ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1996/2008

Asupra recursului penal de față: Prin sentința penală nr. 275 din 20 decembrie 2007, Curtea de Apel București, secția l-a penală, a respins ca nefondată cererea de revizuire a sentinței penale nr. 119 din 27 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția l-a penală, formulată de petentul G.P. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 17 ianuarie 2007, petentul a formulat cerere de revizuire a sentinței penale nr. 119 din 27 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția l-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 646 din 1 februarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Instanța a constatat că prin rezoluția nr. 1606/P/2004 din 7 martie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.M., inspector principal de poliție în cadrul Poliției Sectorului 5 București, Biroul Cercetări Penale, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246, art. 247 și art. 264 C. pen.

Intimatul, prin referatul nr. 1587551 din 18 iunie 2004 a propus scoaterea de sub urmărire penală a numitului N.M.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 259 C. pen. și neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 C. pen., această soluție fiind însușită de procurorul de caz, prin ordonanța nr. 248/P/2004 din 22 octombrie 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5. În aceste condiții, instanța de fond a constatat că nu pot fi reținute în sarcina intimatului M.M. infracțiunile reclamate, dat fiind că acesta a soluționat corect cauza penală pe care a avut-o în lucru și din probele căreia rezultă că nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului N.M.M.

Petentul a formulat plângere împotriva soluției procurorului de caz la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, care, prin rezoluția nr. 885/11/2/2005 din 14 aprilie 2005, a respins această plângere ca neîntemeiată. În baza art. 278 1 C. proc. pen., petentul a formulat plângere la instanță, susținând că făptuitorul a administrat probe neîntemeiate în favoarea făptuitorului N.M.M. și N.V.M., ignorând concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză. Instanța investită cu soluționarea plângerii a concluzionat că din probele administrate nu rezultă că intimatul ar fi îndeplinit în mod defectuos sau nu ar fi îndeplinit vreuna dintre atribuțiile de serviciu care-i reveneau, producând astfel vătămări ale intereselor legitime ale petentului, astfel că a respins plângerea ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii definitive a formulat cerere de revizuire petentul, îndreptată către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, invocând cazul prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., fără a indica însă faptele sau împrejurările noi, necunoscute de instanță la soluționarea în fond a cauzei penale. Instanța de fond a constatat că, în raport de dispozițiile legale care reglementează materia revizuirii hotărârilor penale, dar și față de faptul că prin soluția pronunțată în baza art. 278 1 C. proc. pen., nu s-a rezolvat fondul cauzei, deși hotărârea pronunțată este definitivă, cererea de revizuire formulată de petent este nefondată, cu atât mai mult cu cât acesta nu arată care sunt faptele sau împrejurările noi, neavute în vedere de instanță la soluționarea fondului cauzei.

Împotriva sentinței au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și petentul. În recursul său, parchetul critică hotărârea pentru motive de nelegalitate, vizând greșita respingere a cererii de revizuire ca nefondată, atâta vreme cât disp. art. 2781 alin. (8) C. proc. pen. nu menționează posibilitatea instanței de a rezolva fondul cauzei, în sensul stabilirii existentei sau inexistenței faptei, a vinovăției inculpatului, finalizată printr-o soluție de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal. În aceste condiții, se apreciază că cererea de revizuire urma a fi respinsă ca inadmisibilă, solicitându-se admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate de instanța fondului și respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

În recursul său, petentul critică hotărârea pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, vizând greșita respingere a cererii de revizuire, indicând în esență aceleași motive ca și cele cuprinse în cererea inițial formulată. În ședința publică de astăzi, petentul a invocat neconstituționalitatea hotărârilor pronunțate în ciclul ordinar de judecată. Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurenților, ca și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată următoarele: Prin sentința penală nr. 119 din 27 septembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția l-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 646 din 1 februarie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul revizuent împotriva rezoluției nr. 1606/P/2004 din 7 martie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul M.M., inspector principal în cadrul Poliției sectorului 5 București, Biroul Cercetări Penale, în legătură cu infracțiunile prev. de art. 246, art. 247 și art. 264 C. pen. Potrivit art. 393 C. proc.

pen., sunt supuse revizuirii hotărârile judecătorești definitive prin care se dispune asupra fondului cauzei și se soluționează acțiunile penale exercitate în cauză. Prin procedura revizuirii, se creează posibilitatea retractării hotărârilor în care s-au strecurat erori judiciare în ceea ce privește fondul acestora. Dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. oferă posibilitatea persoanelor ale căror interese sunt lezate prin soluțiile procurorilor de netrimitere în judecată de a obține infirmarea acestora și de a se începe sau a se relua cursul urmăririi penale, neexistând posibilitatea ca în cursul acestei proceduri să se pronunțe o soluție pe fondul cauzei, atâta timp cât acțiunea penală nu este exercitabilă.

În concluzie, Înalta Curte reține că hotărârea prin care se soluționează plângerea împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată nu poate fi supusă revizuirii, astfel că în mod greșit prima instanță a respins cererea de revizuire ca nefondată. Drept urmare, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, va casa în parte hotărârea și va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 119 din 27 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția l-a penală. Considerentele de mai sus exclud orice analiză asupra fondului hotărârii date în revizuire, astfel că în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuent. Cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de revizuent este inadmisibilă sub două aspecte fundamentale: Sub un prim aspect, se poate observa că revizuentul invocă neconstituționalitatea hotărârilor date în ciclul procesual ordinar, de soluționare a plângerii împotriva actelor procurorului, hotărâri care nu pot fi supuse controlului de neconstituționalitate în raport de disp. art. 29 din Legea nr. 47/1992. Sub un alt aspect, este de constatat că în cadrul unei proceduri inadmisibile nu pot fi privite ca posibile de exercitat cereri de sesizare a Curții Constituționale, chiar și atunci când acestea ar viza texte de lege cu incidență cauzală.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 275 din 20 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală. Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul G.P. împotriva sentinței penale nr. 119 din 27 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul revizuient G.P. și, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate invocată de acesta. Obligă petiționarul revizuient să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 3 iunie 2008. *