat pe teritoriul Germaniei, la data sesizării organului de executare.

În raport de textul legal indicat și având în vedere că domiciliul persoanei fizice executată silit, C., în calitate de debitor avalist, este în Germania, iar sediul creditoarei se află în circumscripția Judecătoriei sectorului 1, se constată că aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 iunie 2017.