ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1248/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la emiterea unui act administrativ prin care să comunice reclamantei consumul de medicamente aferent vânzărilor reclamantei, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății în trimestrul IV al anului 2011.

Prin Sentința civilă nr. 1685 din 20 mai 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile inadmisibilității, tardivității, lipsei de interes a acțiunii ca neîntemeiate.

A admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

A obligat pârâta să emită un act administrativ, prin care să comunice reclamantei consumul de medicamente aferent vânzărilor reclamantei, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății în trimestrul IV al anului 2011.

Împotriva Sentinței civile nr. 1685 din 20 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac se arată că instanța de fond a reținut în mod greșit argumentele invocate de intimata-reclamantă și a dat o greșită interpretare și aplicare dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011.

În opinia recurentei, în mod nelegal instanța de fond a dispus obligarea sa la emiterea unui act administrativ prin care să comunice consumul de medicamente aferent vânzărilor intimatei, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății în trimestrul IV 2011 în condițiile în care, potrivit art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, contribuția trimestrială se calculează și se datorează pentru valoarea consumului de medicamente, obținută prin centralizarea consumului la nivel național.

Considerentele instanței de fond referitoare la distincția operată de legiuitor între consumul de medicamente exprimat în unități și valoarea consumului exprimat valoric sunt greșite, întrucât în cuprinsul formulei de calcul reglementată de art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, legiuitorul nu face distincție între cele 2 noțiuni ci stabilește că unul din elementele formulei de calcul este consumul trimestrial care, în fapt, reprezintă valoarea acestui consum, numai în acest fel putându-se efectua un calcul matematic.

Învederează recurenta că, în situația în care ar comunica intimatei consumul de medicamente (exprimat în număr de cutii, pastile, etc.) aceasta ar fi în imposibilitate de a calcula valoarea consumului, având în vedere că procentul de compensare este diferit în funcție de fiecare situație în parte.

Și din perspectiva dispozițiilor art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, recurenta și-a îndeplinit obligația legală de a comunica plătitorului de contribuție valoarea consumului centralizat de medicamente pentru trimestrul IV 2011, astfel încât obligarea sa la comunicarea către intimată a altor informații decât cele prevăzute de lege este nelegală.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 28.11.2016, intimata A. S.A. a invocat excepția netimbrării recursului, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, subliniind legalitatea sentinței din perspectiva obligației recurentei de a comunica potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, consumul de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate.

În esență, a arătat că distincția dintre consumul de medicamente și valoarea acestuia rezultă atât din dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, cât și din prevederile art. 64 lit. g) din Contractul cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.

În opinia intimatei-reclamante, autoritatea recurentă are la dispoziție toate datele necesare pentru a transmite consumul de medicamente exprimat cantitativ, obligație ce rezultă din dispozițiile art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, precum și din legislația secundară care conferă toate pârghiile pentru a cunoaște informațiile necesare în acest sens.

Prin rezoluția completului investit cu soluționarea cauzei din 11.10.2018, în raport de Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen de judecată, cu citarea părților, în ședință publică.

Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.

Intimata-reclamantă a investit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând refuzul nejustificat al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate de a comunica intimatei consumul de medicamente aferent vânzărilor intimatei, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, în trimestrul IV 2011.

Soluționând cauza, curtea de apel a admis acțiunea și a dispus obligarea recurentei Casa Națională de Asigurări de Sănătate să emită un act administrativ prin care să comunice reclamantei consumul de medicamente aferent vânzărilor reclamantei, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății în trimestrul IV al anului 2011, reținând încălcarea de către autoritatea recurentă a obligației de a comunia datele vizând consumul de medicamente, reglementată de art. 3 coroborat cu art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011.

Soluția instanței de fond nu este împărtășită de instanța de control judiciar, întrucât este rezultatul unei interpretări greșite a dispozițiilor legale incidente.

Reevaluând materialul probator administrat în cauză pentru a răspunde criticilor formulate reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin refuzul nejustificat de a soluționa o cerere se înțelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Definiția excesului de putere este dată de art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, constând în exercitarea dreptului de apreciere, aparținând administrației publice, prin încălcarea drepturilor și obligațiilor cetățenilor sau a limitelor competenței stabilite prin lege.

În speță, contrar celor reținute de către judecătorul fondului, se constată că intimata-reclamantă nu a dovedit nici existența unei vătămări și nici existența refuzului nejustificat din partea autorității recurente de a-i soluționa cererea.

Astfel, potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 (în vigoare în perioada de referință - trimestrul IV 2011):

"(1) Contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

(2) Procentul "p" se calculează astfel: p= (CTt-BAt)/CTt x 100 unde:

CTt = consumul total trimestrial de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății;

BAt = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, calculat prin împărțirea la 4 a bugetului anual aprobat inițial prin legea bugetului de stat.

(3) Valoarea procentului "p" se comunică persoanelor prevăzute la art. 1 de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7).

(4) Contribuția trimestrială prevăzută la alin. (1) se calculează și se datorează pentru valoarea consumului de medicamente realizat după data de 30 septembrie 2011".

Înalta Curte constată că dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 precitat instituie o formulă de calcul fundamentată pe valoarea consumului de medicamente suportată potrivit legii din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

Este adevărat că dispozițiile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 potrivit cărora "Casa Națională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului, consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate" fac referire la consumul de medicamente, însă din interpretarea sistematică și teleologică a dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011 nu rezultă că legiuitorul delegat a înțeles să distingă între consumul de medicamente și valoarea acestui consum, unul din elementele formulei de calcul a contribuției fiind consumul total trimestrial de medicamente, care reprezintă de fapt valoarea consumului total trimestrial, iar nu cantitatea consumului.

Dacă s-ar accepta interpretarea dată de judecătorul fondului, în sensul comunicării consumului de medicamente sub aspect cantitativ, s-ar ajunge la imposibilitatea stabilirii procentului "p", în condițiile în care în cuprinsul formulei prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 ar fi unități de lucru diferite (număr cutii și sume de bani reprezentând bugetul aprobat trimestrial) ceea ce ar face imposibilă efectuarea unui calcul matematic.

Argumente similare se regăsesc în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, respectiv în considerentele următoarelor decizii (enumerate cu titlu exemplificativ): Decizia nr. 89/22.01.2016, Decizia nr. 3362/2.11.2017, Decizia nr. 1477/16.04.2018.

Reținând, așadar, că intimata-reclamantă nu a dovedit că este titulara vreunui drept pe care recurenta să-l fi vătămat prin refuzul comunicării consumului de medicamente aferent vânzărilor intimatei, suportate din bugetul FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății în trimestrul IV 2011, Înalta Curte constată că refuzul autorității nu este nejustificat, din interpretarea dispozițiilor legale incidente rezultând că autoritatea recurentă a acționat potrivit scopului legii.

Pentru considerentele arătate, găsind fondate criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând, va respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinței civile nr. 1685 din 20 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în tot sentința atacată și, în rejudecare:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 martie 2019.

GGC - NN