ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1744/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 8 decembrie 2015, sub nr. x/2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. Sucursala București a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate anularea:

Prin Sentința civilă nr. 2549 pronunțată în data de 12 septembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea în anulare a Notificării nr. x din 29 aprilie 2015 și a Adresei nr. x din 10 iunie 2015 emise de CNAS, formulată de reclamanta A. Sucursala București, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta A. Sucursala București, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii în anulare.

Societatea recurenta a susținut că actele administrative sunt nemotivate, astfel încât nu poate verifica informațiile, dar instanța a apreciat că CNAS are obligația conform legii să le transmită consumul centralizat la nivel național, astfel că actele sunt legale.

Sentința este nelegală, motivarea primei instanțe fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii și cuprinzând elemente fără legătură cu aspectele invocate (fără un raționament faptic și juridic). Judecătorul fondului nu a avut în vedere necesitatea remedierii încălcării principiilor/prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului care fac, de altfel, parte integrantă din ordinea juridică internă a statelor semnatare și se aplică cu prioritate.

Totodată, sentința este nelegală întrucât prima instanță nu a analizat și nu a motivat argumentele reclamantei de nelegalitate.

Prima instanța nu a analizat și, prin urmare, nici nu a aplicat în cauză art. 20, art. 21 Constituția României coroborat cu art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 41 Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, principiul transparenței, al predictibilității fiscale, al proporționalității, al justei așezări a sarcinilor și al certitudinii fiscale.

Notificarea contestată nu este motivată suficient fiind încălcat astfel nu numai principiul transparenței, al predictibilității fiscale, al proporționalității, al justei așezări a sarcinilor și al certitudinii fiscale, al dreptului la o bună administrație, dar și dreptul efectiv la apărare, accesul nostru liber efectiv la justiție și la un proces echitabil și efectiv.

Notificarea nu cuprinde elementele necesare care să îi permită verificarea legalității și acurateții valorilor comunicate de CNAS și că, nici ulterior, în cadrul procedurii administrative prealabile ori a celei contencioase din fața Curții de Apel București, nu au fost puse la dispoziție astfel de date.

Mai arată că Notificarea este nelegală și din perspectiva faptului că o indică ca reprezentant legal în sensul O.U.G. nr. 77/2011 a A. în condițiile în care recurenta nu reprezintă această entitate și prin urmare nu se pot crea eventuale obligații în sarcina sa.

Notificarea include în baza de impunere (mai specific în consumul individual trimestrial), medicamente care au fost retrase de pe piață în anul 2013 și ale căror stocuri s-au epuizat în primul semestru al anului 2013 - prin urmare nu puteau fi eliberate pacienților în trimestrul I 2015. Or, în aceste condiții, nici contribuția clawback nu poate fi datorată pentru acestea. În acest sens exemplifică și medicamentele: B. 40 mg comprimate (W13090002) și C. 200 mg comprimate (W04513001, pentru acesta din urmă, epuizarea stocurilor ar fi fost în al doilea semestru al anului 2013).

Mai mult, li se impută taxa pentru medicamente pe care nu le-a pus pe piață, cum ar fi Spiriva 18 mcg cutie cu 3 blist. Al/PVC/Al x 10 caps. cu pulbere de inhalat, fără dispozitiv D. (W57488002). CNAS nu s-a apărat referitor la acest medicament, care nu se află în Lista actualizată a medicamentelor pentru care se datora contribuția clawback (dacă se vând, dacă se eliberează compensat pacienților etc).

A arătat că există medicamente a căror pretinsă valoare a consumului indicată de CNAS este semnificativ mai mare decât unele informații ale recurentei, fără a exista o justificare pentru aceasta diferență. A exemplificat în acest sens: W03352001 Glurenorm compr. 30 mg x 60, W05785002 B. compr. film 80 mg x 28, W12033002 B. Plus compr. 80 mg/12.5 mg x 28, W53178002 B. Plus compr. 80 mg/25 mg x 28, W54798001 Mirapexin compr. ret. 0,26 mg x 10, W54799002 Mirapexin compr. ret. 0,52 mg x 30, W54800002 Mirapexin compr. ret. 1,05 mg x 30, W54801002 Mirapexin compr. ret. 2,1 mg x 30, W54802002 Mirapexin compr.ret. 3,15 mg x30 etc.

A apreciat că actul este nelegal și din perspectiva faptului că ordonanța în temeiul căreia a fost emisă notificarea a intrat în vigoare la 01.10.2011, iar pentru medicamentele de referință vândute anterior contribuția clawback se stabilește și se plătește conform reglementărilor legale în vigoare la data vânzării acestor medicamente (conform art. 9 din ordonanță).

S-a mai susținut că există cel puțin o eroare în valorile consumului individual din baza de impunere transmisă de CNAS, care atrage certitudinea unui calcul eronat/nelegal al întregii baze de impunere, respectiv și a procentului p - aspectul fiind înainte de toate, pur matematic. Modificarea CTt-ului duce automat la modificarea procentului p întrucât valoarea procentului p depinde direct de valoarea CTt, acest procent calculându-se raportat la valoarea CTt. Ceea ce duce automat la nelegalitate actelor administrative și necesitatea anulării în tot a acestora.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare și a solicitat a se observa că instanța de fond nu a răspuns criticilor sale, hotărârea fiind nemotivată.

La data de 6 iulie 2017 a fost comunicată Înaltei Curți de Casație și Justiție o copie a Deciziei Curții Constituționale nr. 203 din 30 martie 2017 relevantă în Dosarul nr. x/2015.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Controlul judiciar declanșat de recurenta-reclamantă A. Viena - Sucursala București are ca obiect verificarea legalității actelor administrative reprezentate de Notificarea nr. x din 29 aprilie 2015 și Adresa nr. x din 10 iunie 2015 emise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Înalta Curte constată că, în speță este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Acest motiv de recurs vizează ipoteze variate, precum nemotivarea, motivarea insuficientă, implicită, confuză sau motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Ipoteza care se regăsește în cauza supusă judecății are în vedere motivarea sumară a hotărârii, de vreme ce, din analiza acesteia se constată că prima instanță s-a limitat la a enumera prevederile legale incidente și a da aparența unei minime examinări a motivelor invocate în susținerea cererii de anulare a actelor administrative emise de autoritatea pârâtă.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde:

"considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;".

Motivarea unei hotărâri judecătorești trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanței obligația de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența" (Hotărârea Albina împotriva României).

Totodată, obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).

Curtea este constantă în a statua, legat de buna administrare a justiției, că "deciziile judiciare trebuie să indice de o manieră suficientă motivele pe care se bazează" (cauzele Ruiz Torija c. Spania, hot. din 9 decembrie 1994, § 29; Helle c. Finlanda, hot. din 19 decembrie 1997; Suominen c. Finlanda, hot. din 1 iulie 2003, § 34 sau Dimitrellos c. Grecia, hot. din 7 aprilie 2005, § 15). Această obligație este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hot. Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).

Apreciază Curtea că instanța nu este întotdeauna datoare să analizeze separat fiecare susținere a părților, putând selecta sau grupa argumentele utile în soluționarea cauzei, dar ignorarea completă a acestora echivalează cu lipsirea părții de un veritabil acces la justiție.

Din examinarea considerentelor sentinței recurate se constată că instanța de fond nu a respectat exigențele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în sensul că nu a prezentat motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea și nu a indicat cu claritate argumentele pentru care au fost respinse susținerile reclamantei și au fost admise criticile pârâtei.

Totodată, nu a răspuns concret dacă actele administrative sunt motivate în raport de posibilitatea de exercitare a dreptului la apărare și a dreptului de acces la justiție, nu a administrat probatorii, a respins nemotivat la termenul de judecată din data de 9 mai 2016 proba cu expertiză judiciară contabilă și fiscală solicitată în probațiune de reclamantă, nu a solicitat înscrisurile care au stat la baza emiterii actelor contestate pentru a verifica dacă reclamanta este sau nu reprezentantul legal al A. (conform dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011) și dacă este reală susținerea că anumite medicamente nu au existat sau au fost retrase de pe piață.

Cum absența motivelor avute în vedere de instanță la pronunțarea soluției de respingere a acțiunii face practic imposibilă analiza, în cadrul recursului, a legalității acestei soluții și motivarea sumară și vagă a sentinței recurate echivalează în fapt cu o necercetare a fondului cauzei, situație în care devin aplicabile dispozițiile art. 497 alin. (1) coroborat cu art. 480 alin. (3) din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care impun casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei.

Casarea cu trimitere corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfășurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialității și totodată este impusă de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părților la dublul grad de jurisdicție.

Găsind fondat motivul de recurs prevăzut dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., criticile recurentei-reclamante întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu vor mai fi analizate, urmând a fi avute în vedere la soluționarea în fond a cauzei.

În consecință, pentru considerentele arătate, constatând că sunt întemeiate criticile formulate de recurenta-reclamantă sub aspectul motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu cele ale art. 496 și art. 497 din C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. Viena - Sucursala București împotriva sentinței civile nr. 2549 din 12 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 martie 2019.

Procesat de GGC - LM