ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2559/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, reclamantele A. și B. S.R.L., în contradictoriu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, au solicitat anularea Adreselor nr. x și nr. P/8408 și obligarea pârâtei la reemiterea adresei privind datele aferente trimestrului II 2015 rectificate.

Prin sentința civilă nr. 3471 din data de 9 noiembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantele A. și B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, au anulat Adresa nr. x/30.07.2015 și Adresa nr. x/14.09.2015 emise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate și au obligat pârâta să reemită adresa privind datele aferente trimestrului II 2015, rectificată.

Împotriva sentinței civile nr. 3471 din data de 9 noiembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs principal pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate și recurs incident reclamantele A. și B. S.R.L.

3.1. Pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantele A. și B. S.R.L.

Referitor la reținerile instanței de fond cu privire la includerea în baza de calcul pentru contribuția trimestrială a unor medicamente care nu au fost suportate din FNUASS sau bugetul MS în trimestrul II 2015 și includerea în baza de calcul a unor medicamente care nu se regăseau pe listele de medicamente al căror preț este suportat din fonduri publice, învederează următoarele:

Conform datelor centralizate privind consumul total de medicamente înregsitrat corespunzător datelor din platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate, codurile CIM W58199001, W58199002 și x au fost raportate la casele de asigurări de sănătate ca medicamente eliberate pacienților în trimestrul II 2015, de către canalele de eliberare menționate la art. 5 alin. (4) lit. b) din O.U.G. NR. 77/2011.

În mod greșit a reținut instanța de fond faptul că medicamentele anterior menționate nu puteau fi incluse în consum motivat de faptul că nu se regăsesc în CANAMED în trimestrul II 2015, având în vedere că legiuitorul prevede, pentru medicamentele consumate pe circuit închis, obligația existenței în CANAMED a medicamentelor, doar la data achiziționării acestora de către unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă și nicidecum la data consumului efectiv al acestora. Astfel, odată achiziționate aceste medicamente de către unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă, puteau fi consumate până la epuizarea stocurilor, chiar și în situația în care medicamentele nu mai apăreau în CANAMED la data eliberării lor.

Chiar reclamanta a înțeles să le declare la CNAS ca medicamente pentru care înțelege să plătească contribuția trimestrială, inclusiv în luna octombrie 2013, deci după 6 luni din scoaterea medicamentelor din CANAMED.

Pe de altă parte, CNAS a efectuat verificări în ceea ce privește medicamentele anterior menționate.

Referitor la reținerea instanței de fond potrivit căreia, a fost apreciată ca întemeiată apărarea legată de includerea în valoarea consumului centralizat de medicamente a medicamentelor pentru care A. nu deține autorizație de punere pe piață, solicită a se avea în vedere următoarele:

Obligația de plată a contribuției trimestriale revien reclamantei B. S.R.L., în calitate de reprezentant legal al deținătorilor de autorizație de punere pe piață care nu sunt persoane juridice române.

Astfel, deși codurile CIM W58199001, W58199002 și x aparțin altui deținător de autorizație de punere pe piață, reclamanta B. S.R.L. are obligația de plată a contribuției trimestriale în calitate de reprezentant legal.

În ceea ce privește reținerea instanței de fond potrivit căreia, obligația de plată a contribuției revine doar persoanelor care, în perioada de referință, dețin calitatea de deținător de autorizație de punere pe piață, precizează că, având în vedere că medicamentele incluse în consum pot proveni din stocuri anterioare, acestea pot fi incluse în consum chiar dacă în perioada de referință nu mai există autorizație de punere pe piață, medicamentele putând fi ținute în circuitul terapeutic până la expirarea termenului de valabilitate înscris pe ambalaj.

Solicită a se avea în vedere că sumele aferente consumului total trimestrial de medicamente comunicat reclamantei reprezintă sume decontate din bugetul FNUASS și bugetul Ministerului Sănătății către furnizorii de servicii medicale care, la rândul lor, achită contravaloarea medicamentelor eliberate pacienților sau achiziționate cu acest scop către lanțul de distribuție, aceste sume ajungând în final la deținătorul autorizației de punere pe piață.

Atât timp cât reclamantele, la momentul la care au încasat acest sume, nu au contestat în niciun mod consumul de medicamente, înseamnă că l-au acceptat, fiind în totalitate de acord cu acesta.

În consecință, a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.

3.2. Reclamantele A. și B. S.R.L. au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului incident astfel cum a fost formulat, casarea, în parte, a hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, înlocuirea considerentelor instanței de fond conform celor expuse prin prezentul recurs incident, dar menținând soluția cuprinsă în dispozitivul sentinței recurate cu privire la anularea în totalitate a Adresei nr. x/30.07.2015 și a Adresei nr. x/14.09.2015 emise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Apreciază că sentința a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 77/2001, în sensul că, deși în mod corect, instanța de fond a reținut ca fiind temeinică apărarea societății în sensul că obligația de plată vizează doar medicamentele regăsite în CANAMED, cu toate acestea, consideră că doar produsele Corgagnesim 200 mg au fost excluse, nu și produsele enumerate la filele x din cererea de chemare în judecată.

Au susținut și probat faptul că o serie de medicamente nu s-au regăsit pe durata trimestrului II 2015 în CANAMED, iar, în aceste condiții, consumul acestor medicamente nu putea fi suportat din fonduri publice.

Din analiza tabelului depus rezultă că aceste documente au fost eliminate din CANAMED înainte de trimestrul II 2015, la solicitarea expresă a deținătorului autorizației de punere pe piață și a reprezentantului său legal, conform cererilor înregistrate la Registratura Generală a Ministerului Sănătății.

În condițiile în care instanța de fond a reținut că se regăsesc cererile formulate petnru excluderea acestor medicamente din CANAMED, în mod greșit se afirmă că nu s-ar fi făcut dovada unei astfel de excluderi.

Solicită să se rețină că și aceste medicamente au fost excluse din CANAMED, neputând fi luate în considerare în calcul la stabilirea cuantumului contribuției clawback.

Susuțin că, în mod eronat instanța de fond a respins criticile societății privind dubla taxare a medicamentelor consumate pe canalul spitalelor și al centrelor de dializă, fiind greșit aplicate prevederile O.U.G. nr. 77/2011.

Criticile vizează nelegalitatea adreselor contestate întrucât în baza de calcul a taxei aferentă trimestrului II 2015 au fost incluse medicamente petnru care taxa a mai fost achitată o dată sub imperiul vechilor reglementări în materie.

În concret, art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 stabilește ca bază impozabilă valoarea consumului de medicamente, în timp ce art. 363

1

din Legea nr. 95/2006 și art. 3

1

din O.U.G. nr. 77/2011 stabilesc ca bază impozabilă valoarea vânzărilor.

În consecință, apreciază ca fiind eronate considerentele instanței de fond care reține că CNAS nu ar fi trebuit să efectueze verificări cu privire la plata contribuțiilro de către societate, astfel încât să se evite orice împrejurare ce ar putea conduce la nelegalitatea actelor adminsitrative emise.

Susțin recurentele critica cu privire la includerea, în mdo nelegal, în valoarea consumului centralizat de medicamente a adaosurilor comerciale percepute în lanțul de distribuție.

Apreciază că procentul p urmează să se aplice exclusiv asupra valorii vânzărilor realizate de fiecare plătitor, cu excluderea adaosurilor comerciale de distribuție și de farmacie.

Consideră că instanța de fond nu a dat eficiență deciziilor CCR nr. 789/2015, nr. 268/2014 și 344/2013, inclusiv jurisprudenței ÎCCJ.

O altă critică constă în susținerea că instanța de fond a respins criticile societății privind lipsa de fundamentare a datelor furnizate de CNAS, date cu au fost impuse în regim de autoritate publică.

Față de actele depuse de CNAS, învederează că acestea (cu excepția Ordinului nr. 280/2014) nu sunt acte despre care O.U.G. nr. 77/2011 să prevadă că pot sta la baza emiterii adresei 8408.

Actele primare care trebuie să stea la baza datelor CNAS privind consumul și a adreselor de comunicare a datelor respective, sunt raportările caselor județene, raportări realizate conform formatului prestabilit.

În consecință, solicită admiterea recursului incident astfel cum a fost formulat.

Intimatele-reclamante au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția nulității recursului declarat de pârâtă.

Pe fond, au solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă, apreciind că soluția primei instanțe este legală în ceea ce privește aspectele criticate.

În ceea ce privește excepția nulității recursului, aceasta a fost respinsă prin încheierea de ședință din data de 02 iunie 2020.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

5.1. Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este întemeiat și urmează a-l admite, în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prima instanță a reținut că cererea de chemare în judecată este întemeiată, apreciind că în baza de calcul a contribuției clawback intră doar medicamentele care se regăsesc în CANAMED, iar dacă medicamentul nu se regăsește în acest catalog, prețul acestuia nu poate fi suportat din Fondul Unic de Asigurări de Sănătate (FNUASS) sau din bugetul Ministerului Sănătății, deci nu poate fi compensat.

Astfel, s-a apreciat ca întemeiată susținerea reclamantelor, în sensul că obligația trimestrială de plată vizează doar medicamentele regăsite în CANAMED în perioada de referință, nu și medicamentele care au încetat să figureze în CANAMED anterior acestei perioade (medicamente provenind din stocurile anterioare).

Instanța de recurs apreciază, contrar argumentelor din sentința recurată și a susținerilor intimatelor-reclamante, că obligația de plată a contribuției trimestriale prevăzute de art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 există pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele, cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicale prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

Lipsa din evidențele menționate nu este de natură a înlătura obligația de plată a contribuției trimestriale, atât timp cât textul legal condiționează nașterea obligației menționate de efectuarea operațiunii de decontare, și nu de legalitatea actului prin care a fost aprobată decontarea.

Verificând probatoriul administrat în cauză, instanța de control judiciar constată că nu a fost contestată decontarea medicamentelor cu privire la care se susține că nu mai figurau în CANAMED, plățile primite de către deținătorii APP de la distribuitorii en gros depinzând de sumele decontate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății.

Faptul că unele medicamente nu era listate în CANAMED este irelevant în speță, întrucât, astfel cum rezultă din prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, contribuția trimestrială datorată nu este limitată doar la medicamentele listate în aceste evidențe.

Pentru stabilirea contribuției, esențial este ca medicamentele respective să facă parte din acele categorii de medicamente care fac obiectul consumului de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, în baza cărora persoanele prevăzute la acest articol au obligația de a plăti contribuția trimestrială, respectiv, medicamente incluse în programele naționale de sănătate, medicamente cu și fără contribuție personală utilizate în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medical, medicamente utilizate în tratamentul spitalicesc, medicamente utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă.

În consecință, orice medicament pus pe piață în baza unei autorizații de punere pe piață și care se află în circuitul terapeutic se poate regăsi printre medicamentele prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 și în consumul trimestrial de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor plătitorului de contribuție pentru medicamentele din lista celor pentru care se datorează contribuția trimestrială.

Consumul de medicamente a cărui valoare stă la baza modului de calcul al contribuției trimestriale este consumul aferente vânzărilor fiecărui deținător de APP, astfel cum stipulează prevederile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, textul legal neimpunând condiția ca vânzările plătitorului contribuției să fie realizate în același trimestru cu decontările și, de asemenea, nu se distinge după cum consumul de medicamente s-a realizat din stocurile trimestrului curent sau cele ale trimestrelor anterioare.

De altfel, toate cele trei medicamente codificate cu codurile CIM W5819901, W58199002 și W58201002 au avut preț în CANAMED în perioada 01.04.2012-30.04.2013 iar intimata-reclamantă le-a declarat la CNAS ca medicamente pentru care a înțeles să plătească contribuția trimestrială, inclusiv în luna octombrie 2013, după 6 luni de la scoaterea acestor medicamente din CANAMED.

Mai mult, se constată că CNAS a efectuat verificări cu privire la aceste medicamente iar, în urma verificărilor s-au constatat următoarele: valoarea aferentă codului CIM W58199001 comunicată de CNAS în sumă de 110,56 RON este aferentă medicamentului cu C. și D., medicament suportat din FNUASS și din bugetul MS, situație în care nu s-a modificat valoarea consumului transmis de CNAS; cu privire la codul CIM W58199002, s-a constatat că valoarea aferentă comunicată de CNAS, în sumă de 112,55 RON este aferentă medicamentului cu C. și D., medicament suportat din FNUASS și din bugetul MS; valoarea aferentă codului CIM W58199002 în sumă de 495,18 a fost diminuată cu suma de 145,49 RON, valoarea rămasă fiind aferentă consumului de medicamente cu C. și D., medicament suportat din FNUASS și din bugetul MS.

Față de aceste aspecte reținute, se constată că prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 1 și art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011.

În ceea ce privește introducerea în listă a medicamentelor Thiogamma (R) 600 oral cu codurile CIM W00107002 și W00107003, argumentele primei instanțe sunt corecte, impunându-se anularea Adresei nr. x/30.07.2015 și a Adresei nr. x/14.09.2015 emise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate numai în ceea ce privește introducerea în listă a acestor medicamente.

Recurenta-pârâtă a comunicat prin adresa nr. x/30.07.2015, valoarea procentului "p" pentru trimestrul II 2015 și valoarea aferentă consumului de medicamente pentru același trimestru, către B. S.R.L., adresa fiind însoțită de anexa ce cuprinde codurile CIM, valoarea, deținătorul de APP și reprezentantul E..

În cazul medicamentelor cu codurile CIM W00107002 și W00107003, la rubrica "Deținător de APP" este menționată A. iar "Reprezentant E." B. S.R.L..

Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, "deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor sau reprezentanții legali ai acestora au obligația de a plăti trimestrial pentru medicamentele (...) suportate din FNUASS și din bugetul MS(...)".

Recurenta-pârâtă a inclus în lista de consum medicamentele indicate mai-sus, pentru care A. nu reprezenta subiect impozabil, întrucât nu mai avea calitatea de deținător al autorizației de punere pe piață.

La dosar fond se află anexa 8 la care reclamanta a depus Modificarea nr. 6/2013 a autorizației de punere pe piață nr. 4452/2004/01-03 emisă pentru produsul THIOGAMMA 600 ORAL, comprimate filmate, 600 mg, ca urmare a aprobării transferului de punere pe piață, noul deținător fiind F..

Nu se vor reține ca fiind întemeiate argumentele recurentei-pârâte asupra acestui aspect, atât timp cât la rubrica "Deținător de APP" apare o societate care nu mai este deținător de APP pentru medicamentele respective, indiferent de societatea care are caltiatea de reprezentant legal. Prin adresa nr. x/24.01.2013, s-a confirmat faptul că A. a acordat împuternicire către B. S.R.L. în vederea îndeplinirii obligațiilor legale prevăzute de O.U.G. nr. 77/2011 doar pentru medicamentele pentru care deținea autorizație de punere pe piață.

În consecință, nu se vor aprecia ca fiind întemeiate criticile avansate de recurenta-pârâtă în ceea ce privește aspectele indicate anterior.

În ceea ce privește medicamentul Cormagnesin 200 mg cu codurile CIM W58199001, W5819902 și W58201002, deținător de APP apare menționată G. S.A. iar reprezentant E. S.R.L. iar adresa nr. x/30.07.2015 este comunicată către B. S.R.L..

În consecință, chiar dacă A. nu este deținătorul de APP pentru aceste medicamente, obligația de plată a contribuției revine reprezentantului legal al G. S.A., respectiv B. S.R.L., potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, astfel că sunt întemeiate motivele de recurs din acest punct de vedere, neimpunându-se anularea adreselor pentru motivele reținute eronat de prima instanță.

Față de aceste considerente, recursul declarat de pârâtă este întemeiat în limitele arătate prin argumentele expuse anterior.

5.2. Recursul incident este apreciat ca nefondat pentru următoarele considerente.

Recurenta-reclamantă susține că, deși în mod corect instanța de fond a reținut ca fiind temeinică apărarea societății în sensul că obligația de plată vizează doar medicamentele regăsite în CANAMED, cu toate acestea, a considerat că doar produsele Corgagnesim 200 mg au fost excluse, nu și produsele enumerate la filele x din cererea de chemare în judecată.

Instanța de recurs reține că este nefondată această critică, fiind perfect valabile argumentele expuse în cadrul analizării recursului declarat de pârâtă, referitor la condiția includerii medicamentelor în CANAMED, pentru suportarea valorii consumului de medicamente din FNUASS și bugetul MS.

Astfel cum s-a arătat anterior, pentru stabilirea contribuției esențial este ca medicamentele respective să facă parte din acele categorii de medicamente care fac obiectul consumului de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, în baza cărora persoanele prevăzute la acest articol au obligația de a plăti contribuția trimestrială, respectiv, medicamente incluse în programele naționale de sănătate, medicamente cu și fără contribuție personală utilizate în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală, medicamente utilizate în tratamentul spitalicesc, medicamente utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă.

În consecință, orice medicament pus pe piață în baza unei autorizații de punere pe piață și care se află în circuitul terapeutic se poate regăsi printre medicamentele prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 și în consumul trimestrial de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor plătitorului de contribuție pentru medicamentele din lista celor pentru care se datorează contribuția trimestrială.

În consecință, față de aceste argumente prezentate pe larg la paragraful 5.1., criticile recurentelor-reclamante nu sunt întemeiate.

În cadrul celei de-a doua critici, recurentele-reclamante apreciază că în mod eronat instanța de fond a respins susținerile societății privind dubla taxare a medicamentelor consumate pe canalul spitalelor și al centrelor de dializă.

Astfel, cum corect a reținut prima instanță, criticile recurentelor-reclamante vizează însăși reglementarea legală, întrucât O.U.G. nr. 77/2011 nu instituia nicio obligație în sarcina pârâtei de a efectua verificări pentru evitarea dublei impuneri, aceasta aplicând întocmai dispozițiile legale.

Prin dispozițiile art. 3

1

din O.U.G. nr. 77/2011 se stabilește formula de calcul a contribuției aferentă trimestrelor I-III 2012, iar contribuția trimestrială se calcula în funcție de consumul de medicamente aferent acestor trimestre. Atât timp cât furnizorii de medicamente au raportat medicamentele avute în vedere de recurenta-reclamantă, ca fiind consumate în trimestrul II 2015, este evident că acestea nu au fost consumat și într-un trimestru anterior, astfel că nu se poate pune problema unei duble impozitări.

Art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011 prevede că "(4) Contribuția trimestrială prevăzută la alin. (1) se calculează și se datorează pentru valoarea consumului de medicamente realizat după data de 30 septembrie 2011" astfel că nu se pot reține ca întemeiate susținerile recurentelor-reclamante în sensul că pentru unele medicamente a mai fost plătită taxa clawback în baza art. 363

1

din Legea nr. 95/2006.

De asemenea, se are în vedere și faptul că, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (4), (5) și (6) din aceeași Ordonanță, consumul trimestrial de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății se calculează pe baza datelor raportate de casele de asigurări de sănătate, datele fiind centralizate de la farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă.

În cadrul recursului incident, recurentele-reclamante apreciază că au fost incluse în mod nelegal adaosurile comerciale percepute pe lanțul de distribuție în valoarea consumului de medicamente.

Aceste aprecieri nu sunt întemeiate întrucât dispozițiile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 stabilesc în mod clar modul de calcul al contribuției trimestriale "prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, din care se exclude consumul pentru medicamentele prevăzute la art. 12 pentru care se încheie contracte cost-volum/cost-volum-rezultat din sume suplimentare alocate în bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție."

Contrar susținerilor recurentelor-reclamante, instanța de control judiciar consideră că deciziile Curții Constituționale nr. 344/2013, 268/2014 și 789/2015 nu le validează punctul de vedere, respectiv faptul că taxa clawback depinde de valoarea vânzărilor fiecărui deținător de APP nu echivalează cu neincluderea adaosurilor comerciale în valoarea consumului de medicamente.

Dimpotrivă, astfel cum corect s-a indicat în hotărârea atacată, prin decizia Curții Constituționale nr. 668/2014 s-a statuat în mod explicit că atâta vreme cât "deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuția, cunoscând prețurile maximale ale medicamentelor, precum și influența maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecții care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că și-au asumat că vor plăti o contribuție raportată nu doar la prețul de producător".

În concluzie, contrar susținerilor recurentelor-reclamante, procentul "p" se aplică asupra valorii consumului de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul MS, nu asupra valorii medicamentelor suportate din FNUASS și din bugetul MS.

Prin urmare, având în vedere statuările Curții Constituționale în ceea ce privește adaosurile comerciale și conformitatea acestora cu legea fundamentală, din perspectiva includerii lor în valoarea consumului trimestrial de medicamente, precum și efectele deciziilor Curții Constituționale, obligatorii inclusiv în ceea ce privește considerentele pe care se sprijină dispozitivul și indiferent de soluția de constituționalitate sau neconstituționalitate pe care o constată dispozitivul deciziei, Înalta Curte apreciază că niciunul din argumentele recurentelor-reclamante nu sunt de natură a conduce la o altă soluție sau rezolvare a chestiunii în dezbatere.

Invocarea unei decizii pronunțate de instanța supremă nu reprezintă un motiv de nelegalitate a hotărârii recurate, cu atât mai mult cu cât jurisprudența Înaltei Curți în materie este constantă în sensul argumentelor prezentate de către prima instanță.

Susțin recurentele-reclamante faptul că, în mod eronat, instanța de fond a respins criticile privind lipsa de fundamentare a datelor furnizate de CNAS.

Instanța de recurs nu va reține ca fiind întemeiate aceste susțineri.

Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, "Casa Națională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului pentru care datorează contribuția, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente care include și TVA suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate."

Pârâta a respectat întocmai aceste dispoziții legale și, mai mult, art. 3 alin. (3) din același act normativ prevede că atribuția Casei Naționale de Asigurări de Sănătate este de comunica persoanelor prevăzute la art. 1 valoarea procentului "p", odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7).

Din interpretarea prevederilor art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, rezultă că se raportează consumul centralizat către CNAS, în baza raportărilor făcute de farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamentele suportate din bugetul FNUASS și din bugetul MS iar, în acest sens, pârâta a depus la dosarul de fond datele comunicate de casele de asigurări de sănătate, date ce nu au fost contestate de către reclamante.

Nu poate fi ignorat faptul că art. 5 alin. (7) redat anterior indică, dincolo de obligația C.N.A.S. de a transmite în format electronic, persoanelor vizate, consumul centralizat de medicamente, și baza probatorie a determinării acestui consum, adică potrivit datelor înregistrate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, pe baza acestor date emițându-se actul administrativ de notificare a consumului.

Și din punctul de vedere al instanței de recurs, pârâta a dovedit că a urmat pașii stabiliți legal în emiterea notificării, revenind reclamantelor să dovedească elementele de nelegalitate invocate.

Raportările transmise de către casele de asigurări de sănătate județene sunt centralizate prin "consumul centralizat de medicamente" iar O.U.G. nr. 77/2011 nu instituie o obligație în sarcina pârâtei de a comunica reclamantelor aceste raportări, astfel că nu se poate identifica nici o încălcare a normelor de drept material de către prima instanță cu privire la aspectele invocate.

Față de aceste considerente, recursul incident apare ca fiind nefondat.

Având în vedere toate aceste argumente, se va respinge recursul incident declarat de reclamantele A. și de B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3471 din data de 9 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004.

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se va admite recursul principal declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva aceleiași sentințe, se va casa în parte sentința recurată în sensul că se va anula Adresa nr. x/30.07.2015 și Adresa nr. x/14.09.2015 emise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate numai în ceea ce privește introducerea în listă a medicamentelor

Thiogamma (R) 600 oral cu codurile CIM W00107002 și W00107003.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul incident declarat de reclamantele A. și de B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3471 din data de 9 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul principal declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 3471 din data de 9 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată în sensul că, anulează Adresa nr. x/30.07.2015 și Adresa nr. x/14.09.2015 emise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate numai în ceea ce privește introducerea în listă a medicamentelor

Thiogamma (R) 600 oral cu codurile CIM W00107002 și W00107003.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2020.