ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 233/2019

Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu DGASPC Prahova a solicitat anularea dispoziției nr. 19 din 7 decembrie 2016.

Tribunalul Prahova, prin Sentința civilă nr. 4154 din 26 septembrie 2017 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu DGASPC Prahova.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate.

Prin Decizia nr. 1078 din 26 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 4154 din 26 septembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Prin cererea înregistrată, la 12 iulie 2018, pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, sub nr. x/2017*/a1, revizuentul A. a formulat, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova, cerere de revizuire a Deciziei civile nr. 1078 din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună: pentru primul motiv de revizuire, întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., schimbarea în tot a deciziei, cu consecința admiterii cererii formulate și anulării dispoziției de sancționare nr. 19 din 7 decembrie 2016, iar pentru cel de-al doilea motiv de revizuire, întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., anularea deciziei, cu arătarea în josul hotărârii originalului hotărârii revizuite a hotărârii ce urmează a fi pronunțată în prezentul dosar.

În motivarea cererii, s-a arătat că la judecata în fond a cauzei, acesta a solicitat constatarea nulității absolute a dispoziției de sancționare nr. 19 din 7 decembrie 2016, fiind emisă cu nerespectarea flagrantă a dispozițiilor art. 252 alin. (2) din Codul muncii, respectiv anularea dispoziției de sancționare ca abuzivă și netemeinică.

Susține revizuentul necesitatea revizuirii Deciziei nr. 1078 din 26 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești sub aspectului primului motiv invocat în aplicarea art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prima ipoteză vizată de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. are în vedere situația în care instanța s-a pronunțat din eroare și asupra unor lucruri care nu s-au cerut (extra petita); a doua ipoteză se referă la situația în care instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate, indiferent că au caracter principal, accesoriu sau incidental (minus petita); în fine, ultima ipoteză a textului vizează situația în care instanța a dat reclamantului mai mult decât a cerut (plus petita).

S-a susținut că decizia atacată intră în mod paradoxal, atât sub incidența primei ipoteze cu privire la motivele de apel invocate (extra petita), cât și sub incidența celei de-a doua ipoteze (minus petita) reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se susține de revizuent că Decizia civilă nr. 1078 din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în Dosarul nr. x/2017 încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 2440 din 9 noiembrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, sens în care instanța de revizuire a apreciat că, competența de soluționare a cererii întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aparține în raport de dispozițiile art. 510 alin. (2) C. proc. civ., Înaltei Curți de Casație și Justiție, reprezentând instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre.

Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin Decizia nr. 2021 din 8 octombrie 2018 a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A., întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizând Decizia nr. 1078 din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Ploiești, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 1078 din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Ploiești formulată de revizuentul A., întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut, în ceea ce privește cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 1078 din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Ploiești, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., că revizuentul este nemulțumit de decizia atacată prin cererea de revizuire, de modul în care instanța de apel a analizat criticile formulate de acesta prin motivele de apel și a aplicat dispozițiile legale, criticând practic, pentru motivele expuse în cererea de revizuire, Decizia civilă nr. 1078 din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Ploiești, decizie care este definitivă.

Revizuirea constituie însă o cale extraordinară de atac, iar dispozițiile legale ce o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege, în cazul de față - art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., condiții care nu sunt îndeplinite în cauză.

Astfel, părțile nu au posibilitatea pe această cale de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea definitivă, de modul în care a apreciat probele, a aplicat și interpretat prevederile legale, întrucât aceasta ar însemna să se lase dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce nu este admisibil și, deși s-a invocat ca temei de drept dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., motivarea dată în susținerea acestui caz de revizuire nu are legătură cu textul legal.

Cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 5 noiembrie 2018.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. a luat în examinare excepția tardivității formulării cererii de revizuire și a reținut:

Cererea dedusă judecății de față are ca obiect revizuirea Deciziei nr. 1078 din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Ploiești, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru contrarietate de hotărâri, în raport cu Decizia nr. 2440 din 9 noiembrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în Dosarul nr. x/2016.

Față de actul de învestire al instanței, respectiv cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce privește termenul în care se poate promova revizuirea sunt aplicabile dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora "termenul de revizuire este de o lună și se va socoti - în cazurile prevăzute de art. 509 pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ. "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

În speță, se reține că cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curți de Apel Ploiești, secția I civilă, sub nr. x/2017*/a1, la data de la 12 iulie 2018, solicitându-se revizuirea Deciziei nr. 1078 din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Ploiești, în Dosarul nr. x/2017, fiind astfel depășit termenul de o lună prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care a început să curgă de la rămânerea definitivă a ultimei hotărâri, respectiv de la data de 26 aprilie 2018.

În raport cu aceste considerente, formularea cererii de revizuire la data de 12 iulie 2018, peste termenul de o lună instituit de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. atrage sancțiunea anulării, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) același cod.

În consecință, Înalta Curte constată că revizuentul nu și-a îndeplinit obligația de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de lege, astfel încât în raport de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire declarată de revizuentul B., ca tardiv formulată, împotriva Deciziei nr. 1078 din 26 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității cererii de revizuire.

Respinge ca tardiv formulată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1078 din 26 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2019.

GGC - GV