ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1449/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 09.12.2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, contestație împotriva Raportului de Evaluare nr. x/23.11.2015, emis de Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate, solicitând anularea acestuia.

Prin sentința nr. 358/2016 din 2 septembrie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția de nelegalitate a actelor administrative unilaterale cu caracter individual, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Integritate, Școala Gimnazială Apele Vii și Primarul Comunei Apele Vii - Dolj, având ca obiect conflict de interese/incompatibilitate - constatate de Agenția Națională de Integritate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat se arată că sentința atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, art. 96 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 1/2011, art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, art. 68 din Legea nr. 215/2001, rap. la art. 63 alin. (5) lit. c) și art. 36 alin. (6) lit. a) pct. 1 din Legea 215/2001.

Arată recurentul că, în speță, directorul Școlii Gimnaziale Apele Vii a emis deciziile de constituire a consiliilor de administrație prin încălcarea stipulațiilor legale supracitate, iar instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată prin încălcarea acelorași norme de drept material. În opinia recurentului, directorul școlii, învestit legal cu atribuții de constituire a consiliului de administrație, trebuia să pretindă autorităților administrației publice locale, respectiv consiliului local și primarului, numirea unor reprezentanți ai acestora, în condițiile legii, respectiv aducerea la cunoștința primarului/viceprimarului că nu poate face parte din consiliul de administrație al școlii, și, pe de altă parte, că, oricare ar fi soluția asupra acestei competențe de desemnare a reprezentantului primarului, în niciun caz nu-l putea desemna ca reprezentant în consiliul de administrație pe viceprimar, întrucât legea (art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea 161/2003) nu permitea acest lucru.

Subliniază recurentul că a dobândit calitatea de membru în cadrul consiliului de administrație al școlii exclusiv în temeiul deciziilor de constituire ale organului de conducere, prin care se stabilea în concret componența anuală a consiliului de administrație, și nicidecum prin adresele de numire a reprezentanților emise de primărie.

Apreciază recurentul că adresele primăriei nu ar fi produs niciun fel de efecte cu privire la componența consiliului de administrație dacă directorul școlii ar fi pretins respectarea legii și numirea altui reprezentant; că nu se poate accepta teza contrară potrivit căreia directorul școlii nu trebuia decât să ia act de nominalizările făcute de organele administrației publice locale, indiferent dacă acestea au fost făcute în conformitate cu legea sau cu încălcarea acesteia, și să stabilească componența consiliului de administrație în mod formal.

În ceea ce privește problema excepției de nelegalitate cu privire la deciziile de constituire a consiliului de administrație, recurentul arată că aceasta ar putea fi privită și din perspectiva faptului că aceste acte administrative unilaterale cu caracter individual puteau să facă cu succes obiectul unor acțiuni în contencios administrativ de anulare (exercitate în termenul de prescripție sau de decădere, după caz) pe aceleași temei de fapt și de drept, situație față de care nu există nicio deosebire în afara consecințelor admiterii celor două mijloace de exercițiu procesual, în sensul că, în cazul excepției de nelegalitate efectul constă în soluționarea cauzei fără a ține seama de actele a căror nelegalitate a fost constatată, iar în cealaltă situație efectele nulității sunt retroactive, afectând actele încă de la data emiterii lor. Deosebirea este pur formală, de vreme ce instanța are puterea să verifice pe calea excepției de nelegalitate conformitatea acestor acte administrative cu legea și să dispună în consecință.

În opinia recurentului, în speță, acest efect al admiterii excepției de nelegalitate este hotărâtor, deoarece, fără deciziile de numire a reclamantului recurent în funcția de membru al consiliului de administrație al școlii, nu se mai poate stabili situația de incompatibilitate așa cum a fost identificată prin raportul de evaluare contestat, bazată tocmai pe aceste decizii ale directorului școlii.

Recurentul critică faptul că instanța de fond, în soluționarea excepției de nelegalitate, s-a mărginit în mod nejustificat să aprecieze legalitatea actelor administrative unilaterale cu caracter individual doar prin prisma unui punct de vedere propriu, fără să răspundă criticilor de nelegalitate ale acestor acte, așa cum au fost formulate. Astfel, arată recurentul, instanța nu a răspuns dacă directorul școlii, în emiterea deciziilor incriminate, a respectat legea învățământului (sub aspectul motivelor excepției), care îi diriguia activitatea de conducere a școlii și, în situația în care s-ar constata o astfel de încălcare, dacă ar conduce la admiterea excepției de nelegalitate, cu consecința înlăturării deciziilor de constituire a consiliului de administrație de la evaluarea stării de incompatibilitate a reclamantului.

În opinia recurentului, aceeași discuție se impune a fi făcută și cu privire la încălcarea art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 de către directorul școlii, în emiterea deciziilor de constituire a consiliilor de administrație în privința reclamantului recurent, în condițiile în care acest text legal prohibea direct o astfel de situație, respectiv un viceprimar nu putea face parte din consiliul de administrație al școlii. Cu toate acestea, directorul a emis, cu autoritatea cu care a fost învestit de lege, decizii nelegale. Este adevărat că adresele primăriei au făcut posibile deciziile nelegale, dar doar acestea din urmă au conferit calitatea de membru component al organului de conducere al școlii. Adresele de încunoștiințare, privite distinct de deciziile de constituire ale consiliului de administrație, nu sunt suficiente prin ele însele pentru a se evalua, respectiv a se stabili, starea de incompatibilitate a reclamantului-recurent.

Recurentul-reclamant critică faptul că instanța de fond a reținut în motivare că simpla deținere a funcției de primar cu a calității de membru în Consiliul de administrație al școlii ar atrage starea de incompatibilitate, concluzie contrazisă atât de susținerile formulate în cadrul excepției de nelegalitate, în sensul în care calitatea de membru în Consiliul de administrație al școlii nu poate fi stabilită pe baza unor decizii nelegale de constituire a Consiliul de administrație al școlii, cât și de faptul că participarea în consiliul de administrație al școlii nu conduce la stabilirea stării de incompatibilitate. Această concluzie se întemeiază pe interpretarea ansamblului normelor de drept ce au incidență în cauză, întrucât în procesul de aplicare a dreptului trebuie să se clarifice cu precizie compatibilitatea normei juridice în raport cu o anumită situație de fapt.

Precizează recurentul că ar fi existat starea de incompatibilitate numai dacă se putea utiliza votul în consiliul de administrație în scop personal, or, în speță, o astfel de situație este exclusă, având în vedere prevederile art. 96 alin. (7) din Legea nr. 1/2011, care nu creează nici cel puțin premiza exercitării votului în scop personal, astfel că nu se poate pune în discuție afectarea interesului social sau a imparțialității, a obiectivității.

În susținerea poziției sale, recurentul invocă Decizia nr. 163/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Decizia nr. 3/2015 a Curții Constituționale a României, în considerentele căreia s-a arătat că instanța trebuie să analizeze particularitățile fiecărei spețe, astfel încât soluția pronunțată să corespundă scopului legii de asigurare a imparțialității, precum și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, cu referire la principiul proporționalității și al prevalenței substanței asupra formei, prin prisma cărora natura și severitatea măsurii administrative privind starea de incompatibilitate sunt disproporționate față de scopul legii, fiind astfel încălcat echilibrul rezonabil între situația de fapt și sancțiunile ce urmează a fi suportate.

Se arată în motivele de recurs că în cauza prezentă s-a nesocotit și principiul prevalenței substanței asupra formei, pentru că autoritatea publică a dispus măsuri de natură a aduce restrângeri drepturilor individuale pe considerente pur formale, care nu sunt dublate de considerente ce țin de substanța raporturilor sociale ocrotite prin ansamblul normelor de drept din Legea nr. 161/2003. În sinteză, prin Legea nr. 161/2003 a fost reglementată interdicția de a exercita concomitent două funcții publice, în vederea asigurării transparenței funcțiilor publice și în mediul de afaceri cu scopul prevenirii și sancționării corupției. Or, în speță nu se regăsește această situație, pentru că atât Legea nr. 1/2011, cât și Legea nr. 215/2001, stabilesc în sarcina primarului/viceprimarului, ca autoritate executivă, competențe în materia educației.

În opinia recurentului, în aceste circumstanțe, participarea primarului/viceprimarului în consiliul de administrație al școlii este derivată din lege, și corespunde cerințelor legii privind prerogativele acestora în materia educației naționale.

Ca urmare a stării de fapt reținute și a interpretării prevederilor legale cu aplicabilitate în speță, recurentul solicită să se constate că raportul Agenției Naționale de Integritate este pur formal, că exercitarea calității de membru în consiliul de administrație al școlii nu a afectat imparțialitatea sau obiectivitatea, motiv pentru care nu se circumscrie scopului legii.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Soluția instanței de fond a fost criticată de către recurent pentru că ar fi fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, temeiul de drept invocat fiind art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente și concludente, recurentul-reclamant reiterează sub o altă formă considerentele prezentate prin cererea de chemare în judecată, fără a dezvolta un raționament juridic pentru care apreciază că sentința recurată este neîntemeiată.

Instanța a fost învestită cu acțiunea reclamantului de anulare a Raportului de evaluare nr. x/23.11.2015, emis de către pârâta Agenția Națională de Integritate, raport prin care s-a constatat că în perioada 18.09.2012 - 09.09.2014 reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate, deoarece a deținut simultan atât funcția de viceprimar al Comunei Apele Vii, jud. Dolj, cât și funcția de membru în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale Apele Vii, jud. Dolj, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în excitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și a mediului de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că în perioada cuprinsă între 18.09.2012 - 09.09.2014 reclamantul a deținut simultan atât funcția de viceprimar al Comunei Apele Vii, jud. Dolj, cât și funcția de membru în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale Apele Vii, jud. Dolj.

Drept urmare, în raportul de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate s-a reținut starea de incompatibilitate a reclamantului care, în calitate de viceprimar, deținea și calitatea de membru în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale Apele Vii, jud. Dolj.

Instanța de fond a respins acțiunea reclamantului și a menținut raportul de evaluare întocmit de pârâtă.

În recursul declarat, recurentul-reclamant a invocat faptul că instanța de fond a soluționat speța cu încălcarea următoarelor dispoziții legale:

- art. 96 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 1/2011:

"în unitățile de învățământ de stat consiliul de administrație este organ de conducere și este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel; b) în cazul în care consiliul de administrație este format din 9 membri, dintre aceștia 4 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 2 reprezentanți ai consiliului local și 2 reprezentanți ai părinților. Directorul și directorul adjunct sunt membri de drept ai consiliului de administrație din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învățământ respectivă."

- art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea 161/2003, potrivit căruia funcția de viceprimar este incompatibilă cu funcția de membru al consiliului de administrație de la instituțiile publice;

- art. 68 alin. (1) din Legea 215/2001:

"în exercitarea atribuțiilor sale primarul emite dispoziții cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoștință publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate, după caz."

- art. 63 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 215/2001:

"în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) lit. d), primarul ia măsuri pentru organizarea executării și executarea în concret a activităților din domeniile prevăzute la art. 36 alin. (6) lit. a) - d);"

- art. 36 alin. (6) lit. a) pct. 1 din Legea nr. 215/2001:

"în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. d), consiliul local/primarul asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația;"

Astfel, conform art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 (forma în vigoare în perioada supusă evaluării):

"Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu:

d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice altă funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice;"

În speță, reclamantul a deținut funcția de viceprimar al Comunei Apele Vii, jud. Dolj, începând cu data de 27.06.2012 și a fost desemnat ca membru al Consiliului de Administrație al Școlii Gimnaziale Apele Vii în anii școlari 2012 - 2013 și 2013 - 2014, prin adresele emise de Primăria Comunei Apele Vii cu nr. x/18.09.2012 și nr. x/09.09.2013, semnate de primarul și secretarul Comunei Apele Vii.

În baza acestor adrese, au fost emise de către Directorul Școlii Gimnaziale Apele Vii Deciziile nr. 56/19.09.2012 și nr. 35/17.09.2013, privind componența Consiliul de Administrație al Școlii Generale Apele Vii, potrivit cărora, în anii școlari 2012-2013 și 2013-2014, reclamantul a fost membru al Consiliul de Administrație în calitate de reprezentant al primarului.

În ceea ce privește excepția de nelegalitate a acestor decizii, instanța de fond a constatat în mod corect că au fost emise în temeiul prevederilor Legii nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 19 lit. d) din Ordinul nr. 4925/08.09.2005.

Verificând, în cadrul excepției de nelegalitate, dispozițiile anterior menționate, instanța de fond a constatat că deciziile au fost emise cu respectarea prevederilor art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, în forma în vigoare la data emiterii acestora, constatând că în cuprinsul dispozițiilor legale menționate nu este impusă condiția unei solicitări în prealabil de desemnare a unui reprezentant din partea primarului și nici obligația desemnării acestuia printr-un anume act din partea primarului. În aceste condiții, instanța a constatat ca fiind suficientă indicarea, prin adresă emisă de primar, a persoanei care urmează a fi numită în calitate de reprezentant al primarului în cadrul consiliului de administrație.

S-a reținut în mod corect în considerentele sentinței recurate că o astfel de procedură, ce implică din partea directorului școlii obligația de a solicita primarului, în vederea constituirii noului consiliu de administrație, desemnarea reprezentantului în scris, în termen de 10 zile de la data solicitării, a fost introdusă prin Ordinul nr. 4619/22.09.2014 pentru aprobarea Metodologiei cadru de organizare și funcționare a consiliului de administrație din unitățile de învățământ preuniversitar, nefiind în vigoare în perioada supusă verificării, situație care nu își găsește aplicabilitate în speță.

Instanța de fond a constatat că prin Adresa nr. x/24.10.2012, emisă de directorul Școlii Gimnaziale Apele Vii, i s-a solicitat Primăriei Apele Vii comunicarea numelui și funcția persoanei care să facă parte, în calitate de reprezentant al primarului, în consiliul de administrație, iar lipsa unei dispoziții a primarului, de desemnare a unei astfel de persoane, nu este de natură a afecta legalitatea Deciziilor nr. 56/19.09.2012 și nr. 35/17.09.2013, emise de directorul școlii, câtă vreme reclamantul, în calitate de membru în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale Apele Vii, nu a contestat acest aspect, ci, dimpotrivă, a participat la 43 de ședințe ale consiliului, semnând procesele-verbale, opinie însușită și de instanța de control judiciar.

Astfel cum în mod corect s-a reținut în considerentele sentinței recurate, reclamantul nu a indicat în concret care anume dispoziții legale au fost încălcate la emiterea deciziilor și adreselor menționate, limitându-se să expună aspecte de fapt și de drept care pun în discuție însăși starea de incompatibilitate reținută în sarcina sa, aspecte care nu se circumscriu apărărilor ce pot fi invocate în cadrul excepției de nelegalitate.

Pentru aceste considerente, în mod corect instanța de fond a constatat ca fiind nefondată excepția de nelegalitate invocată de reclamant, respingând-o în consecință.

În mod corect a apreciat instanța de fond că, în perioada 18.09.2012 - 09.09.2014, calitatea reclamantului de reprezentant în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale Apele Vii s-a manifestat prin prezența acestuia în calitate de membru, semnând procesele-verbale ale celor 43 de ședințe ale consiliului, în ordinea ce îi revenea pe lista membrilor consiliului, fără vreo altă mențiune.

Astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, întrucât legiuitorul nu condiționează aplicarea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 de numărul de ședințe la care a participat în calitate de membru al consiliului de administrație al școlii, sau de obținerea vreunei remunerații, simpla deținere concomitentă a funcției de viceprimar și a calității de membru în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale Apele Vii, jud. Dolj, atrage starea de incompatibilitate reținută în sarcina reclamantului prin raportul de evaluare contestat.

Înalta Curte are în vedere faptul că în perioada de referință, intenția legiuitorului a fost clară, funcția de primar/viceprimar fiind incompatibilă cu cea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice, așa cum este Școala Gimnazială din Comuna Apele Vii, jud. Dolj, ceea ce înseamnă că în consiliul de administrație al școlii trebuia să fie membru un reprezentant al primarului/viceprimarului și nu primarul/viceprimarul însuși. Că este așa rezultă și din modificarea, ulterior perioadei de referință, a prevederilor art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 1/2011.

De asemenea, instituția publică este instituția cu personalitate juridică a administrației publice centrale, locale sau europene, care utilizează resurse financiare publice, Școala Gimnazială din Comuna Apele Vii, jud. Dolj făcând parte din categoria instituțiilor de învățământ, după cum rezultă inclusiv din nomenclatorul acestora.

În consecință, starea de incompatibilitate atrasă de participarea recurentului-reclamant la ședințele consiliului de administrație al unității de învățământ din Comuna Apele Vii în perioada în care a exercitat funcția de viceprimar al aceleiași comune nu poate fi înlăturată prin susținerile formulate în apărare.

Este de subliniat aspectul potrivit căruia în consiliul de administrație al școlii putea fi desemnat orice consilier local, în afara viceprimarului, întrucât acesta nu putea deține în mod legal ambele funcții, scopul incompatibilității fiind asigurarea imparțialității, independenței și obiectivității în exercitarea funcției publice.

Instanța de recurs apreciază că pentru reținerea stării de incompatibilitate reglementate de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 este necesară și suficientă deținerea simultană a funcției de viceprimar și a calității de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice. Stabilirea expresă a incompatibilităților are ca fundament premisa că, fiind în serviciul public, persoana care deține o funcție de demnitate publică sau de autoritate publică trebuie să fie nu numai independentă, dar și să se abțină de la exercitarea unor funcții sau de la desfășurarea unor activități care, prin natura lor, ar fi în contradicție cu mandatul său reprezentativ sau care ar împiedica-o de la exercitarea acestuia, potrivit exigențelor legale sau regulamentare. Un asemenea cumul ar fi în dauna funcțiilor îndeplinite, a imparțialității, obiectivității și independenței pe care exercițiul lor corect îl presupune.

Într-adevăr, incompatibilitatea are ca scop prevenirea îndeplinirii defectuoase a atribuțiilor unei funcții/calități, ceea ce ar determina afectarea bunului mers al unei instituții.

În consecință, nu se poate reține că incompatibilitatea intervine numai în cazul exercitării efective a atribuțiilor aferente funcției care atrage starea de incompatibilitate. Legea nr. 161/2003 nu face referire la: exercitarea atribuțiilor celor două funcții deținute, obținerea vreunui folos sau a vreunui venit ori la o altă condiție care trebuie îndeplinită pentru a putea fi atrasă starea de incompatibilitate, astfel că este necesară și suficientă deținerea simultană a funcției de viceprimar și a calității de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice, pentru reținerea incompatibilității în discuție.

Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că, întrucât materialul probator existent la dosar relevă fără echivoc lipsa de diligență a reclamantului de a înlătura starea de incompatibilitate în care s-a aflat în perioada supusă analizei, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, astfel cum s-a reținut și prin raportul de evaluare.

Așadar, recurentul s-a aflat în starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile în care a exercitat simultan funcția de viceprimar și pe aceea de membru în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale Apele Vii, nefiind îndeplinită de către acesta obligația prevăzută de art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, respectiv de a demisiona din una dintre cele două funcții în cele mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcția care atrage starea de incompatibilitate.

Astfel, nu se poate considera că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/1993, așa cum a susținut recurentul.

Ca atare, instanța de control judiciar apreciază că este legală soluția pronunțată în sensul existenței stării de incompatibilitate în privința recurentului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

În consecință, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar și susținerile părților, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 358/2016 din 02 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 martie 2019.