ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4502/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 3/F/CC din 30 ianuarie 2012 Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanții T.I. și L.M., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezentată prin președinte; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și a respins acțiunea formulată de reclamanții T.I. și L.M., în contradictoriu cu pârâta D.D., Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca instituție de drept public, este esențial diferită față de conducătorul acesteia în ceea ce privește patrimoniul amândurora și că doar patrimoniul personal al conducătorului autorității publice poate fi afectat atunci când se examinează necesitatea aplicării sancțiunii amenzii cominatorii. Instanța de fond a apreciat că un petit îndreptat în abstract împotriva "persoanei obligate", ori chiar a "conducătorului autorității publice", ar trebui respins ca inadmisibil. Astfel, cum reclamanții au chemat în judecată pe lângă funcționarul având o anume competență și persoana de drept public prin reprezentantul legal al acesteia, instanța a respins ca inadmisibilă cererea întemeiată pe art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, formulată în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În considerentele hotărârii atacate s-a reținut că neexecutarea Sentinței civile nr. 43/F/3 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosar nr. 420/64/2008 și rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 5661/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosar nr. 420/64/2008 în termenul de 30 zile instituit de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se datorează unor motive obiective învederate instanței prin întâmpinarea depusă, astfel că pârâta de ordin 2 nu este culpabilă de neexecutarea obligației de-a se emite decizia reprezentând titlu de despăgubire, aceasta urmând procedura reglementată expres în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, respectiv aprobarea raportului de evaluare întocmit în Dosar nr. 33657/CC în vedere aprobării emiterii deciziei.

Instanța de fond a apreciat că nu se susține excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, întrucât subiectul de drept obligat la plata amenzii nu este o persoană juridică de drept public, care utilizează fonduri publice, în încercarea de-a face eficace demersul reclamantului, textul legal fiind lipsit de esența sa, rațiunea constând în caracterul cominatoriu al amenzii ce determină ca persoană privată să suporte această amendă din patrimoniul său propriu. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții T.I. și L.M., fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Cererea de recurs formulată de reclamanții T.I. și L.M. la data de 2 februarie 2012 nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziții: "cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității (...) c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că hotărârea recurată a fost comunicată reclamanților la data 14 martie 2012, dar motivele de recurs nu au fost depuse la dosarul cauzei nici până la data de 1 noiembrie 2012. Potrivit art. 301 C. proc. civ.: "Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, dacă legea nu dispune altfel." De asemenea, conform dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică.

Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu de către instanță. Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și ale art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de T.I. și L.M. împotriva Sentinței nr. 3/F/CC din 30 ianuarie 2012 a Curții de Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 noiembrie 2012. Procesat de GGC - GV