ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3261/2014

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin sentința nr. 1175 din 2 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în Dosarul nr. 3266/90/2013, s-a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu și în consecință s-a respins acțiunea formulată de reclamantul G.C.C., în contradictoriu cu pârâta SC Complexul Energetic O. SA - Tg. Jiu având ca obiect reintegrarea sa în muncă, întrucât sentința civilă nr. 41 din 21 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, irevocabilă, nu a fost pusă în executare. Împotriva acestei sentințe, reclamantul a formulat apel, iar prin decizia civilă nr. 242 din 15 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în Dosarul nr. 3266/90/2014 s-a respins ca nefondat, decizia fiind definitivă.

Împotriva acestei decizii, la 12 iunie 2014, reclamantul G.C.C. a formulat recurs. Analizând, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. recursul formulat, Înalta Curte, constată că este inadmisibil și urmează, să-l respingă, pentru următoarele considerente: Conform dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei". Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010, privind Noul C. proc.

civ., hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului. O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești, nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. Obiectul cererii din prezenta cauză, introdusă la data de 4 aprilie 2013, îl reprezintă obligarea pârâtei la reintegrarea în muncă a reclamantului, în baza sentinței civile nr. 41/2010 a Tribunalului Vâlcea, irevocabilă și nepusă în executare.

Față de cele ce preced, decizia civilă nr. 242 din 15 mai 2014. pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, nu este supusă căii de atac a recursului. Obiectul cererii pendinte, îl reprezintă cererea reclamantului de obligare a pârâtei la reintegrarea sa în muncă, cerere formulată după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil. Prezenta decizie nu este supusă niciunei căi de atac și va fi comunicată tuturor părților în cauză.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul G.C.C. împotriva deciziei nr. 242 din 15 mai 2014 a Curții de Apel Pitești, secția l civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2014.