ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1234/2017

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1234/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 1234/2017

Deliberând

asupra conflictului de competență de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Judecătoriei Sibiu, la data de 05 decembrie 2017, executorul

judecătoresc A. a solicitat aplicarea unei amenzi judiciare intimatului SC

B. SA, în Dosarul execuțional nr. x/2012 privind pe creditorii C., D.

și debitorul E.

În motivarea

cererii, petentul a arătat că cererea de executare silită

formulată de creditorii C. și D. a fost încuviințată prin încheierea

din data de 17 mai 2012 a Judecătoriei Sibiu, fiind declanșată

urmărirea silită împotriva debitorului E., în baza titlului

executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 29/A/2009 din data de 26

februarie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia.

S-a precizat

că, prin adresa din data de 06 octombrie 2016, emisă în Dosarul execuțional

nr. x/2012, s-a pus în vedere SC B. SA să se prezinte la sediul biroului

executorului cu registrul acționarilor în care să se

regăsească procesele verbale privind modificările aduse de la

momentul înființării societății și până în

prezent. Totuși, societatea a refuzat, în mod nejustificat să se

prezinte sau să dea lămuririle necesare.

În drept, cererea

a fost întemeiată pe dispozițiile art. 373

1

alin. (8)

coroborate cu art. 108 alin. (2) C. proc. civ.

Prin

sentința nr. 2414 din 25 aprilie 2017, Judecătoria Sibiu a admis

excepția de necompetență teritorială a instanței, cu

consecința declinării competenței de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Galați.

În motivarea

acestei soluții s-au reținut următoarele:

În

speță, în discuție este o necompetență de ordine

publică, iar executorul judecătoresc indică domiciliul

debitorului în Municipiul Galați, jud. Galați. În cauză, nu

interesează sediul intimatului terț, deci el nu se identifică

prin vreuna dintre părțile raportului execuțional, respectiv

creditorii C., domiciliat în București, D., domiciliat în Azuga, jud.

Prahova și debitorul E., domiciliat în Galați.

În sensul C.

proc. civ. de la 1865, instanța de executare este judecătoria în

circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în

care legea dispune altfel (art. 373 alin. 2).

Din modul de

redactare a dispozițiilor art. 108

2

alin. (2) C. proc. civ. de

la 1865 reiese că doar instanța de executare poate aplica amenzi

judiciare pentru nerespectarea de către orice persoană a

dispozițiilor privind desfășurarea normală a

executării silite.

Instanța

de executare trebuie înțeleasă în dinamica ei specifică, faptul

că s-a dat inițial o încuviințare de executare silită de

Judecătoria Sibiu, prin Încheierea civilă nr. 2424 din 17 mai 2012,

în considerentul unei reședințe a debitorului pe raza Municipiului

Sibiu, în circumstanțele actuale, în care debitorul nu mai are vreo

reședință pe raza acestei localități, nu

îndreptățește instanța de față să considere

că se poate califica drept o instanță de executare, niciun

indiciu actual nepermițând acesteia să aprecieze că poate

soluționa cererea dedusă judecății.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 25 mai 2017.

Prin

sentința nr. 873 din 09 august 2017, Judecătoria Galați a admis

excepția necompetenței teritoriale a instanței și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Sibiu. Totodată, în baza art. 20 pct. 2, 21 și 22 alin.

(3) din V.C.P.C., instanța a constatat ivit conflictul de

competență între Judecătoria Galați și

Judecătoria Sibiu, pentru soluționarea căruia a înaintat cauza

către Înalta Curte de Casație și Justiție.

În

considerentele hotărârii s-au reținut următoarele:

Sub aspectul

aplicării în timp a legii civile/de procedură civilă,

instanța a avut vedere dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012

potrivit cărora dispozițiile C. proc. civ. se aplică numai

executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare; or,

în prezenta cauză, cererea de executare silită a fost formulată

la data de 08 mai 2012, motiv pentru care instanța a apreciat că sunt

incidente dispozițiile V.C.P.C.

Citând

dispozițiile art. 373 alin. (1), (2) și (3) din V.C.P.C., în

aplicarea acestor prevederi legale în cauza de față, instanța a constatat

că executarea silită a început în circumscripția

teritorială a Curții de apel Alba Iulia, unde existau indicii că

debitorul deținea, la momentul încuviințării executării

silite, unele bunuri (de exemplu imobil Cisnădie pentru care s-a emis

și o somație imobiliară, fila 250 și 252 vol. II, sau

acțiuni la SC F. SRL, cu sediul în Sibiu pentru care s-a emis publicație

de vânzare mobiliară, fila 1535 vol. VIII, acțiuni la SC B. SA

adjudecate, fila 2196 vol. XI etc).

Or,

această împrejurare atrage incidența art. 373 din V.C.P.C., în sensul

că devine competent oricare dintre executorii judecătorești de

la locul situării bunurilor mobile/imobile, putând efectua executarea

silită și atrăgând astfel și competența instanței

de executare în circumscripția căreia se efectuează efectiv

executarea silită, iar nu exclusiv pe aceea de la domiciliul debitorului

(mai ales că exista și posibilitatea ca la domiciliul debitorului

să nu se găsească niciun bun și deci să nu se

efectueze niciun act de executare).

Astfel, în

cauza de față, Judecătoria Sibiu a fost legal învestită ca

instanță de executare, câtă vreme nu se putea impune creditorului

nicio obligație de a se îndrepta exclusiv împotriva bunurilor de la

domiciliul debitorului (Galați), iar nu a altor bunuri deținute în

circumscripția altor instanțe.

De altfel, a

reținut Judecătoria Galați, dacă debitorul contestă

legalitatea acestei opțiuni, aceste aspecte nu pot fi analizate decât în

cadrul unei contestații la executare, iar nu în cauza prezentă.

De asemenea,

în aplicarea art. 373 alin. (3) C. proc. civ., instanța a reținut că

schimbarea împrejurărilor avute în vedere la declanșarea

executării silite (precum schimbări de domiciliu,

înstrăinări bunuri etc.) nu poate avea incidență asupra

instanței de executare, care rămâne competentă să

soluționeze orice incidente ivite în cursul executării silite.

Învestită

astfel a pronunța regulatorul de competență, Înalta Curte de

Casație și Justiție va stabili în favoarea Judecătoriei

Sibiu competența de soluționare a cauzei pentru considerentele ce

succed:

Mai întâi,

Înalta Curte observă că potrivit normelor tranzitorii cuprinse în art.

24 din N.C.P.C. (art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.), dispozițiile legii noi de

procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite

începute după intrarea acesteia în vigoare.

Având în

vedere data formulării cererii de executare silită - 08 mai 2012, cerere

încuviințată prin încheierea din data de 17 mai 2012 a

Judecătoriei Sibiu, rezultă că aceste dispoziții ale legii

noi de procedură nu îi sunt aplicabile cererii pendinte.

În

același sens sunt și dispozițiile art. 25 alin. (1) C. proc.

civ. care prevăd faptul că "procesele în curs de judecată

și executările silite începute sub legea veche rămân supuse

acelei legi".

Instanța

a fost învestită cu o acțiune având ca obiect cererea formulată

de executorul judecătoresc A. prin care a solicitat aplicarea unei amenzi

judiciare intimatului SC B. SA, în Dosarul execuțional nr. x/2012 privind

pe creditorii C., D. și debitorul E.

Petentul,

Birou Executor judecătoresc A., a menționat în cuprinsul

acțiunii adresate instanței că cererea de executare silită

formulată de creditorii C. și D. a fost încuviințată prin

încheierea din data de 17 mai 2012 a Judecătoriei Sibiu, fiind

declanșată urmărirea silită împotriva debitorului E., în

baza titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 29/A/2009 din

data de 26 februarie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia.

S-a precizat

că, prin adresa nr. 210 din data de 06 octombrie 2016, emisă în Dosarul

execuțional nr. x/2012, s-a pus în vedere SC B. SA să se prezinte la

sediul biroului executorului cu registrul acționarilor în care să se

regăsească procesele verbale privind modificările aduse de la

momentul înființării societății și până în prezent.

Totuși, societatea a refuzat, în mod nejustificat să se prezinte sau

să dea lămuririle necesare.

Cererea

formulată de petent a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile

art. 373

1

alin. (8) coroborate cu art. 108 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 373

1

alin. (8) C. proc. civ.: „refuzul

nejustificat al debitorului de a se prezenta ori de a da lămuririle

necesare, precum și darea de informații incomplete ori eronate atrag

răspunderea acestuia pentru toate prejudiciile cauzate, precum și

aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 108

2

alin. (2),

dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei fapte

prevăzute de legea penală”.

Art. 108

2

alin. (2) C. proc. civ. prevede faptul că: „Nerespectarea de către

orice persoană a dispozițiilor privind desfășurarea

normală a executării silite se sancționează, de către

președintele instanței de executare, la cererea executorului, cu

amendă de la 50 lei la 500 lei”.

Potrivit

dispozițiilor art. 373 alin. (1) C. proc. civ., „dacă prin lege nu se

dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte

titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din

circumscripția curții de apel în care urmează să se

efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către

executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în

care se află acestea; dacă bunurile urmăribile, mobile sau

imobile, se află în circumscripțiile mai multor curți de apel,

este competent oricare dintre executorii judecătorești care

funcționează pe lângă una dintre acestea".

De asemenea,

dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol prevăd că

"instanța de executare este judecătoria în circumscripția

căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune

altfel".

În alin. (3)

al art. 373 C. proc. civ. se arată că: „instanța de executare

este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea,

în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar instanța de executare

soluționează cererile de încuviințare a executării silite,

judecă contestațiile la executare, precum și orice alte

incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor

date de lege în competența altor instanțe sau organe”.

Se

constată că, în speța de față, cererea de executare

silită formulată de creditorii C. și D. a fost

încuviințată prin încheierea din data de 17 mai 2012 a Judecătoriei

Sibiu, aflată în circumscripția teritorială a Curții de

apel Alba Iulia, unde existau indicii că debitorul E. deținea, la

momentul încuviințării executării silite, bunuri ce puteau fi

supuse urmăririi.

Prin urmare,

potrivit dispozițiilor art. 373 alin. (1) C. proc. civ., devine competent

oricare dintre executorii judecătorești de la locul situării

bunurilor mobile/imobile, ceea ce atrage și competența instanței

de executare în circumscripția căreia se efectuează efectiv

executarea silită, iar nu exclusiv pe aceea de la domiciliul debitorului.

Cum în cauza

de față Judecătoria Sibiu a fost legal învestită ca

instanță de executare, câtă vreme nu se putea impune

creditorului nicio obligație de a se îndrepta exclusiv împotriva bunurilor

de la domiciliul debitorului (Galați), aceasta devine competentă

să soluționeze și orice alte incidente apărute în cursul

executării silite, așa cum prevăd dispozițiile 373 alin. (3)

C. proc. civ.

Totodată,

se reține faptul că schimbarea împrejurărilor avute în vedere la

începerea executării silite (debitorul nu mai are reședința pe

raza Judecătoriei Sibiu, eventuale înstrăinări de bunuri) nu are

relevanță asupra instanței de executare, care rămâne

competentă să soluționeze orice alte incidente apărute în

cursul executării silite, potrivit alin. (3) al art. 373 C. proc. civ.

Având în

vedere considerentele expuse, competența de soluționare a cauzei

revine Judecătoriei Sibiu, care a fost legal învestită ca

instanță de executare, în favoarea căreia se va pronunța

regulatorul de competență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Sibiu.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2017.