ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1005/2017

Decizia nr. 1005/2017

Asupra conflictului negativ de competență,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj, la

data

de 24 martie 2017, sub nr. x/252/2017,

petentul B.E.J., Asociați A., pentru creditoarea SC B. SA, a solicitat

încuviințarea executării silite pornite în Dosarul execuțional

nr. x/EX/2017, împotriva debitorului C., în temeiul titlului executoriu

reprezentat de biletul la Ordin, emis la data de 24 ianuarie 2014, scadent la

data de 20 ianuarie 2017.

În motivarea în fapt a cererii, petentul a

precizat că, prin cererea adresată executorului judecătoresc,

creditoarea a solicitat încuviințarea executării silite împotriva

debitorului, în vederea recuperării sumei de 1 519

.

764,28 lei, în temeiul titlului executoriu mai sus-indicat, întrucât

acesta nu și-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite în

titlul executoriu.

În drept, au fost invocate dispozițiile

art. 651 alin. (3) și ale art. 666 C. proc. civ.

Prin Încheierea nr. 883 din data de 31 martie

2017, pronunțată de Judecătoria

Lugoj,

instanța a admis excepția necompetenței sale teritoriale

și a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea

Judecătoriei sectorului 1 București, în raport de dispozițiile

art. 651 C. proc. civ., reținând că domiciliul debitorului, la data

sesizării organului de executare, este în Germania, motiv pentru care

competența de soluționare a prezentei cereri aparține

judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data

sesizării organului de executare, domiciliul creditorului.

Cererea a fost înregistrată pe

rolul Judecătoriei sectorului 1 București, sub nr. x/299/2017.

Prin sentința civilă nr. 3278

din data de 27 aprilie 2017, Judecătoria sectorului 1 București,

secția a II-a civilă,

a admis, la

rândul său, excepția necompetenței teritoriale a instanței,

invocată din oficiu, fiind declinată competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătorie Lugoj și constatând

ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului

în vederea soluționării conflictului negativ de competență

către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Instanța a reținut că,

în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. și

raportat la sediul social al debitorului principal, SC D. SRL, situat în Lugoj,

aparține Judecătoriei Lugoj competența teritorială de

soluționare a cauzei.

A apreciat instanța că

reglementarea N.C.P.C. a urmărit crearea unei instanțe de executare

unice în raport de debitorul principal, crearea de dosare de executare separate

pentru debitorii obligați accesoriu ori solicitarea de încuviințare a

executării silite doar pentru debitorii obligați accesoriu

urmărind eludarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.,

care instituie o competență teritorială exclusivă. Prin

urmare, ar fi excesiv să se pretindă creditorului ca, în baza

aceluiași titlu și pentru executarea aceleiași obligații

față de doi debitori să apeleze la executori

judecătorești diferiți, cu competență diferită

din punct de vedere al razei teritoriale a curții de apel de care

aparțin, să investească mai multe instanțe, ca

instanțe de executare și să angajeze costuri duble în acest sens,

costuri care, în cele din urmă, vor fi suportate de debitori.

Cu privire Ia conflictul negativ de

competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată,

în condițiile 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei sectorului 1 București, la data de 24 martie 2017, sub

nr. x/252/2017, B.E.J., Asociați A. a solicitat încuviințarea

executării silite, la cererea creditoarei SC B. SA, împotriva debitorului C.,

în temeiul titlului executoriu reprezentat de biletul la Ordin emis la data de

24 ianuarie 2014 de SC D. SRL, beneficiar fiind SC B. SA și scadent la

data de 20 ianuarie 2017, avalizat de C.

Înalta Curte constată că cele

două instanțe, Judecătoria sectorului 1 și Judecătoria

Lugoj, și-au declinat reciproc competența de soluționare a

prezentei cauze, având ca obiect încuviințarea executării silite,

cerere formulată de B.E.J., Asociați A., la solicitarea beneficiarei

(creditoare) SC B. SA împotriva persoanei fizice C., care are calitatea de

debitor aval ist în baza biletului Ia ordin ce reprezintă titlul

executoriu.

Se reține că biletul la ordin

este un înscris prin care o persoană (emitentul) se obligă să

plătească altei persoane (beneficiarul, creditorul), sau la ordinul

acesteia, o anumită sumă de bani, la scadență, acesta

putând fi garantat prin aval.

Prin avalizare se oferă o

garanție a îndeplinirii obligației asumate de către unul dintre

semnatarii biletului la ordin, acesta fiind semnat de debitor (emitent) și

de terțul garant, numit avalist. Prin semnarea biletului la ordin

avalistul își asumă obligația de plată față de

beneficiar, la fel ca emitentul, obligându-se să achite suma din biletul

la ordin dacă, la scadență, emitentul nu face acest lucru. La

scadență, biletul la ordin care nu este plătit către

beneficiar, poate fi învestit de instanță cu formulă executorie,

la cererea beneficiarului și apoi se trece la executarea silită a

emitentului sau a avalistului pentru suma care trebuie plătită.

Din biletul la Ordin, emis la data de

24 ianuarie 2014, aflat în copie la fila 4, în dosarul Judecătorie Lugoj,

rezultă că emitent este SC D. SRL, la ordinul creditorului

(beneficiar) SC B. SA, iar C. are calitate de avalist care și-a asumat,

prin avalizarea biletului la ordin, obligația de a plăti suma înscrisă

în biletul la ordin emis de SC D. SRL.

Din perspectiva fazei executării

silite, debitorul poate fi reprezentat atât de emitentul biletului la ordin, în

calitate de debitor principal, cât și de avalist, în calitate de garant.

În acest sens sunt dispozițiile

art. 645 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că: „sunt părți în

procedura de executare silită creditorul și debitorul" și

cele ale art. 648 alin. (1) din același act normativ, potrivit cărora

„creditorul, în condițiile legii, poate urmări, în limita creanței

și a accesoriilor acesteia, concomitent, sau, după caz, separat,

și bunurile terților care au garantat plata datoriilor debitorului. In

acest caz, dispozițiile privitoare la drepturile și obligațiile

debitorului se aplică în mod corespunzător și terților

garanți, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel."

Se reține că cererea de

încuviințare a executării silite este formulată, separat, împotriva

debitorului C., nefiind astfel incidente prevederile art. 112 alin. (1) C.

proc. civ.

Din această perspectivă, Înalta

Curte reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.

651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: „Instanța de executare

este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data

sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul

debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă

domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în

țară, este competentă judecătoria în a cărei

circumscripție se află, la data sesizării organului de executare,

domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se

află în țară, judecătoria în a cărei

circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc

învestit de creditor'', alin. (3) al aceluiași text legal prevede că „Instanța

de executare soluționează cererile de încuviințare a

executării silite (…).

Din interpretarea textelor de lege

sus-menționate, competența de soluționare a unei cereri privind

încuviințarea executării silite, cum este cazul în speța de

față, aparține judecătoriei în a cărei

circumscripție se află, la data sesizării organului de

executare, sediul creditoarei SC B. SA, situat în București, sectorul 1,

având în vedere că domiciliul debitorului era situat pe teritoriul

Germaniei, la data sesizării organului de executare.

În raport de textul legal indicat

și având în vedere că domiciliul persoanei fizice executată

silit, C., în calitate de debitor avalist, este în Germania, iar sediul

creditoarei se află în circumscripția Judecătoriei sectorului 1,

se constată că aceasta este instanța competentă teritorial

să soluționeze cauza dedusă judecății.

În consecință, în temeiul

dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) teza a II-a

C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a

cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei

sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1

București.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 3 iunie 2017.