ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3179/2020

Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. x/2015, reclamanta SC "A." S.R.L. reprezentată prin lichidator judiciar Cabinet individual de insolvență B. a chemat în judecată pe pârâtele A.N.A.F. - prin Direcția Generală de Soluționare a contestațiilor și D.G.R.F.P. Galați prin A.J.F.P. Brăila, solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea deciziei nr. 486/2015 emisă de A.N.A.F. - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor București, a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale de plată nr. x/2015, a deciziei de nemodificare a bazei de impunere nr. x/2015, a dispoziției privind măsurile stabilite de echipa de inspecție fiscală nr. x/2015, a Raportului de Inspecție Fiscală nr. F-BR 332/2015, a procesului-verbal nr. x/2015 precum și a actelor administrative subsecvente, emise de organele de inspecție fiscală din cadrul A.J.F.P. Brăila.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 140 din 7 iunie 2016 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați- Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brăila. S-a respins acțiunea în contencios administrativ, având ca obiect "anulare act administrativ", promovată de către reclamanta SC "A." S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brăila, ca nefondată.

Cererea de recurs exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 140 din 7 iunie 2016 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. - prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinările înregistrate la dosarul cauzei la data de 23 septembrie 2016 și, respectiv, la data de 27 septembrie 2016, intimații - pârâți au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din 26 februarie 2019, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., republicat, constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă." Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 26 februarie 2019, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă. Încheierea de ședință din data de 26 februarie 2019 reprezintă actul de procedură de la care începe să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. Recurenta - reclamantă a formulat cerere de reluare a procesului la data de 7 octombrie 2019, ulterior împlinirii termenului de perimare. Înalta Curte, reține faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., republicat, că nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă niciun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., republicat. În consecința, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.