ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1012/2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta REGIA AUTONOMĂ AUTORITATEA AERONAUTICĂ CIVILĂ ROMÂNĂ - R.A.A.A.C.R. și pârâtul B., pronunțarea unei hotărâri prin care instanța să dispună, pe calea ordonanței președințiale, reintegrarea în funcția deținută anterior concedierii nelegale, în vederea punerii în aplicare a deciziei definitive nr. 3539/12.07.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și constatarea încetării de drept, până la soluționarea definitivă a cauzei pe fond, a contractului individual de muncă al numitului B., persoana care a ocupat funcția în care a fost reintegrat.

Prin sentința civilă nr. 4750 din 11 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respinsă cererea, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin decizia civilă nr. 5315/2019 din 19 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, instanța a respins excepția nulității apelului ca nefondată, a constatat că excepția nelegalității pct. 7 din Hotărârea Consiliului de Administrație al AACR nr. 12/2019 reprezintă o apărare de fond și a respins apelul formulat de apelantul-reclamant A..

Împotriva deciziei curții de apel, la 5 decembrie 2019, reclamantul a formulat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 488 pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând casarea deciziei atacate și, în rejudecare, admiterea apelului.

În motivare, recurentul susține, în esență, faptul că instanța de apel a reținut în mod greșit existența autorității de lucru judecat în ceea ce privește Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 12/12.08.2019, aceasta constituind impediment la reintegrarea în funcție.

Recursul a fost comunicat intimatei la 13 ianuarie 2020, iar la 13 februarie 2020, aceasta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentului, care nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 496 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Recurentul-reclamant a formulat o cerere de ordonanță președințială, reglementată de dispozițiile art. 997 - 1002 din C. proc. civ.

Instanța supremă reține că recursul pendinte are ca obiect o decizie cu caracter definitiv, prin care instanța de apel a respins ca nefondat apelul reclamantului împotriva sentinței nr. 4750/11.09.2019 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale.

Astfel, conform art. 1000 alin. (1) din C. proc. civ., "dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor".

Dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

De asemenea, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive (…) hotărârile date în apel, fără drept de recurs".

Având în vedere dispozițiile legale menționate, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești, regulă cu valoare de principiu constituțional, potrivit art. 129 din Constituție.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul împotriva deciziei nr. 5315/2019 din 19 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 5315/2019 din 19 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iunie 2020.