ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2449/2019

Ședința publică din data de 10 mai 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 29 martie 2016 sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate anularea notificării nr. x/28.01.2016 emisă de către CNAS.

Prin încheierea din 28 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă proba cu înscrisuri solicitată de reclamantă și amânată pronunțarea asupra fondului pricinii.

Prin sentința civilă nr. 3010 pronunțată în data de 12 octombrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Împotriva încheierii și a sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierea si a hotărârii și pe fond anularea notificării emisă de pârâtă.

Societatea recurentă a apreciat că cele două acte ale instanței sunt nelegale, întrucât le încălcă dreptul la apărare și la un proces echitabil.

Din înscrisurile emise de pârâtă rezultă ce a avut în vedere la determinarea contribuției pentru produsele menționate, dar a solicitat a se observa că în anexa notificării figurează produsele cu coduri CIM W55418002 si W 56712001 care însă, nu apar ca fiind decontate de casă, în circuitul inchis al spitalelor și în cel deschis al farmaciilor private. Cu toate acestea cele doua coduri au fost avute în vedere de pârâtă la calculul taxei.

Urmare faptului ca s-a respins proba cu înscrisurile prevăzute de H.G. nr. 400/2014, nu a fost informată cu privire la modul de calcul al taxei clawback.

A apreciat că, legislația in vigoare este contradictorie și neaplicabilă, in sensul ca nu se poate stabili taxa pe baza declarației contribuabilului pentru că nu poate cunoaște cât este plafonul aprobat pentru compensare în fiecare farmacie, cât din produsele sale au fost comercializate de farmacii în sistemul compensărilor și câte au fost comercializate cu bani.

De asemeni, a sublinat faptul că nu poate cunoaște câți dintre pacienții spitalelor care beneficiază de tratament sunt asigurați ai paratei și câți nu. Mai mult decât atât, din susținerile pârâtei care stabilește taxa, nici ea nu deține aceste informații, deși ele sunt prevăzute strict și obligator în dispozițiile H.G. nr. 400/2014.

A apreciat că valoarea consumului de medicamente comunicat este mai mare decât valoarea consumului real aferent perioadei și că procentul "p" al contribuției, nu a fost stabilit în mod legal, de vreme ce, în aplicarea sistemului de calcul prevăzut de art. 3 din Ordonanța, CNAS a avut în vedere o valoare nereală, majorata în mod artificial, a consumului de medicamente compensate.

In raport cu aspectele învederate a apreciat că notificarea transmisa, este nelegală întrucât au fost calculate și raportate, cu titlul de valori ale consumului de medicamente compensate suportate din Fondul unic de asigurări sociale de sănătate, sume fictive care nu au determinat și nu pot determina, în mod real, decontări din fonduri publice. Asa fiind, a susținut că notificarea menționată este contrară art. 1 si 3 din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 77/2011, a prevederilor si jurisprudenței întemeiate pe Convenția Europeana a Drepturilor Omului.

Stabilirea și încasarea unei taxe reprezintă o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor protejate de articolul 1 al Protocolului nr. 1 al Convenției Europene pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale (CEDO).

A mai arătat că, sumele ce reprezintă baza de calcul a taxei clawback includ toate adaosurile lanțului de distribuție de la producător până la vânzarea propriu-zisa către pacient în farmacii sau spitale; adaosuri substanțiale, ajungând uneori la 100% .

Există o jurisprudență constanta a Curții Europene, în sensul că obligația financiară născută din prelevarea impozitelor sau a contribuțiilor poate să încalce garanția consacrată de art. 1 al Protocolului nr. 1 dacă ea impune persoanei în cauza o sarcina excesiva sau aduce atingere în mod fundamental situației sale financiare. Or, în cauză, taxa reprezintă 44,1% din cifra de afaceri pe trimestrul II 2015 a reclamantei.

Executarea obligației de plata ar bloca efectiv activitatea întreprinderii prejudiciind nu doar agentul economic, dar si comunitatea prin pierderea locurilor de munca, altor taxe și impozite, etc., acest lucru fiind factor foarte important care subliniază caracterul disproporționat al ingerinței.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

La data de 16 martie 2019, recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Demersul judiciar declanșat de reclamanta S.C. A. S.R.L. are ca obiect verificarea legalității notificării nr. x/28.01.2016 emisă de către pârâta C.N.A.S.

Instanța de fond a respins acțiunea reclamantei prin care a solicitat anularea acestui act, iar împotriva acestei soluții s-a exercitat calea de atac a recursului, dar criticile sunt nefondate.

Soluția primei instanțe a fost dată cu respectarea tuturor dispozițiilor incidente cauzei, întrucât notificarea transmisă de autoritatea pârâtă reclamantei, în calitate de reprezentantă a deținătorului de autorizație de punere pe piață și care conține datele necesare calculului contribuției trimestriale aferente trimestrului IV 2015 este conformă cu prevederile din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 69/2014, în forma în vigoare la data emiterii notificării și răspunde exigențelor prevederilor și jurisprudenței CEDO.

Astfel, în cuprinsul notificării atacate s-a menționat explicit că valoarea procentului "p" s-a stabilit pe baza unor indicatori care nu includ TVA (aspect, de altfel, confirmat de hotărârea primei instanțe), iar în privința valorii consumului de medicamente suportat din FNUASS și din bugetul MS, aferentă vânzărilor plătitorului de contribuție, aceasta conține TVA, urmând ca valoarea TVA să fie scăzută de către deținătorul autorizației de punere pe piață, pentru obținerea bazei impozabile, în raport de care se calculează și se declară contribuția.

Prin urmare, notificarea conține datele pe baza cărora recurenta-reclamantă putea calcula și declara contribuția trimestrială, cu excluderea valorii TVA din valoarea consumului total trimestrial de medicamente.

Notificarea a fost emisă în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, potrivit căruia Casa Națională de Asigurări de Sănătate transmite consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate. În acest sens este de reținut că prin articolul 5 alin. (3) și (7) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 69/2014, legiuitorul a devenit mai explicit cu privire la noțiunea de consum de medicamente, care are aceeași semnificație cu noțiunea de valoare a consumului de medicamente (la care se referă art. 3 alin. (1) din actul normativ de bază), arătând expres că acesta include TVA și că stabilirea calculului și declararea contribuției trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plată după deducerea de către acestea a TVA-ului din valoarea aferentă consumului trimestrial transmis de CNAS.

Mai mult contribuabilul a fost informat că poate scadea TVA din baza de calcul a contribuției, informațiile furnizate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate permiteau reclamantei să procedeze întocmai.

Legiuitorul a înțeles, astfel, să respecte decizia Curții Constituționale nr. 39/2013, prin acordarea contribuabilului a dreptului de a scădea TVA din baza de calcul, iar nu prin obligarea CNAS de a notifica valoarea consumului cu excluderea TVA.

Câtă vreme recurenta-reclamantă avea posibilitatea de a exclude valoarea TVA, conform conținutului explicit al notificării CNAS, pe baza căreia urma să declare și să plătească contribuția, nu se poate identifica nicio vătămare a drepturilor recurentei-reclamante care să se fi produs prin notificarea atacată.

Se mai reține că formula de calcul menționată în notificarea contestată, respectă în totalitate atât prevederile legale ale art. art. 7 din O.G. nr. 17/2012 cât și Decizia CCR nr. 39/2013, având în vedere că CTt și BAt, componente de calcul ale contribuției, nu includ TVA.

Mai mult, dispozițiile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 69/2014, menționează în mod expres faptul că stabilirea, calculul și declararea contribuției trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, după deducerea TVA-ului de către aceștia, din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Astfel, obligația de deducere a TVA îi revenea intimatei reclamante și nicidecum CNAS.

În mod corect s-a reținut și respins prin încheierea recurată proba cu înscrisuri solicitată de societatea-recurentă, întrucât cele două coduri pe baza cărora dorea să dovedească modalitatea de calculată greșit a taxei nu au fost menționate în contestația la notificare și nici prin acțiune. Trebuie precizat că argumentele aduse sunt noi și nu fac obiectul acțiunii, fiind menționate în ziua rămânerii în pronunțare a instanței de fond și ulterior, reiterate prin motivele de recurs.

Susținerile recurentei-reclamante potrivit cărora Casa Națională de Asigurări de Sănătate trebuia să comunice consumul de medicamente exprimat cantitativ și nu valoarea consumului prin referire la valoarea de compensare a medicamentelor, sunt neîntemeiate.

Conform art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, "Contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție".

Valoarea consumului total trimestrial de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății se stabilește de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, pe fiecare plătitor de contribuție. Această valoare se obține prin centralizarea consumului la nivel național pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferente medicamentelor din lista depusă la Casa Națională de Asigurări de Sănătate, de către deținătorii de autorizație de punere pe piață pentru care se datorează contribuția trimestrială, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011.

Din interpretarea acestei dispoziții legale coroborată cu cele ale art. 3 alin. (1) și (4) din aceeași ordonanță, rezultă că la stabilirea, calculul și declararea contribuției clawback se are în vedere valoarea consumului de medicamente decontate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

În același timp, trebuie observat și faptul că, în formula de calcul indicată la art. 3 alin. (2) din ordonanță, nu se făcea deosebire între consumul de medicamente și valoarea consumului de medicamente.

În concret, unul dintre elementele formulei mai sus menționate este consumul total trimestrial de medicamente, care reprezintă de fapt valoarea consumului total trimestrial, iar nu cantitatea acestui consum.

De asemenea, instanța de control judiciar apreciază că este corectă apărarea intimatei-pârâte referitoare la faptul că, practic, casele de asigurări de sănătate decontează, în condițiile Contractului-cadru, valoarea consumului de medicamente raportat la furnizorii din circuitul deschis (farmacii) și din circuitul închis (spitale și centre de dializă, în cadrul tarifului aferent serviciului medical) și transmit Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, în format centralizat, valoarea acestui consum de medicamente înregistrat, în temeiul art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 77/2011.

În ceea ce privește susținerea recurentei-reclamante în sensul au fost incluse greșit în listă a unor medicamente care nu ar fi fost comercializate niciodată în sistemul închis al farmaciilor spitalelor și care ar fi condus la un calcul al valorii medicamentelor comercializate mai mare, nu poate fi primită, astfel cum și prima instanță a precizat. În acest sens, se constată că societatea nu a indicat în acțiune codul CIM al unui medicament care, trecut greșit în listă a dus la plata unor sume suplimentare. În cadrul dosarului au fost depuse înscrisuri din care rezultă cu claritate că, stabilirea consumului centralizat de medicamente a fost efectuat în baza listei de medicamente depusă de reclamantă pentru calculul taxei clawback.

Prin urmare, Înalta Curte constată că motivul de nelegalitate invocat de recurenta-reclamantă și prevăzut de motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este neîntemeiat, din cuprinsul probelor administrate nu a rezultat o altă situație de fapt de natură să infirme interpretarea dată de judecătorul fondului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C.A. S.R.L. împotriva încheierii din 28 septembrie 2016 și a sentinței civile nr. 3010 din 12 octombrie 2016, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 mai 2019.