ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3020/2020

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.03.2016 sub nr. x/2016 reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE anularea în totalitate a deciziei nr. 1/C/07.01.2016, întocmita de parata Ministerul Finantelor Publice, anularea notei de constatare a neregulilor si de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din data de 22.10.2015.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3100 din 18 octombrie 2016, a respins cererea formulată de reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. În motivarea recursului recurentul înțelege să critice sentința pronunțată de către instanța de fond și pe aspectul aplicării greșite a normelor de drept material aplicabil în speța de față. Cu privire la observația privind menționarea în caietul de sarcini a unor specificații tehnice discriminatorii. Specificația respectivă a fost trecută în caietul de sarcini și se referă la echipamentele respective (Multifuncționale) și nu a fost trecută în fișa de date a achiziție, respectiv la criteriile de calificare și selecție a ofertanților. Ordinul ANKMAP nr. 509/2011, face referire la "formularea criteriilor de calificare și selecție" și prin urmare observația respectiva nu este incidență acestui ordin. Autoritatea contractantă nu a impus prezentarea unui anumit document, în speța copie a certificatului ISO 9001/EN 9001 ci doar dovedirea că respectivei echipamente au fost fabricate în conformitate cu standardele de calitate. Această certificare se regăsește de obicei în cartea tehnică a oricăror echipamente fabricate în condiții legale de către producători specializați în acest sens. Cu privire la critica privind faptul că "aceasta specificație din caietul de sarcini s-au impus restricții si astfel nu au avut acces la procedura alți ofertanți", arată că observația nu se justifică atâta timp cat condițiile de participare stipulate în fișa de date a achiziției au fost minime iar precizarea respectivă din caietul de sarcini nu se referă la condițiile de selectare a ofertanților. Consideră că impunerea unor cerințe referitoare la calitatea produselor pe care autoritatea contractantă intenționează să le achiziționeze, nu reprezintă un factor restrictiv. De asemenea consideră că acest element reprezintă și un factor asigurător referitor ta cheltuirea eficientă a fondurilor europene. Cu privire critica privind faptul că oferta ar fi fost neconformă arată că sub acest aspect că observația nu poate fi susținută, atâta timp cât oferta tehnică a fost însoțită de toate documentele solicitate prin caietul de sarcini, fapt de altfel menționat și în nota de constatare. În susținerea faptului că specificațiile tehnice nu au fost restrictive, arată că nu au fost depuse solicitări de clarificări la documentația de atribuire referitoare la acest aspect, observatorii UCVAP nu au făcut nicio observație referitoare la faptul că cerințele caietului de sarcini ar fi fost restrictive. Mai mult, documentația de atribuire a fost verificată de ANRMAP și nu s-a pus problema niciodată că există cerințe restrictive, fiind postată în SEAP, iar posibilii operatori economici interesați, nu au solicitat nicio clarificare în acest sens și mai mult decât atât, orice operator economic interesat ar fi putut participa la procedura mai sus menționată, fără a induce în eroare operatorii economici. Concluzionând, apreciază că decizia emisă de Ministerul de Finanțe pentru aceasta procedura de achiziționarea de echipamente IT operatorului economic S.C. A. S.A., nu se justifica. Cu privire la motivul de recurs subsumat prevederilor art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., prin care legiuitorul a statuat ca poate fi invocat atunci când "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei". Arată că, din analiza sentinței pronunțate de către instanța de fond, se poate observa ca motivele sunt contradictorii și pot fi dovedite de existența unei contradicții între considerente și dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii duce la o altă soluție. În lipsa motivării corecte a actului administrativ, posibilitatea atacării în justiție a actului respectiv este iluzorie, de vreme ce judecătorul nu poate specula asupra motivelor care au determinat autoritatea administrativă să ia o anumita măsură și absența acestei motivări favorizează emiterea unor acte administrative abuzive, de vreme ce absența motivării lipsește de orice eficiență controlul judecătoresc ai actelor administrative, prin urmare motivarea reprezintă o obligație generală, aplicabila oricărui act administrativ, ea reprezintă o condiție de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sate, far obiectivul său este prezentarea într-un mod clar si neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului și în raționamentul tribunalului, motivarea urmărește o dublă finalitate; îndeplinește, în primul rând, o funcție de transparența în profitul beneficiarilor actului, care vor putea, astfel, să verifice dacă actul este sau nu întemeiat: permite, de asemenea, instanței să realizeze controlul său jurisdicțional, deci în cele din urmă permite reconstituirea raționamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia; desigur ea trebuie să figureze chiar în cuprinsul actului si să fie realizată de autorul sau. Așadar, a motiva întocmai implică a face cunoscute cu claritate elementele de fapt și de drept care permit înțelegerea și aprecierea legalității sale, iar importanța acestei exigențe depinde în mod considerabil de natura actului, de contextul juridic în care el intervine, precum și de interesele pe care destinatarii actului ar putea să le aibă în primirea acestor explicații și deci motivarea trebuie să permită judecătorului să exercite un control asupra elementelor de fapt și de drept care au servit drept bază de exercitare a puterii de apreciere, deci trebuie realizată într-un mod suficient de detaliat, prin indicarea în speța de fața a motivelor pentru care autoritatea emitentă a ajuns la concluzia necesitații constatării" încetării de drept a mandatului de primar, cu alte cuvinte, motivarea trebuia sa fia efectivă, respectiv completă, precisă si circumstanțială. De altfel, și în jurisprudența comunitară s-a reținut că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte ce o manieră clară și neechivocă algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate să stabilească motivarea măsurilor și, de asemenea, să permită curților comunitare competente sa efectueze revizuirea actului (cauza C - 367/1995J si astfel cum a decis Curtea Europeană de Justiție, amploarea și detalierea motivării depind ce natura actului adnotat, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz, o motivare insuficientă, sau greșită, este considerată a fi echivalentă cu o lipsa a motivării actelor, mai mult decât atât, insuficiența motivării sau nemotivarea atrage nulitatea sau nevalabilitatea actelor comunitare (cauza C - 41/3969) și o detaliere a motivelor este necesara și atunci când instituția emitenta dispune de o largă putere de apreciere, cad motivarea conferă actului transparență, particularii putând verifica dacă actul este corect fundamentat și, în același timp, permite exercitarea de către curte a controlului jurisdicțional (cauza C - 509/1993). În acest sens, întreaga motivare a instanței de fond privind prevalarea informațiilor din anunțul de participare față de cele din documentația de atribuire, și corecta aplicare a unei corecții în raport de aceste interpretări apare ca o nouă interpretare eronată a prevederilor legale. În mod greșit instanța de fond a reținut în considerentele sentinței pronunțate culpa exclusiva a Autorității Contractante. Aceasta culpa ar putea fi reținută numai dacă derularea contractului ar fi fost împiedicată de către beneficiarul contractului, situație care de altfel nu a fost creată de MADR care și-a îndeplinit obligațiile de diligentă neputându-i fi imputată vreo culpă.

Apărările formulate în cauză Intimatul Ministerul Finanțelor Publice a formulat note de ședință prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Față de motivarea cererii de recurs, Înalta Curte reține că, un prim motiv de recurs invocat de către recurenta reclamantă, în temeiul căruia aceasta a solicitat casarea deciziei recurate, vizează motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. Motivul de recurs prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 vizează ipoteze variate:nemotivare, motivare insuficientă, motive contradictorii sau numai motive străine de natura pricinii, recurenta oprindu-se la teza nemotivării/motivării insuficiente. În ceea ce privește temeiului de drept evocat sub imperiul dispozițiilor art. 488. alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs este neîntemeiat din următoarele considerente: Din argumentația prezentată de recurentul-reclamant în susținerea acestui motiv de recurs, se deduce că acesta critică hotărârea recurată atât din perspectiva existenței unor motive contradictorii cu privire la raționamentul aplicat actului de judecată de către instanța de fond, cât și din perspectiva unei pretinse carențe a modului în care prima instanță a motivat soluția pronunțată. Contrar susținerilor recurentului-reclamant referitoare la existența unei contradicții între considerente și dispozitiv ("în dispozitiv este indicată admiterea în parte a acțiunii, dar considerentele acesteia vizează în principal soluția de respingere a acțiunii") Înalta Curte constată că formularea dispozitivului hotărârii recurate este clară, instanța de fond menționând fără echivoc că "respinge cererea (...) ca neîntemeiată". De altfel, soluția cuprinsă în dispozitiv, și anume aceea de respingere a acțiunii ca neîntemeiată, este consecința firească a raționamentului aplicat actului de judecată de către instanța de fond, astfel cum este ilustrat în considerentele sentinței supuse cenzurii instanței de recurs. Astfel cum rezultă din parcurgerea considerentelor sentinței recurate, se poate constata că instanța de fond a analizat toate pretinsele motive de nelegalitate invocate de recurentul-reclamant prin acțiunea introductivă de instanță cu privire la actele administrative atacate, pe care le-a găsit neîntemeiate, înlăturându-le în mod argumentat. Recurentul-reclamant nu indică în mod concret care anume considerente din cuprinsul hotărârii recurate ar fi fost de natură să conducă la pronunțarea unei alte soluții decât aceea de respingere a acțiunii ca neîntemeiată, afirmațiile acestuia fiind formulate în mod generic și abstract, fiind în mod vădit lipsite de suport probator în hotărârea pronunțată în cauză. Faptul că recurentul-reclamant nu a fost de acord cu raționamentul judecătorului fondului, nu poate echivala cu o nemotivare. Astfel, în analiza deciziei recurate se constată că instanța de fond a argumentat soluția pronunțată cu respectarea cerințelor art. 425 C. proc. civ., în sensul că hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, conținând suficiente elemente care fac posibil controlul hotărârii în căile de atac, nefiind necesară recurgerea la soluția casării hotărârii și a trimiterii cauzei spre rejudecare. Cu privire la neanalizarea, de către instanța de fond, a unuia dintre motivele de nelegalitate a actelor, o astfel de împrejurare nu conduce, în opinia Înaltei Curți, la soluția casării cu trimitere. În materia contenciosului administrativ, casarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanță este permisă o singură dată în cursul unui proces, în două cazuri expres și limitativ prevăzute în art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, și anume atunci când hotărârea primei instanțe a fost pronunțată fără a se judeca fondul, sau dacă judecata s-a făcut în lipsa părții care a fost nelegal citată, atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, niciuna dintre ipoteze nefiind regăsită în prezenta cauză. Poate fi invocată, în acest sens, inclusiv jurisprudența CEDO respectiv hotărârea pronunțată la 21 iulie 2009 în cauza Luka împotriva României (cererea nr. x/02). Prin urmare, în condițiile în care argumentele recurentului vizează aspecte ce țin de fondul litigiului, criticile subsumate prevederilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ. vor fi înlăturate. Recurentul- reclamant a mai susținut că hotărârea primei instanțe este dată cu aplicare gresită a nomelor de drept material, motiv de casare circumscris dispozițiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/22.10.2015 privind contractul de achiziție publică nr. x s-a constatat încălcarea unor prevederi legale în materia achizițiilor publice din O.U.G. nr. 34/2006, considerându-se că această încălcare reprezintă neregulă în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, iar suma de 93.840,49 RON afectată de neregulă reprezintă o cheltuială neeligibilă. Prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din data de 22.10.2015 echipa de control a constatat că atribuirea contractului nr. x/29.10.2014, încheiat între Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în calitate de achizitor și Societatea A. S.A., în calitate de furnizor, s-a realizat cu încălcarea prevederilor legale în materia legislației privind achizițiile publice, respectiv O.U.G. nr. 34/2006, această încălcare reprezentând neregulă în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011. Pe cale de consecință, s-a dispus aplicarea unei corecții de 5% din valoarea contractului, pentru neregula identificată constând în impunerea, în cadrul caietului de sarcini, a unor cerințe restrictive care au avut ca efect încălcarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2004 referitoare la promovarea concurenței între operatorii economici. Instanța primului grad de jurisdicție a reținut, în esență, că prin solicitarea prevăzută în cadrul caietului de sarcini, privind deținerea certificatului ISO 9001/EN 9001 pentru producătorul echipamentului ofertat, au fost încălcate prevederile art. 35 alin. (5) din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cărora "specificațiile tehnice trebuie să permită oricărui ofertant accesul egal la procedura de atribuire și nu trebuie să aibă ca efect introducerea unor obstacole nejustificate de natură să restrângă concurența între operatorii economici". În mod judicios a reținut instanța de fond că cerința prezentării de către ofertant a unui certificat ISO de la producător, este de natură să restricționeze accesul la procedura de achiziție a agenților economici care nu sunt în legătură contractuală directă cu producătorul respectivelor produse și care se aprovizionează cu produse similare de la alți distribuitori. Pe cale de consecință, a concluzionat în mod corect instanța de fond, pentru acești agenți economici cerința în discuție este de natură să îngreuneze accesul acestora la procedura de achiziție, rezultatul fiind descurajarea lor în prezentarea de oferte în procedura de achiziție publică, contrar prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006, ce stabilește că scopul acestei reglementări este promovarea concurenței între agenții economici. Nota de constatare nr. x/22.10.2015 a fost emisă în urma verificării efectuată de echipa de control din cadrul Ministerului Finanțelor Publice - Direcția Generală de Inspecție Economico-Financiară (MFP - DGIEF), ce a avut la bază suspiciunea de neregulă comunicată de către Direcția Generală Pescuit din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Autoritatea de Management Programul Operațional pentru Pescuit, structurii competente de control, prin adresa din 21.07.2015, înregistrată la nivelul DGIEF sub nr. 231.634/21.07.2015. Suspiciunea de neregulă se referea la detectarea încălcări unor reglementări în domeniul achizițiilor publice în cadrul atribuirii contractului de furnizare nr. x/29.10.2014, în scopul implementării proiectului de asistență tehnică în cadrul Programului Operațional pentru Pescuit (POP) 2007-2013. Urmare a verificărilor efectuate, prin Nota de constatare nr. x/22.10.2015, echipa de control a reținut că la punctul 9 din caietul de sarcini, pentru echipamentele de tip multifuncțional cu finisare, multifuncțional color A3, multifuncțional color A4, multifuncțional alb-negru A4, autoritatea contractantă a solicitat prezentarea la ofertare . a conformității cu standardele internaționale de calitate ISO 9001/EN 9001 pentru producătorul echipamentului ofertat și, mai mult, certificatele sa fie valabile la momentul deschiderii ofertei: "Se va prezenta la ofertare conformitatea cu standardele internaționale de calitate "ISO 9001/EN 9001" pentru producătorul echipamentului ofertat; documentele sau certificatele ce se vor prezenta trebuie să fie valabile la momentul depunerii ofertei". Această cerință prevăzută în caietul de sarcini, privind de deținerea certificatului ISO 9001/EN 9001 pentru producătorul echipamentului ofertat, încalcă prevederile art. 35 alin. (5) din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cărora "specificațiile tehnice trebuie să permită oricărui ofertant accesul egal la procedura de atribuire și nu trebuie să aibă ca efect introducerea unor obstacole nejustificate de natură să restrângă concurența între operatorii economici", astfel cum a reținut în mod judicios echipa de control în cuprinsul Notei de constatare nr. x/22.10.2015. Producătorul fiind un terț în relația dintre beneficiar (autoritatea contractantă) și furnizorul produselor, solicitarea certificatului ISO de la producător poate constitui o barieră artificială pentru accesul operatorilor economici la procedurile de achiziții publice, deoarece lasă la dispoziția unui producător posibilitatea de s alege care dintre distribuitorii săi să participe cu ofertă la licitație. Totodată, trebuie avut în vedere că unii ofertanți pot fi sub-distribuitori, care nu sunt în legătură contractuală directă cu producătorul respectivelor produse, cerința in discuție pentru acești agenți economici fiind de natură să îngreuneze accesul acestora la procedura de achiziție, rezultatul fiind descurajarea lor în prezentarea de oferte în procedura de achiziție publică, contrar prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006, ce precizează că scopul acestei reglementări este promovarea concurenței între agenții economici. Pe de altă parte, contrar aserțiunilor recurentului-reclamant potrivit cărora "autoritatea contractantă nu a impus prezentarea unui anumit document, în speță, copia certificatului ISO 9002/EN9001", din simpla lecturare a enunțului acestei cerințe cuprinse în Caietul de sarcini reiese cu evidență că ofertanții nu numai că aveau obligația să depună documente sau certificate în dovedirea acestei cerințe, ci acestea trebuiau să fie valabile la momentul depunerii ofertei. În ceea ce privește "critica" de la punctul b) din cuprinsul cererii de recurs, referitoare la constatarea privind neconformitatea ofertei, conform prevederilor art. 36 alin. (2), trebuie remarcat cu prioritate faptul că aceasta nu este corelată cu cele reținute de instanța de fond în cuprinsul hotărârii recurate. Astfel, instanța de fond în mod corect nu a analizat susținerile recurentului-reclamant referitoare la constatarea privind neconformitatea ofertei, reținând în mod judicios că acestea nu au făcut obiectul contestației administrative, fiind invocate "omisso medio" direct în fața instanței de judecată, împrejurare ce atrage in admisibilitatea cercetării acestor "motive de nelegalitate", conform dispozițiilor Legii nr. 554/2004, forma în vigoare la atât la dara introducerii acțiunii, cât și la data pronunțării hotărârii. Pe fondul acestei "critici", recurentul-reclamant susține faptul că, dacă oferta tehnică a conținut documentele solicitate în documentația de atribuire, atunci nu există abateri de la legalitate. Recurentul-reclamant face confuzie între etapa de verificare a îndeplinirii cerințelor de calificare și selecție din fișa de date și prezintă clarificările făcute în această etapă, etapă ce nu a făcut obiectul verificărilor din actul de control, verificarea având ca obiect specificațiile tehnice care privesc evaluarea conformității ofertelor cu prevederile caietului de sarcini, deci o evaluare tehnică. În ceea ce privește susținerea recurentului-reclamant potrivit căreia documentația de atribuire a fost validată de către ANRMAP și acceptată pentru validarea în SEAP, acesta echivalând cu respectarea prevederilor legale, trebuie reținut, pe de o parte, faptul că aceste susțineri sunt infirmate chiar de prevederile O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările și completările ulterioare, respectiv de art. 49 alin. (2A3), potrivit cărora, "Nedetectarea erorilor prevăzute la alin. (2h2) in procesul de verificare nu afectează dreptul Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice de a sancționa, pe parcursul activității de supraveghere, faptele prevăzute la art. 293". Astfel, validarea documentației de către ANRMAP nu echivalează cu o prezumție irefragabilă că cerințele minime nu sunt restrictive, chiar ANRMAP putând la un moment ulterior să aplice amenzi contravenționale în cazul în care identifică încălcări ale legislației în timpul controalelor desfășurate, încălcări care nu au fost semnalate la momentul publicării documentației de atribuire. Acceptarea de către ANRMAP a publicării documentației de atribuire în SEAP, nu limitează dreptul altor instituții implicate în managementul și controlul fondurilor europene de a analiza procedurile de achiziție publică și de a stabili masurile adecvate în cazul identificării unor abateri/nereguli de la prevederile legale în materia achizițiilor publice. În același sens, trebuie avut în vedere faptul că UCVAP (Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice) exercită funcția de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziție publică, așa cum este reglementată de O.U G. nr. 52/2011. Ordinul nr. 2307/2011 privind aprobarea instrucțiunilor de desfășurare a activității de verificare procedurală și de coordonare a Compartimentelor de verificare a achizițiilor publice de către Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice prevede etapele procedurale pe care le parcurg observatorii UCVAP. Astfel, UCVAP se poate pronunța în ceea ce privește aspectele procedurale ce țin de procesul de derulare a achiziției publice, nedetectarea unor neconformități în timpul misiunii observatorilor UCVAP neechivalând cu conformitatea cu legislația în materia achizițiilor publice. Totodată, trebuie avut în vedere faptul că sprijinul financiar este acordat de la bugetul Uniunii Europene cu condiția respectării cu strictețe a legalității privind utilizarea acestor fonduri. Conform art. 70, pct. 1 din Regulamentul (CE) al Consiliului nr. 1198/2006 privind Fondul European pentru Pescuit, cu modificările și completările ulterioare, "intră în primul rând în sarcina statului membru să investigheze neregulile, să ia măsuri atunci când constată o schimbare majoră care afectează natura condițiilor de punere în aplicare sau control ale operațiunilor ori a programului operațional și să efectueze corecțiile financiare necesare". În conformitate cu prevederile legislației naționale, respectiv a Anexei nr. 1 Ia O.U.G. nr. 66/2011 și a prevederilor H.G. nr. 519/2014, corecțiile financiare sunt aplicabile pentru încălcări în materia legislației aplicabile, respectiv legislației în materia achizițiilor publice, iar anumite reduceri sau majorări ale procentului corecției se aplică în funcție de impactul/rezultatul încălcărilor prevederilor legislative. De reținut că structurile de control din sistemul național de management și control al fondurilor europene au obligația de a constata neregulile apărute în utilizarea fondurilor comunitare și de co-finanțare aferente. În consecință, în situația unui Beneficiar de fonduri nerambursabile, pentru nerespectarea legislației în domeniul achizițiilor publice, trebuie făcută o distincție clară între sancțiunile contravenționale aplicate de ANRMAP și corecțiile financiare aplicate de către structurile cu competențe de control potrivit O.U.G. nr. 66/2011, acestea din urmă având drept scop individualizarea creanțelor bugetare asupra contribuției publice de la bugetul UE și național, pentru îndreptarea neregulilor prin proceduri de recuperare administrativă, civilă și/sau penală și nu reprezintă "alte amenzi/penalități" care pot fi aplicate de Statul Membru. În concluzie, susținerea recurentului-reclamant potrivit căreia "Procedura de achiziție publică ... a fost supravegheată de către Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice ..." este nerelevantă pentru soluționarea cauzei, atâta timp cât verificarea efectuată de organul de control din cadrul D.G.I.E.F. nu s-a suprapus cu atribuțiile U.C.V.A.P., ci, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 66/2011, a avut ca obiect constatarea neregulilor și stabilirea corecțiilor financiare, la solicitarea autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, ca urmare a unei sesizări privind o posibilă nerespectare a prevederilor legale în domeniul achizițiilor publice. Împrejurarea că nu au fost formulate solicitări de clarificări privind cerința de conformitate cu standardele de asigurare a calității de către potențialii ofertanți, a fost avută în vedere de către echipa de control la stabilirea corecției financiare, prin Nota de constatare nr. x/22.10.2015, s-a aplicat corecția minimă de 5 % din valoarea contractului pentru neregula identificată, apreciindu-se gradul scăzut de gravitate al neregulii, coroborat și cu faptul că aceasta a fost singura neregulă din suspiciunea de neregulă din anexa constatărilor cu implicații financiare din cadrul raportului de verificare al ACP nr. 651.744/10.03/2015. Înalta Curte reține că prin caietul de sarcini s-a solicitat ofertanților ca pentru o serie de echipamente, respectiv Laptop tip 1, Laptop tip 3, Computer personal, Multifuncțional A4, Multifuncțional A3, Imprimantă A4 și Multifuncțional A 3 cu finisare să fie prezentate certificări ISO 9001/EN 9001 . Potrivit art. 35 din O.U.G. nr. 34/2006 "(1) Caietul de sarcini conține, în mod obligatoriu, specificații tehnice.(2) Specificațiile tehnice reprezintă cerințe, prescripții, caracteristici de natură tehnică ce permit fiecărui produs, serviciu sau lucrare să fie descris, în mod obiectiv, în așa manieră încât să corespundă necesității autorității contractante.(3) Specificațiile tehnice definesc, după caz și fără a se limita la cele ce urmează, caracteristici referitoare la nivelul calitativ, tehnic și de performanță, cerințe privind impactul asupra mediului înconjurător, siguranța în exploatare, dimensiuni, terminologie, simboluri, teste și metode de testare, ambalare, etichetare, marcare și instrucțiuni de utilizare a produsului, tehnologii și metode de producție, precum și sisteme de asigurare a calității și condiții pentru certificarea conformității cu standarde relevante sau altele asemenea. În cazul contractelor pentru lucrări, specificațiile tehnice pot face referire, de asemenea, și la prescripții de proiectare și de calcul al costurilor, la verificarea, inspecția și condițiile de recepție a lucrărilor sau a tehnicilor, procedeelor și metodelor de execuție, ca și la orice alte condiții cu caracter tehnic pe care autoritatea contractantă este capabilă să le descrie, în funcție și de diverse acte normative și reglementări generale sau specifice, în legătură cu lucrările finalizate și cu materialele sau alte elemente componente ale acestor lucrări. (4) Specificațiile tehnice se definesc astfel încât să corespundă, atunci când este posibil, necesităților/exigențelor oricărui utilizator, inclusiv ale persoanelor cu dizabilități. (5) Specificațiile tehnice trebuie să permită oricărui ofertant accesul egal la procedura de atribuire și nu trebuie să aibă ca efect introducerea unor obstacole nejustificate de natură să restrângă concurența între operatorii economici.(6) Fără a aduce atingere reglementărilor tehnice naționale obligatorii, în măsura în care acestea sunt compatibile cu dreptul comunitar, autoritatea contractantă are obligația de a defini specificațiile tehnice: a) fie prin referire, de regulă în următoarea ordine de prioritate, la standarde naționale care adoptă standarde europene, la omologări tehnice europene, la standarde internaționale sau la alte referințe de natură tehnică elaborate de organisme de standardizare europene; în cazul în care acestea nu există, atunci specificațiile tehnice se definesc prin referire la alte standarde, omologări sau reglementări tehnice naționale privind utilizarea produselor sau proiectarea, calculul și execuția lucrărilor. Orice astfel de referire trebuie să fie însoțită de mențiunea sau echivalent; b) fie prin precizarea performanțelor și/sau cerințelor funcționale solicitate, care trebuie să fie suficient de precis descrise încât să permită ofertanților să determine obiectul contractului de achiziție publică, iar autorității contractante să atribuie contractul respectiv;c) fie atât prin precizarea performanțelor și/sau cerințelor funcționale solicitate, astfel cum sunt acestea prevăzute la lit. b), cât și prin referirea la standardele, omologările tehnice, specificațiile tehnice comune, prevăzute la lit. a), ca mijloc de prezumție a conformității cu nivelul de performanță și cu cerințele funcționale respective; d) fie prin precizarea performanțelor și/sau cerințelor funcționale solicitate, astfel cum sunt acestea prevăzute la lit. b), pentru anumite caracteristici, și prin referirea la standardele sau omologările tehnice, prevăzute la lit. a), pentru alte caracteristici." Înalta Curte constată în acord cu instanța de fond că observația cuprinsă în actele administrative atacate potrivit căreia impunerea cerinței prezentării de către ofertant a unui certificat ISO de la producător este de natură să restricționeze accesul la procedura de achiziție a agenților economici care nu sunt în legătură contractuală directă cu producătorul respectivelor produse și care se aprovizionează cu produse similare de la alți distribuitori, este corectă. Astfel, pentru acești agenți economici obținerea în vederea prezentării respectivului certificat ISO este, în mod evident, mult mai dificilă, și de natură să îngreuneze accesul respectivilor agenți economici la procedura de achiziție, rezultatul fiind descurajarea lor în prezentarea de oferte în procedura de achiziție publică, contrar prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006, ce precizează că scopul acestei reglementări este promovarea concurenței între agenții economici. Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanța de fond a constatat că prin actele administrative contestate în cadrul prezentului dosar s-a concluzionat în sensul că prin solicitarea prin caietul de sarcini a certificatului ISO de la producător au fost încălcate prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.