ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1501/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 31 octombrie 2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Societatea A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a solicitat anularea adresei nr. x/22 martie 2016, emisă de pârâta și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 2326 din 14 iunie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta Societatea A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate și a anulat adresa nr. x/22 martie 2016, emisă de pârâta.

Împotriva Sentinței civile nr. 2326 din 14 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, pârâta a susținut că, la emiterea noii notificări, nu a încălcat autoritatea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 2834 din 23 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2012, având în vedere că a exclus din valorile comunicate reclamantei valoarea TVA, alături de valorile anumitor coduri CIM, astfel cum s-a dispus prin sentința anterior menționată.

În ceea ce privește forma notificării contestată în cauza de față, pe care instanța de fond a apreciat-o a fi identică cu notificarea emisă anterior, care a făcut obiectul dosarului nr. x/2012, recurenta-pârâtă a susținut că adresa nr. x/22 martie 2016 respectă dispozițiile O.U.G. nr. 77/2011 și că, prin motivele expuse în susținerea nelegalității adresei, reclamanta a contestat însăși sistemul de raportare instituit de legiuitor.

A arătat recurenta-pârâtă că îi revine obligația de a transmite reclamantei, în format electronic, consumul centralizat de medicamente, înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, în conformitate cu prevederile ar. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011. Înscrisurile primare, la care a făcut trimitere instanța de fond, nu se află în posesia CNAS, ci, conform art. 99 lit. c) din H.G. nr. 1389/2010, sunt deținute de furnizorii de medicamente.

Recurenta-pârâtă a învederat că, la emiterea notificării contestate, a respectat dispozițiile art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011, iar acest act normativ a fost analizat de Curtea Constituțională, care, printr-o serie de decizii, a constatat că prevederile O.U.G. nr. 77/2011 sunt conforme cu Constituția.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 11 octombrie 2017, intimata-reclamantă Societatea A. SRL a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A susținut intimata că recurenta a încălcat puterea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 2834 din 23 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2012, definitivă prin Decizia nr. 2934 din 30 septembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, întrucât notificarea emisă în anul 2016 cuprinde aceleași date centralizate cu cele din notificarea emisă în anul 2012, realitatea datelor neputând fi verificată, din cauza lipsei documentelor primare pe care s-au fundamentat.

Din analiza conținutului adresei nr. x/22 martie 2016, rezultă că aceasta cuprinde aceleași elemente ca și notificarea din 2012, singura mențiune nouă fiind eliminarea TVA din formula de calcul a procentului "p" și din valoarea consumului de medicamente pentru trimestrul IV al anului 2011.

Prin urmare, recurenta-pârâtă nu a respectat considerentele hotărârilor judecătorești anterioare, prin care s-a reținut că motivarea adresei nu este de natură a permite contribuabilului să verifice modul în care au fost stabilite elementele ce sunt avute în vedere la calculul contribuției, simpla indicare a dispozițiilor Legii nr. 95/2006 și ale O.U.G. nr. 77/2011 nefiind de natură să satisfacă cerința motivării actului administrativ. Lipsa acestor date conduce și la imposibilitatea stabilirii, pe baza unei expertize de specialitate, a valorii consumului de medicamente suportat din FNUASS.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate este fondat, pentru următoarele considerente:

Chestiunea litigioasă dedusă judecății prin cererea reclamantei privește, în esență, respectarea cerinței motivării actului administrativ contestat în cauză, și anume adresa nr. x/22 martie 2016, prin care pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a comunicat reclamantei datele necesare stabilirii, calculului și declarării contribuției aferente trimestrului IV 2011.

În susținerea nelegalității adresei contestate, reclamanta a invocat autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești pronunțate în litigiul purtat anterior între părți, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2012, cu privire la legalitatea adresei nr. x/10 februarie 2012, aferentă aceleiași perioade. A apreciat reclamanta că, adresa emisă în anul 2016 prezintă aceleași elemente de nelegalitate cu adresa emisă în anul 2012, care a fost anulată definitiv de instanța de contencios administrativ și fiscal.

Pe de altă parte, pârâta a susținut că, la emiterea notificării din anul 2016, a respectat atât considerentele hotărârilor judecătorești anterioare, cât și dispozițiile O.U.G. nr. 77/2011, actul contestat cuprinzând toate elementele prevăzute de art. 5 din acest act normativ.

Pentru a răspunde criticilor formulate de pârâtă, Înalta Curte va avea în vedere că, potrivit art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011:

"Valoarea procentului "p" se comunică persoanelor prevăzute la art. 1 de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7).", iar potrivit art. 5 alin. (7) din același act normativ:

"Casa Națională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului pentru care datorează contribuția, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente care include și TVA suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate."

Din cuprinsul adresei nr. x din 22 martie 2016 rezultă că autoritatea recurentă-pârâtă a comunicat intimatei-reclamante elementele prevăzute de art. 3 alin. (3) și art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011. Contrar susținerilor intimatei-reclamante, notificarea contestată cuprinde atât temeiul de drept în baza căruia a fost emisă, cât și elementele obligatorii prevăzute de lege, respectiv, valoarea procentului "p" și valoarea consumului de medicamente aferent trimestrului în litigiu, conform anexei la notificare.

Totodată, se observă că recurenta-pârâtă a exclus TVA din elementele CTt și BAt din formula de calcul a procentului "p", respectând dispozițiile art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, care prevăd că "CTt și BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată", dar și considerentele sentinței și deciziei pronunțate în dosarul nr. x/2012.

Înalta Curte constată că, expunând argumentul nemotivării actului administrativ contestat, intimata-reclamantă a invocat, în realitate, imposibilitatea verificării datelor comunicate de recurenta-pârâtă CNAS, ca urmare a nepunerii la dispoziție a datelor din documentele primare, reclamanta susținând că, astfel, nu există nicio modalitate de control a informațiilor primite în vederea calculării contribuției clawback. Or, aceste informații nu constituie premisa verificării de către reclamantă a raționamentului autorității la emiterea notificării, astfel cum se susține, reclamanta urmărind, în realitate, obținerea unor date suplimentare, a căror comunicare nu incumbă CNAS în aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011.

Criticile reclamantei cu privire la lipsa motivării actului administrativ se circumscriu unor argumente de neconstituționalitate a normei, vizând lipsa de transparență fiscală și nu unor aspecte de nelegalitate a actului, sancționabile de către instanța de contencios administrativ, în condițiile în care notificarea respectă întru totul conținutul stabilit prin dispozițiile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011. Astfel, apare ca fiind reală susținerea pârâtei, în sensul că reclamanta tinde la contestarea sistemului de raportare instituit de legiuitor, iar nu a actului administrativ dedus judecății, nemulțumirile sale vizând insuficiența informațiilor pe care legiuitorul a stabilit că trebuie să le primească reclamanta, în vederea calculării contribuției trimestriale.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a autorității de lucru judecat/puterii de lucru judecat, Înalta Curte reține că o astfel de conduită nu poate fi reținută în sarcina pârâtei. Respectarea exigenței motivării în întocmirea noului act administrativ nu poate fi raportată la puterea de lucru judecat a hotărârii judecătorești anterioare, ci se impune a fi raportată la cadrul de drept substanțial incident.

Sentința și decizia pronunțate în dosarul nr. x/2012 au privit un alt act administrativ decât cel ce face obiectul prezentei cauze, care a fost analizat în raport de contextul legislativ existent la data emiterii lui, astfel încât nu sunt întrunite condițiile referitoare la identitatea de obiect pentru a se reține incidența autorității de lucru judecat.

Aspectele constatate de instanțele anterioare, cu privire la nelegalitatea notificării emise în anul 2012, din perspectiva nemotivării actului administrativ, reprezintă aprecieri circumscrise strict actului respectiv. Concluzia la care au ajuns instanțele de judecată învestite cu soluționarea cauzei nr. x, cu privire la insuficiența motivării notificării, a fost rezultatul unui raționament juridic și al unei analize specifice cauzei respective, care nu se impune, de plano, instanței de judecată învestită cu examinarea legalității notificării emise în anul 2016. După cum s-a arătat anterior, analiza de legalitate a adresei nr. x/22 martie 2016 se face în raport de dispozițiile O.U.G. nr. 77/2011, în special de art. 5 alin. (7) din acest act normativ, instanța de judecată fiind chemată să stabilească dacă actul administrativ respectă legea în temeiul căreia a fost emis.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că adresa din 22 martie 2016 a fost emisă de pârâtă cu respectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011 și a puterii de lucru judecat a Sentinței civile nr. 2834 din 23 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2012, astfel încât nu se confirmă niciun motiv de nelegalitate din cele expuse de reclamantă, situație în care se impune reformarea soluției pronunțate de instanța de fond.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., constatând incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinței civile nr. 2326 din 14 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 martie 2020.

GGC - CL