ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 367/2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii deduse judecății

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Societatea A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, anularea Notificării nr. x din 29 aprilie 2015 și a Adresei nr. x din 17 aprilie 2015.

1.2. Hotărârea primei instanței

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 1267 din 14 aprilie 2016, a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea Notificării nr. x din 29 aprilie 2015 și Adresei nr. x din 17 iulie 2015.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate și reclamanta Societatea A. SRL care au adus critic de nelegalitate.

1.3.1. Prin recursul său pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a solicitat casarea hotărârii atacate, care este dată cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material aplicabile în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., și rejudecând cauza, să fie respinsă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

În motivarea recursului exercitat pârâta a susținut următoarele:

Cu privire la aprecierea instanței de fond în sensul că notificarea include medicamente care nu se regăsesc în Lista aprobată de O.U.G. nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, cu modificările și completările ulterioare, s-a eludat dispozițiile O.U.G. nr. 77/20011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, astfel cum a fost modificată și completată prin O.G. nr. 17/2012 și O.U.G. nr. 69/2014 (act normativ aplicabil în speță).

Contribuția trimestrială datorată de către reclamantă nu se limitează doar la lista de medicamente aprobată prin H.G. nr. 720/2008.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, legiuitorul a stabilit categoriile de medicamente care fac obiectul consumului de medicamente suportate din bugetul FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, în considerarea cărora subiecții de plată ai contribuției trimestriale nominalizați la acest articol au obligația efectuării plății, după cum urmează:

- medicamentele incluse în programele naționale de sănătate;

- medicamentele cu sau fără contribuție personală utilizate în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală;

- medicamente utilizate în tratamentul spitalicesc;

- medicamente utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă.

Medicamentele prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 se utilizează (consumă) prin canalele de eliberare (circuit deschis, circuit închis) și se raportează lunar de către acestea, constituind trimestrial datele din sistemul de asigurări sociale de sănătate, astfel că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică.

În ce privește aprecierile instanței de fond în sensul că notificarea include unele medicamente care nu au autorizație de punere pe piață valabilă și nu se regăsesc în Nomenclatorul medicamentelor autorizate pe site-ul Agenției Naționale a Medicamentului, se arată că art. 729 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, prevede că deținătorul de autorizație de punere pe piață trebuie să anunțe Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale dacă produsul încetează să fie pus pe piață fie temporar, fie permanent: o astfel de notificare trebuie să fie făcută cu cel puțin două luni înainte de întreruperea punerii pe piață a medicamentului, cu excepția situațiilor excepționale.

Conform art. 791 lit. e) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, deținătorii autorizației do distribuție au obligația de păstra evidența fie în forma facturilor de vânzare/cumpărare, fie în format electronic, fie în orice altă formă, consemnând pentru orice tranzacție de intrare, ieșire sau brokeraj de medicamente cel puțin următoarele informații: data, denumirea medicamentului, numele și țara de origine ale fabricantului, modul de prezentare, forma farmaceutică, concentrația substanțelor active, mărimea ambalajului, seria și data expirării, certificatul de calitate și buletinul de analiză, după caz, cantitatea primită, furnizată sau care a făcut obiectul brokerajului, numele și adresa furnizorului sau a destinatarului, după caz, precum și seria medicamentului, cel puțin pentru produsele care prezintă elementele de siguranță.

Nu are relevanță, în opinia recurentei pârâte, în prezenta cauză Nomenclatorul medicamentelor autorizate pe site-ul Agenției Naționale a Medicamentului, întrucât acesta prezintă o situație actualizată a autorizațiilor de punere pe piață a medicamentului și nu istoricul acestor autorizații.

Prin urmare, obligația de a păstra o evidență cu privire la prezentare, forma farmaceutică, concentrația substanțelor active, mărimea ambalajului, seria și data expirării, certificatul de calitate și buletinul de analiză, după caz, cantitatea primită, furnizată, etc. aparține deținătorilor autorizației de distribuție și nu CNAS, conform dispozițiilor actului normativ mai sus menționat.

Referitor la motivarea instanței de fond în sensul că notificarea include medicamente care nu figurează în Catalogul național al prețurilor medicamentelor de uz uman (CANAMED), valabil în perioada de referință - ediția ianuarie 2015, chiar dacă au fost listate în ediții anterioare ale CANAMED, se susține că potrivit prevederilor art. 4 alin. (2) și alin. (2

1

) din O.U.G. nr. 77/2011, declarația depusă de DAPP/reprezentantul legal creează obligația de plată a contribuției trimestriale cu condiția ca, medicamentele consumate (eliberate) să se regăsească printre cele prevăzute la art. 1 din actul normativ mai sus menționat, iar conform datelor centralizate privind consumul total de medicamente din sistemul de asigurări sociale de sănătate, medicamentele contestate sunt raportate de către canalele de eliberare menționate la art. 5 alin. (4) lit. b) din O.U.G. nr. 77/2011, la casele de asigurări de sănătate ca medicamente eliberate pacienților la nivelul trimestrului I 2015.

Aceste coduri CIM au fost listate în CANAMED, astfel că este evident că prețul acestor medicamente a fost solicitat de reprezentantul deținătorului de autorizație de punere pe piață raportat Ia incidența prevederilor Ordinului Ministrului Sănătății nr. 75/2009 privind Normele privind modul de calcul al prețurilor la medicamentele de uz uman, cu modificările și completările ulterioare.

Ceea ce contează în stabilirea elementelor ce stau la baza contribuției trimestriale este data consumului de medicamente (data eliberării efective către consumatorul final - pacient) și nu data comercializării lor în lanțul de distribuție (distribuitori en-gros, farmacii de circuit deschis și/sau farmacii cu circuit închis).

De asemenea, este de menționat faptul că dacă pentru un medicament nu se solicită reînnoirea autorizației de punere pe piață la expirarea acesteia, medicamentul poate fi menținut în circuitul terapeutic până la epuizarea cantităților distribuite în rețeaua farmaceutică, dar nu mai mult de un an de la expirarea autorizației de punere pe piață.

În accepțiunea O.U.G. nr. 77/2011, vânzările realizate de către reclamantă nu au relevanță în stabilirea, calcularea și declararea contribuției trimestriale, legiuitorul reglementând expres că la calculul contribuției trimestriale se au în vedere datele aferente valorii consumului din sistemul asigurărilor sociale de sănătate, respectiv medicamentele eliberate asiguraților.

Medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, medicamentele cu și fără contribuție personală folosite în tratamentul ambulatoriu, pe bază de prescripție medicală, astfel cum sunt prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 eliberate prin canalele de eliberare respectiv farmacii, unități sanitare și centre de dializă și raportate lunar de către acestea, pot proveni din stocurile anterioare, din stocurile și achiziția curentă sau doar din achiziția curentă, astfel încât datele de consum (eliberare) nu pot fi opozabile integral datelor de vânzări.

Referitor la motivarea instanței de fond în sensul că notificarea include medicamente pentru care, deși a fost obținută autorizație de punere pe piață, nu au fost niciodată efectiv vândute în România, se arată că prin O.U.G. nr. 77/2011 s-a stabilit, începând cu 01 octombrie 2011, obligația tuturor deținătorilor autorizațiilor de punere pe piață, de a plăti o contribuție trimestrială, în funcție de procentul de creștere a consumului de medicamente aplicat la consumul individual al fiecăruia dintre aceștia.

Atribuțiile exclusive ale instituției pârâte sunt acelea de a transmite procentul "p" și consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, conform art. 3 alin. (3) coroborat cu art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011.

Singurele elemente necesare verificării modalității de calcul al taxei sunt cele referitoare la consumul de medicamente pe fiecare canal de eliberare (farmacii, unități sanitare cu paturi și centre de dializă), date ce au fost puse atât la dispoziția reclamantei-intimate, cât și la dosarul instanței.

Deși aceste date au fost puse la dispoziția instanței de fond, acesta nu a analizat aceste înscrisuri și a eludat dispozițiile O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările și completările ulterioare și prin urmare în mod greșit a motivat că notificarea include unele medicamente pentru care, deși a fast obținută autorizație de punere pe piață, nu au fost niciodată efectiv vândute în România.

Reclamanta datorează contribuția trimestrială pentru medicamentele asumate inclusiv prin propriile declarații depuse în baza prevederilor art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011, referitoare la lista medicamentelor pentru care datorează contribuția trimestrială.

Totodată, se învederează faptul că, prin adresa privind răspunsul la contestația administrativă nr. P/5646 din 17 iulie 2015, CNAS a răspuns punctual cu privire la codurile CIM contestate de reclamantă, în sensul că aceste medicamente au fast consumate și raportate în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 77/2011.

1.3.2. Prin recursul exercitat, reclamanta Societatea A. SRL a solicitat înlăturarea considerentelor expuse de instanță la pct. 3.1. - 3.4., iar pe fond menținerea soluției de admitere a acțiunii formulate de reclamantă.

În motivarea opțiunii sale procesuale reclamanta a susținut următoarele:

În mod greșit prima instanța a constatat că CNAS s-a conformat obligațiilor legale aflate în sarcina sa prin emiterea acestei notificări.

Astfel CNAS are obligația de a transmite debitorilor taxei claw-back valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente aferentă vânzărilor debitorului, cu includerea motivelor de fapt și de drept care au condus la stabilirea acestor valori.

Or, notificarea contestată nu cuprinde nicio explicație a valorilor comunicate și niciun mecanism de control pentru reclamantă a validității acestor date, în realitate, notificarea fiind motivată doar în drept nu și în fapt.

De altfel, în materia taxei claw-back, Înalta Curte de Casație și Justiție are o jurisprudență constantă în sensul că actul administrativ trebuie emis astfel încât să existe garanții împotriva arbitrariului și să permită instanței verificarea legalității sale în situația în care destinatarul actului se consideră vătămat în drepturile sale. Or, în lipsa oricăror elemente și documentații care să permită instanței verificarea legalității calculului efectuat de CNAS, obligația motivării actului nu poate fi considerată îndeplinită.

În aceste condiții, sunt greșite considerentele reținute de prima instanță, în sensul că CNAS a respectat obligația de comunicare a datelor necesare pentru plata contribuției claw-back de către recurentă.

În plus, prin raportare la faptul că datele comunicate sunt raportate la prețurile de referință ale medicamentelor inserate în Anexa notificării atacate (deși O.G. nr. 77/2011 impune CNAS comunicarea valorii consumului raportat la vânzările sale), fără a exista o motivare a acestui fapt, cu atât mai mult se impunea constatarea lipsei unei motivări a actului administrativ atacat.

Urmează ca instanța să observe că dispozițiile art. 3 alin. (3) și (5) alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 obligă CNAS să comunice reclamantei consumul de medicamente suportat din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, aferent vânzărilor acesteia, iar nu o valoare economică a acestora, raportată la valoarea prețurilor de referință ale acelor medicamente.

Mai mult, o parte a datelor transmise de CNAS au fost eronate (aspecte reținute de către instanță), fiind evident că această situație este generată de mecanismul defectuos de implementare a O.U.G. nr. 77/2011.

De asemenea, în lipsa oricăror informații privind consumului total de medicamente, recurenta, în calitate de plătitor al taxei nu avea niciun mecanism de verificare a procentului "p", folosit pentru calculul taxei.

Instanța de fond a apreciat că aceste aspecte exced controlului instanței, fiind necesară investirea acesteia cu o acțiune în vederea anularii actului administrativ prin care a fost stabilit acest procent "p".

A mai apreciat că, independent de contestarea procentului "p", instanța de fond ar fi trebuit să observe că, în lipsa oricăror informații și date privind consumului total de medicamente nu se poate verifica nici stabilirea corectă a procentului "p" și că, în realitate, criticile reclamantei au în vedere, în principal, imposibilitatea exercitării unui minim control asupra legalității datelor comunicate prin actul administrativ atacat.

Or, așa cum a reieșit că o parte a datelor privind consumul de medicamente aferent reclamantei conținea în mod eronat medicamente ce nu trebuiau incluse, argumente validate de instanța de fond, față de lipsa oricărei posibilități de verificare a datelor comunicate și numărul mare de contestații în această materie, este evident că și consumul total de medicamente este stabilit prin raportare, la date parțial eronate.

În consecință, constatând pertinența argumentelor noastre, solicităm înlăturarea considerentelor de la pct. 3.1. și 3.2. din sentința atacată, pe care le apreciem greșite.

Caracterul discriminatoriu al taxei claw-back prin raportare la includerea în valoarea de calcul a adaosurilor care nu aparțin subscrisei. Nelegalitatea includerii adaosurilor celorlalți participanți în lanțul de distribuție (distribuitori și farmacie) în baza de calcul a taxei.

Față de criticile aduse de reclamantă referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, prin raportare la includerea în valoarea de calcul a adaosurilor care nu aparțin acesteia, instanța de fond a reținut (pct. 3.3. și 3.4.) că aceste argumente exced controlului instanței pe calea acțiunii în anulare a actului administrativ și pot face doar obiectul unei excepții de neconstituționalitate.

De asemenea, a arătat prima instanța că jurisprudența Curții Constituționale este în sensul că nu există discriminare în materia taxei claw-back.

În realitate, opinia Curții Constituționale, constantă în toate deciziile pronunțate, este în sensul că nu există discriminare între deținătorii de APP (plătitorii taxei) și distribuitori și farmacii (neplătitori ai taxei), câtă vreme taxa claw-back se stabilește prin raportare la valoarea vânzărilor fiecărui plătitor în parte.

Or, așa cum reiese din toate deciziile pronunțate în această materie, Curtea Constituțională a considerat că raportarea la valoarea de compensare a medicamentelor și consecințele acesteia (discriminarea și includerea TVA) nu rezultă din lege, pentru a putea fi controlate de Curtea Constituțională, ci dintr-o interpretare și aplicare a legii care trebuie controlată de către instanțe.

În consecință, revine instanțelor de judecată sarcina de a verifica dacă mecanismul avut în vedere de CNAS la momentul emiterii actului atacat este conform cu dispozițiile legale incidente, nefiind necesară cercetarea acestor considerente pe calea excepției de neconstituționalitate.

Or, CNAS a recunoscut expres că a stabilit valoarea consumului comunicată prin raportare la prețurile de referință ale medicamentelor supuse taxei. În același timp, dispozițiile legale incidente impun CNAS să comunice debitorilor taxei consumul aferent vânzărilor fiecărui debitor în parte, iar nu valoarea economică a acestui consum raportată la prețurile de referință.

Acestor critici instanța de fond nu a înțeles sa le dea nicio dezlegare, apreciind că pot fi analizate doar prin intermediul unei excepții de neconstituționalitate, considerente pe care le-a apreciat greșite, pentru argumentele de mai sus.

În plus, prin acțiunea introductivă, reclamanta a arătat expres că nu contestă faptul că face parte din singura categorie care suportă taxa, ci că este nelegal ca taxa suportată să fie stabilită prin raportare și la valori pe care nu le încasa (adaosurile comercianților), respectiv la un prejudiciu pe care nu ea îl generează în bugetul CNAS.

În măsura în care taxa claw-back ar urma să fie stabilită prin raportare la prețurile de referință ale medicamentelor, am fi în prezența unei taxe discriminatorii, care încalcă (i) principiul justei așezări a sarcinilor fiscale și (ii) protecția proprietății și principiul certitudinii impunerii fiscale.

Pentru aceste motive se apreciază că se impune înlăturarea considerentelor instanței menționate la pct. 3.3. și 3.4 din sentința atacată, ca urmare a reținerii valabilității argumentelor noastre.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

2.1. Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele:

2.1.1. Referitor la recursul reclamantei Societatea A. SRL

Criticile reclamantei referitoare la considerentele instanței de fond în sensul că notificarea contestată în cauză nu conține motivarea în fapt a acesteia sunt neîntemeiate, fiind în consecință corectă aprecierea instanței de fond în sensul că autoritatea pârâtă a respectat întocmai dispozițiile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011.

Contrar susținerilor reclamantei recurente, notificarea datelor de consum nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și prin urmare întocmirea ei nu reclamă exigența motivării în fapt sau în drept.

Valoarea aferentă a consumului centralizat de medicamente, determinată de Casa Națională de Asigurări de Sănătate pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică pe care o gestionează, și comunicată conform art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, poate fi contestată conform art. 6 din acest act normativ, caz în care se emite un act administrativ, calificat ca atare de lege, care în măsura producerii unei vătămări drepturilor sau intereselor legitime unei persoane, poate fi supus controlul de legalitate conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În măsura în care nu se contestă, valoarea aferentă a consumului centralizat de medicamente reprezintă un element de calcul în determinarea contribuției trimestriale pe bază de declarație fiscală, care este un act administrativ fiscal, conform art. 88 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Prin urmare, notificarea valorii aferente a consumului centralizat de medicamente nu întrunește elementele unui act administrativ, nefiind în măsură a produce efecte juridice prin el însuși, constituind în fapt o operațiune administrativă ce precede și pregătește un alt act administrativ.

Condiția motivării trebuie să se regăsească numai la decizia de soluționare a contestației, calificată de legiuitor ca fiind un act administrativ, exigență îndeplinită la adresa nr. x din 17 iulie 2015 de soluționare a contestației formulate împotriva notificării comunicată reclamantei, care conține răspunsuri la toate criticile formulate de reclamantă.

Din această perspectivă este nefondată și critica referitoare la imposibilitatea reclamantei de necontestare a procentului "p" comunicat prin notificarea din cauză.

Deși, potrivit art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 77/2011 valoarea procentului "p" se comunică împreună cu valoarea aferentă a consumului centralizat de medicamente, prin procedura prevăzută la art. 5 din acest normativ se poate contesta numai valoarea consumului centralizat de medicamente, posibilitate legală ce rezultă cu claritate din dispozițiile legale menționate potrivit cărora "Datele comunicate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) pot fi contestate de persoanele prevăzute la art. 1 în termen de 10 zile calendaristice din ziua comunicării datelor."

Procentul "p" nu se poate contesta în condițiile normei anterior menționate, fără însă, a se putea susține că, ar exista o altă cale de cenzură judiciară a întinderii acestuia, cum se sugerează prin hotărârea instanței de fond, respectiv prin contestarea Ordinul Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 249 din 29 aprilie 2015 prin care a fost aprobat acest procent în baza căruia se calculează contribuția trimestrială aferentă trimestrului I 2015.

Procentul "p" în baza căruia se calculează contribuția trimestrială reprezintă cota legală de impozitare, determinată pe baza formulei p = {[(CTt - BAt)]/CTt} x 100, prevăzute la art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, parametrii în funcție de care se determină fiind obiectiv stabiliți, întinderea lor nefiind de natură a vătăma drepturile sau interesele unui particular.

Variațiile acestui procent de la un trimestru la altul, care sunt influențate de diferențele trimestriale ale consumului total trimestrial de medicamente pentru care există obligația de plată prevăzută la art. 1, suportată din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, raportată Casei Naționale de Asigurări de Sănătate de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate, din care se exclude consumul pentru medicamentele prevăzute la art. 12 pentru care se încheie contracte cost-volum/cost-volum-rezultat din sume suplimentare alocate în bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, celălalt parametru fiind constant conform art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, nu-i schimbă natura legală a acestei cote de impozitare, care aplicată bazei de impozitare determină întinderea contribuției trimestriale datorate.

Dată fiind natura legală a acestei cote de impozitare, valoarea ei nu poate fi contestată pe calea acțiunii în contencios administrativ, cererea reclamantelor cu acest obiect fiind inadmisibilă, conduita procesuală a acestora fiind similară cu cea a cererilor de contestare pe această cale a oricărei cote de impozit sau taxe fiscale.

Nefondate sunt și criticile referitoare la nelegalitatea includerii în valoarea de calcul a contribuției trimestriale a adaosurilor celorlalți participanți în lanțul de distribuție de către CNAS, aspect care demonstrează caracterul discriminatoriu al acesteia.

Valoarea de compensare este exprimată de legiuitor în art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 și art. 5 alin. (7) din același act normativ prin sintagma "valoarea consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății". Suportarea valorii acestui consum de medicamente reprezintă decontarea valorii medicamentelor incluse în programele naționale de sănătate, a medicamentelor cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și medicamentelor utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, medicamente pe care plătitorii contribuției le au în portofoliu și le declară trimestrial C.N.A.S.

Consumul de medicamente decontat/suportat conține în mod firesc TVA, pentru că prin decontarea/suportarea totală sau parțială a medicamentelor, Casa Națională de Asigurări de Sănătate se postează în situația consumatorului final, care suportă TVA, precum și adaosurile aplicate în lanțul comercial parcurs de medicament de la producție până la consumator, nefiind validă afirmația conform cu care, decontarea valorii medicamentelor s-ar putea face la o altă valoare, respectiv prețul de vânzare al reclamantei, decât cea cu care sunt achiziționate în final medicamentele de unitățile spitalicești și farmaciile vizate de textul legal.

Din acest punct de vedere, nu poate fi validată afirmația reclamantei, că prin acest mod de determinare a consumului de medicamente, legal după cum s-a arătat în precedent, reclamanta ar fi discriminată, întrucât toți ceilalți deținători ai autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor beneficiază de același tratament administrativ din partea pârâtei, valoarea consumului de medicamente decontat incluzând și adaosurile comerciale aplicate prețului de referință al acestora, de-a lungul lanțului comercial parcurs de medicamentele comercializate de fiecare.

2.1.2. Referitor la recursul pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, instanța de control judiciar constată că este fondat.

Susținerile reclamantei referitor la medicamentele individualizate în contestație, despre care a afirmat că fie nu se regăsesc pe lista celor de care beneficiază asigurații în sistemul de asigurări de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, fie nu mai are autorizații de punere pe piață valabilă sau dacă avea autorizație nu le-a comercializat în România, ori nu aveau preț în CANAMED, prima instanță le-a validat, apreciind că în comunicările CNAS există erori, acestea incluzând în consumul centralizat comunicat reclamantelor unele medicamente care aveau viciile susținute.

Concluzia la care a ajuns instanța de fond este rezultatul unei aprecieri generale, bazate în exclusivitate pe susținerile reclamantei, fără însă a avea în vedere dispozițiile legale aplicabile cauzei și fără o analiză critică a susținerilor părților din proces.

Consumul de medicamente pentru trimestrul I 2015 suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății aferent vânzărilor reclamantei în calitate de plătitor de contribuție pentru care se datorează contribuția trimestrială comunicat acesteia conform art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli din domeniul sănătății, se întemeiază pe raportările caselor de asigurări de sănătate județene.

Această valoare se obține prin centralizarea consumului la nivel național pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferente medicamentelor din lista depusă la Casa Națională de Asigurări de Sănătate de către deținătorii de autorizație de punere pe piață pentru care se datorează contribuția trimestrială.

Reclamanta avea obligația, potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011, să depună la Casa Națională de Asigurări de Sănătate lista medicamentelor pentru care se datorează contribuția trimestrială sau în cazul unor modificări să o actualizeze prin includerea sau excluderea unor medicamente, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare încheierii trimestrului pentru care se datorează contribuția.

Includerea unui medicament în lista respectivă, presupune potrivit Normei privind modul de calcul al prețurilor la medicamentele de uz uman aprobată prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 75/2009, existența unei autorizații de punere pe piață a medicamentului în discuție, pentru care deținătorul acesteia sau reprezentantul său legal a solicitat aprobarea prețului medicamentului, solicitare validată prin ordin al Ministrului Sănătății.

Plecând de la premisa că reclamanta și-a îndeplinit obligația legală de comunicare a listei, aspect ce rezultă din însăși notificarea contestată în prezenta cauză, rezultă că criticile acesteia sunt evident nefondate. Actul menționat la consumul de medicamente pentru trimestrul I 2015 suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății aferent vânzărilor reclamantei are în vedere numai medicamentele din lista depusă, cu posibilitatea de actualizare trimestrială, în care reclamanta a menționat medicamentele pentru care se datorează contribuția trimestrială, și care îndeplineau condiția punerii pe piață, respectiv existența unei autorizații valabile în acest sens și care erau în termenul de valabilitate.

Legalitatea comunicării consumului de medicamente raportat către C.N.A.S. efectuată către reclamantă nu este condiționată de existența la momentul raportării a unei autorizații de punere pe piață a unui medicament, ci și de o autorizație care și-a încetat efectele la momentul raportării, cu condiția ca medicamentul respectiv să mai existe în circuitul economic, ceea ce în cauză s-a demonstrat.

De altfel, prin adresa de răspuns la contestația administrativă formulată, pentru medicamentele în legătură cu care reclamanta a ridicat obiecțiile sale, pârâta a indicat cu titlu de exemplu, poziția în lista actualizată a medicamentelor pentru care se datorează contribuția trimestrială, depusă de reclamantă sau listarea medicamentelor în edițiile anterioare CANAMED.

Referitor la medicamentele despre care instanța a reținut că nu se regăsesc pe lista celor de care beneficiază asigurații în sistemul de asigurări de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, este de observat că potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 contribuția trimestrială nu se datorează numai pentru aceste medicamente, ci și pentru cele utilizate în tratamentul spitalicesc, fiind așadar legală comunicarea consumului acestora.

În raport de aceste argumente, reține instanța de control judiciar că nu a fost răsturnată prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ contestat și operațiunile premergătoare acestora, care au făcut obiectul controlului de legalitate în cauză, fiind întemeiate criticile formulate de recurenta-pârâtă CNAS asupra soluției pronunțată de prima instanță, judecătorul fondului pronunțând o soluție cu aplicarea și interpretarea eronată a normelor de drept material, fapt ce reclamă incidența motivului de casare prevăzut de art. 488, pct. 8 C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, va respinge recursul formulat de reclamanta Societatea A. SRL împotriva Sentinței nr. 1267 din 14 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat, iar în raport de prevederile art. 488, pct. 8 C. proc. civ.., va admite recursul declarat de pârâta CNAS și, casând sentința atacată, va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, menținând actele atacate ca fiind legal întocmite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. SRL împotriva Sentinței nr. 1267 din 14 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul formulat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva aceleiași sentințe.

Casează, în parte, sentința atacată și, în rejudecare, respinge în tot acțiunea.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CT