ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1996/2008

Asupra

recursului penal de față:

Prin

sentința penală nr. 275 din 20 decembrie 2007, Curtea de Apel București, secția

l-a penală, a respins ca nefondată cererea de revizuire a sentinței penale nr. 119

din 27 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția l-a penală, formulată

de petentul G.P.

Pentru

a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 17 ianuarie

2007, petentul a formulat cerere de revizuire a sentinței penale nr. 119 din 27

septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția l-a penală, definitivă prin

decizia penală nr. 646 din 1 februarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Instanța a constatat că prin rezoluția nr. 1606/P/2004

din 7 martie 2005,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a

dispus neînceperea urmăririi penale față de M.M., inspector principal de

poliție în cadrul Poliției Sectorului 5 București, Biroul Cercetări Penale,

pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246, art.

247 și art. 264 C. pen.

Intimatul,

prin referatul nr. 1587551 din 18 iunie 2004 a propus scoaterea de sub urmărire

penală a numitului N.M.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 259 C. pen. și neînceperea urmăririi penale pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 C. pen., această soluție

fiind însușită de procurorul de caz, prin ordonanța nr. 248/P/2004 din 22

octombrie 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5.

În

aceste condiții, instanța de fond a constatat că nu pot fi reținute în sarcina

intimatului M.M. infracțiunile reclamate, dat fiind că acesta a soluționat

corect cauza penală pe care a avut-o în lucru și din probele căreia rezultă că

nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a

solicitat tragerea la răspundere penală a numitului N.M.M.

Petentul

a formulat plângere împotriva soluției procurorului de caz la procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, care, prin

rezoluția nr. 885/11/2/2005 din 14 aprilie 2005, a respins această plângere ca

neîntemeiată.

În baza

art. 278

1

C. proc. pen., petentul a formulat plângere la instanță,

susținând că făptuitorul a administrat probe neîntemeiate în favoarea

făptuitorului N.M.M. și N.V.M., ignorând concluziile rapoartelor de expertiză

efectuate în cauză.

Instanța investită cu soluționarea plângerii a

concluzionat că din probele

administrate nu rezultă că intimatul ar fi

îndeplinit în mod defectuos sau nu ar fi îndeplinit vreuna dintre atribuțiile

de serviciu care-i reveneau, producând astfel vătămări ale intereselor legitime

ale petentului, astfel că a respins plângerea ca neîntemeiată.

Împotriva

hotărârii definitive a formulat cerere de revizuire petentul, îndreptată către

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, invocând cazul prev.

de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., fără a indica însă

faptele sau împrejurările noi, necunoscute de instanță la soluționarea în fond

a cauzei penale.

Instanța

de fond a constatat că, în raport de dispozițiile legale care reglementează

materia revizuirii hotărârilor penale, dar și față de faptul că prin soluția

pronunțată în baza art. 278

1

C. proc. pen., nu s-a rezolvat fondul

cauzei, deși hotărârea pronunțată este definitivă, cererea de revizuire

formulată de petent este nefondată, cu atât mai mult cu cât acesta nu arată

care sunt faptele sau împrejurările noi, neavute în vedere de instanță la

soluționarea fondului cauzei.

Împotriva

sentinței au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și

petentul.

În

recursul său, parchetul critică hotărârea pentru motive de nelegalitate, vizând

greșita respingere a cererii de revizuire ca nefondată, atâta vreme cât disp. art. 2781 alin. (8) C. proc. pen. nu

menționează posibilitatea instanței de a rezolva fondul cauzei, în sensul

stabilirii existentei sau inexistenței faptei, a vinovăției inculpatului,

finalizată printr-o soluție de condamnare, achitare sau încetare a procesului

penal.

În

aceste condiții, se apreciază că cererea de revizuire urma a fi respinsă ca

inadmisibilă, solicitându-se admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate

de instanța fondului și respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

În

recursul său, petentul critică hotărârea pentru motive de nelegalitate și

netemeinicie, vizând greșita respingere a cererii de revizuire, indicând în

esență aceleași motive ca și cele cuprinse în cererea inițial formulată.

În

ședința publică de astăzi, petentul a invocat neconstituționalitatea

hotărârilor pronunțate în ciclul ordinar de judecată.

Examinând

hotărârea prin prisma criticilor recurenților, ca și din oficiu, sub toate

aspectele de fapt și de drept, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 119 din 27 septembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția l-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 646 din 1

februarie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a respins

ca nefondată plângerea formulată de petentul revizuent împotriva rezoluției nr.

1606/P/2004 din 7 martie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul M.M.,

inspector principal în cadrul Poliției sectorului 5 București, Biroul Cercetări

Penale, în legătură cu infracțiunile prev. de art. 246, art.

247 și art. 264 C. pen.

Potrivit

art. 393 C. proc. pen., sunt supuse revizuirii hotărârile judecătorești

definitive prin care se dispune asupra fondului cauzei și se soluționează

acțiunile penale exercitate în cauză.

Prin

procedura revizuirii, se creează posibilitatea retractării hotărârilor în care

s-au strecurat erori judiciare în ceea ce privește fondul acestora.

Dispozițiile

art. 278

1

C. proc. pen. oferă posibilitatea persoanelor ale căror

interese sunt lezate prin soluțiile procurorilor de netrimitere în judecată de

a obține infirmarea acestora și de a se începe sau a se relua cursul urmăririi

penale, neexistând posibilitatea ca în cursul acestei proceduri să se pronunțe

o soluție pe fondul cauzei, atâta timp cât acțiunea penală nu este

exercitabilă.

În

concluzie, Înalta Curte reține că hotărârea prin care se soluționează plângerea

împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată nu poate fi supusă

revizuirii, astfel că în mod greșit prima instanță a respins cererea de

revizuire ca nefondată.

Drept

urmare, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta

Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București, va casa în parte hotărârea și va respinge ca inadmisibilă cererea de

revizuire a sentinței penale nr. 119 din 27 septembrie 2005 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția l-a penală.

Considerentele de mai sus exclud orice analiză

asupra fondului hotărârii

date în revizuire, astfel că în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de

revizuent.

Cererea

de sesizare a Curții Constituționale formulată de revizuent este inadmisibilă

sub două aspecte fundamentale:

Sub un

prim aspect, se poate observa că revizuentul invocă neconstituționalitatea

hotărârilor date în ciclul procesual ordinar, de soluționare a plângerii

împotriva actelor procurorului, hotărâri care nu pot fi supuse controlului de

neconstituționalitate în raport de disp. art. 29 din

Legea nr. 47/1992.

Sub un

alt aspect, este de constatat că în cadrul unei proceduri inadmisibile nu pot

fi privite ca posibile de exercitat cereri de sesizare a Curții

Constituționale, chiar și atunci când acestea ar viza texte de lege cu

incidență cauzală.

Văzând

și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 275 din 20

decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală.

Respinge,

ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul G.P. împotriva

sentinței penale nr. 119 din 27 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția I penală.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul revizuient

G.P. și, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate

invocată de acesta.

Obligă

petiționarul revizuient să plătească statului suma de 150 lei

cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 3 iunie 2008.

*