ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 349/2019

Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, anularea în totalitate a Deciziei nr. 32/C/17.12.2015 emisă de pârât, precum și anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din data de 15.09.2015.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 2833 din 03 octombrie 2016, a respins acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.

Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței civile nr. 2833 din 03 octombrie 2016 a declarat recurs reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ. În ceea ce privește nemotivarea hotărârii [art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.] se arată că există o contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că motivarea sentinței conduce la o altă soluție, în dispozitiv este indicată admiterea în parte a acțiunii, dar considerentele acestuia vizează în principal soluția de respingere a acțiunii. De asemenea, arată recurenta că, deși motivarea hotărâri trebuie să fie clară, precisă și inteligibilă, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile și apărările formulate de părți, sentința recurată nu îndeplinește aceste cerințe. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată că o analiză corectă a materialului probator ar fi dus cu siguranță la o soluție corectă și legală de admitere a acțiunii, însă instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material incidente cauzei. Solicitarea cuprinsă în documentația de atribuire, ca expertul cheie nr. 9 să dețină competențe în domeniul pescuitului și acvaculturii nu constituie o cerință nerelevantă în raport cu activitățile desfășurate de acesta. Conform documentației de atribuire și caietului de sarcini acest expert asigură informarea potențialilor beneficiari și diseminarea POPAN 2014 - 2020. În mod particular acest expert întocmește planul/strategia de comunicare/publicare a actorilor principali din sectorul de acvacultură și pescuit și coordonează activitățile conexe, dimensionând resursele antrenate în procesul comunicațional, scop în care acest expert a trebuit să facă dovada deținerii de competențe în acest sens. Prin formularea acestor cerințe, autoritatea contractantă a vrut să se asigure că expertul propus va deține o înțelegere, cel puțin la nivel de bază asupra domeniului aferent obiectului contractului ce urmează a fi atribuit, având în vedere că activitatea de comunicare în sectorul de pescuit și acvacultură implică un limbaj specific lucrărilor din acest domeniu.

Apărările formulate Prin întâmpinarea depusă la data de 16.01.2017 intimatul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Argumentele subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. din perspectiva contradictorialității sunt străine pricinii, având în vedere că nici prin considerente și nici prin dispozitiv nu se sugerează încuviințarea în parte a pretențiilor deduse judecății. În ceea ce privește motivul de reformare fundamentat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se arată că recurentul nu indică cum au fost încălcate dispozițiile de drept material susceptibile de reținut în cauză și nici nu propune o alternativă de interpretare a respectivelor prevederi legale. De altfel, criticile pe care le invocă recurentul reprezintă o reiterare a aspectelor evidențiate prin cererea de chemare în judecată.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că nu există motive pentru reformarea acesteia. Instanța de fond a aplicat judicios dispozițiile de drept substanțial, considerentele prezentate justificând soluția adoptată. Răspunzând punctual criticilor recurentului, Înalta Curte remarcă, mai întâi, că motivul de recurs invocat: art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" nu are incidență în cauză, motivarea răspunzând adecvat la toate aspectele invocate de reclamant. Contrar susținerilor recurentului, considerentele sentinței recurate nu conduc la o altă soluție față de cea cuprinsă în dispozitivul hotărârii, anume aceea de respingere a acțiunii ca neîntemeiate. Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților". Motivul de recurs invocat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept expuse de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune. Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar reține că aceasta îndeplinește exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătorești analizate nu se regăsesc considerente contradictorii, instanța de fond înfățișând într-o manieră clară și coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluției asupra cererii de chemare în judecată. Cât privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că prin Decizia nr. 32/C/17.12.2015 emisă de intimatul Ministerul Finanțelor Publice a fost respinsă contestația administrativă formulată de reclamant împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/15.09.2016. În fapt, urmare a verificărilor efectuate de echipa de control cu privire la atribuirea Contractului de prestări servicii nr. x/4.09.2015 către ofertantul reprezentat de asocierea SC A. SRL, SC B. SA, C. SPA s-a constatat că, în ceea ce privește expertul 9, expert comunicare și informare, autoritatea contractantă a solicitat ca acesta să dețină "cunoștințe privind domeniul (pescuit și acvacultură) aferent obiectului contractului ce urmează a fi atribuit (dovedite prin prezentarea de diplome/atestate/certificate obținute pe parcursul profesional cu referire la domeniul indicat sau prin implicarea în contracte/proiecte/programe care să fi vizat acest domeniu, ori pentru deținerea pe parcursul profesional a unei poziții de coordonarea activităților specifice acestui domeniu)." Așadar, cu privire la expertul 9-expert comunicare și informare, autoritatea contractantă a solicitat atât cerințe minime privind studiile și pregătirea cât și cerințe privind implicarea în proiecte similare, așa cum reiese din cap. III, pct. 2.3 "capacitatea tehnică și/sau profesională" din fișa de date a achiziției și pct. 7.1 "personalul de specialitate responsabil pentru îndeplinirea contractului (experții cheie)" din caietul de sarcini. Însă, activitatea expertului de comunicare și informare urma a se realiza în colaborare cu ceilalți experți din echipă, pentru care autoritatea contractantă a solicitat deținerea de cunoștințe și competențe în domeniile specifice ce fac obiectul POPAN, astfel că cerința ca acest expert să dețină competențe în domeniul pescuitului și acvaculturii este disproporționată în raport cu activitățile ce urmau să fie realizate de către acest expert. Prin impunerea acestei cerințe restrictive, așa cum judicios a reținut și judecătorul fondului, a fost restricționată participarea la procedura de achiziție publică a operatorilor economici care puteau prezenta experți cu competențe și cunoștințe necesare realizării activităților de informare și publicitate, dar care nu îndeplineau cerințele privind deținerea de competențe în domeniul acvacultură și pescuit. Nu poate fi reținută critica recurentului-reclamant în sensul că era necesară o astfel de cerință pentru că în derularea contractului "expertul propus trebuia să dețină o înțelegere cel puțin la nivel de bază asupra domeniului aferent obiectivului contractului ce urmează a fi atribuit, având în vedere că activitatea de comunicare în domeniul acvacultură și pescuit implică un limbaj specific lucrărilor din acest domeniu (...)", întrucât așa cum am mai arătat, în derularea contractului sunt implicați mai mulți experți tehnici cu experiență generală și specifică, implicați în aspectele tehnice ale strategiei de comunicare și informare cât și în activități de diseminare a POP. Pentru aceste considerente, reținând că în cauză au fost încălcate de către reclamant, în calitate de autoritate contractantă, principiile proporționalității, tratamentului egal și nediscriminării prevăzute de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 precum și dispozițiile art. 178 alin. (2) și art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006, actele administrative atacate au fost legal emise. Urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte să respingă ca nefondat recursul, reținând că nu au fost identificate motive de reformare a sentinței recurate.