Decizia nr. 602/2015 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A.F.A. a chemat în judecată pe pârâtul C.S.M. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună: - anularea hotărârii Plenului C.S.M. nr. 721 din 05 septembrie 2012; - obligarea pârâtului la emiterea unei noi hotărâri în vederea organizării concursului de promovare pentru un post de execuție vacant la Curtea de Apel lași, cu respectarea termenului legal prevăzut de art. 43 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a stabilirii altor comisii de concurs, în raport de specializarea postului; - obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. La data de 22 martie 2013, reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare la acțiunea introductivă de instanță prin care a adus dezvoltări cu privire la motivul de nelegalitate referitor la menținerea comisiilor de concurs din anul 2011 pentru concursul organizat la data de 04 noiembrie 2012 pentru ocuparea postului de execuție vacant la Curtea de Apel lași (filele 74-81 dosar CAB).

Hotărârea instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 1536 din 30 aprilie 2013, a respins acțiunea reclamantului, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Prin Hotărârea nr. 721 din 05 septembrie 2012, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus continuarea procedurilor concursului de promovare în funcții de execuție pentru postul de judecător la Curtea de Apel lași, secția contencios administrativ și fiscal, declanșat în anul 2011, concurs la care a participat și reclamantul, fără însă a obține media necesară pentru ocuparea postului. 2.1. Este nefondat motivul de nelegalitate ce vizează „încălcarea termenului prohibitiv, stabilit de art. 43 alin. (5) din Legea nr. 303/2004”, respectiv a termenului de cel puțin 60 zile calendaristice dinaintea datei concursului la care trebuie anunțat acesta. Inițial, concursul de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor a fost anunțat la data de 8 martie 2011, pentru data de desfășurare 8 mai 2011, însă, în urma contestărilor intervenite în legătură cu unul dintre posturile scoase la concurs din cadrul Curții de Apel Iași, în privința acestuia procedura a fost suspendată. După finalizarea litigiilor, la data de 06 septembrie 2011, în baza Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 721 din 05 septembrie 2012, s-a publicat anunțul privind „continuarea procedurilor concursului de promovare în funcții de execuție declanșat în anul 2011, pentru postul de judecător de la Curtea de Apel Iași”, data desfășurării fiind stabilită pentru 04 noiembrie 2011; în cuprinsul hotărârii s-a menționat expres faptul că „procedurile concursului (…) vor fi reluate de la momentul la care au fost suspendate, respectiv etapa verificării condițiilor de participare la concurs”. Cu toate că anunțul în cauză a fost făcut doar cu 59 de zile înainte de data la care s-a susținut concursul, sancțiunea nerespectării acestui termen este nulitatea relativă, iar reclamantul nu a probat că a fost vătămat în drepturile sale legitime, respectiv că a fost ”pus în imposibilitate de a studia tematica și bibliografia de concurs, fiind influențată pregătirea temeinică, termenul alocat de pârât nefiind suficient pentru parcurgerea tematicii și a bibliografiei de concurs, acest fapt reliefându-se în nepromovarea examenului și a notelor obținute la proba de concurs”. Pe acest aspect, instanța a avut în vedere, pe de o parte, faptul că termenul a fost depășit cu numai o zi, iar pe de altă parte, faptul că reclamantul însuși a susținut, în cuprinsul acțiunii completate, că notele mici au fost obținute din cauza redactării defectuoase a subiectelor de la proba practică. 2.2. Sunt nefondate criticile referitoare la actualizarea legislației din bibliografie până la data de 06 septembrie 2012, în condițiile în care reclamantul nu a contestat Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 821 din 18 septembrie 2012 prin care aceasta a fost dispusă. 2.

Nu poate fi primit motivul de nelegalitate al hotărârii aflate în litigiu decurgând din menținerea nelegală a comisiei de concurs din anul 2011 a cărei componență fusese făcută publică, în condițiile în care, așa cum recunoaște și reclamantul, nu există nicio prevedere legală care să impună caracterul secret al numirii/componenței comisiilor de concurs. În plus, nu este reglementată legal, ca un eventual conflict de interese, nici situația în care membrii comisiei au calitatea de judecători chiar la instanța pentru care se organizează concursul. 2.

Nu este fondată critica în legătură cu încălcarea obligației impuse de art. 9 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor prin cooptarea în componența comisiilor de elaborare a subiectelor a 2 judecători de la Curtea de Apel lași, în condițiile în care concursul viza exclusiv ocuparea unui post la această instanță. 2.

Este nerelevantă susținerea referitoare la starea de incompatibilitate a unora dintre membrii comisiei de concurs, decurgând din faptul că aceștia ar fi pronunțat soluții favorabile pârâtului în litigiile acestuia cu reclamantul. Nu există un temei legal pentru a priva judecătorii care au soluționat cauze în care a figurat ca parte C.S.M. sau vreunul dintre potențialii candidați la concurs de posibilitatea de a participa în comisiile de concurs, în condițiile în care recrutarea membrilor s-a făcut, astfel cum prevedea art. 12 alin. (4) din Regulament, dintre persoanele care au fost înscrise în baza de date a I.N.M. 3. Recursul declarat de reclamantul A.F.A. În recursul său, reclamantul a solicitat modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost precizată. În primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul a arătat că prima instanță a încălcat prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât hotărârea judecătorească atacată nu este motivată în mod corespunzător. În concret, recurentul a susținut faptul că prima instanță nu a analizat motivele de nelegalitate ale hotărârii contestate, mai precis nerespectarea de către intimat a termenului procedural de 60 de zile - reglementat de art. 43 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 - cu ocazia reluării/continuării procedurii de concurs, precum și publicitatea anterioară a comisiilor de concurs. În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, precum și a probatoriului administrat în cauză. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată: - Prima instanță nu a ținut seama de faptul art. 43 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, instituie un termen procedural, prohibitiv, ce nu putea fi suspendat sau întrerupt, situație în care C.S.M. nu putea organiza concursul mai devreme de 60 de zile de la data publicării anunțului. Reducerea acestui termen cu 3 zile conduce la sancțiunea nulității absolute ce nu este condiționată de existența vreunei vătămări atâta timp cât autoritatea intimată a încălcat obligația legală de a nu face niciun act în intervalul de timp stabilit de lege. Judecătorul fondului a făcut aprecieri personale în legătură cu tehnica și metodica de abordare a pregătirii unui concurs de promovare pentru a ajunge la concluzia că scurtarea termenului nu a produs nicio vătămare a intereselor sale legitime. Actualizarea bibliografiei de concurs coroborată cu motivul suspendării procedurii de concurs - lipsa caracterului vacant al postului de execuție scos la concurs - relevă de fapt că din punct de vedere juridic intimatul a organizat un nou concurs exclusiv pentru Curtea de Apel Iași, context în care avea obligația de a respecta termenul prohibitiv, instituit de art. 43 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare. Cu privire la acest motiv de nelegalitate al actului administrativ contestat, recurentul a reluat prezentarea argumentelor expuse în cererea de chemare în judecată (a se vedea filele 5-6 dosar I.C.C.J.). - În legătură cu cel de-al doilea motiv de nelegalitate, recurentul a precizat faptul că instanța de fond în mod eronat a interpretat probatoriul administrat în cauză și a reținut fără fundament că nu a făcut dovada vreunei vătămări prin nerespectarea confidențialității membrilor comisiei de concurs și menținerii în cadrul comisiilor de concurs a unor judecători incompatibili sau a unor judecători din cadrul Curții de Apel Iași. Și cu privire la acest aspect, recurentul a reiterat argumentele menționate în cererea de chemare în judecată (filele 6-7 dosar I.C.C.J.). 4. Apărările formulate de intimatul C.S.M. Intimatul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru motivele arătate la filele 29-35 dosar I.C.C.J. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Recurentul-reclamant A.F.A. a investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect anularea hotărârii Plenului C.S.M. nr. 721 din 05 septembrie 2012 prin care s-a dispus: - continuarea procedurilor concursului de promovare în funcții de execuție pentru postul de judecător de la Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, declanșat în anul 2011; - aprobarea calendarului de continuare a procedurilor de concurs, conform Anexei la hotărâre; - menținerea tematicii și bibliografiei concursului, aprobată prin hotărârea Plenului C.S.M. nr. 92/2011; - menținerea comisiilor de concurs aprobate de Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 222/2011. Prima instanță a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată, pentru argumentele prezentate rezumativ la pct. 1.2 din decizia de față. Înalta Curte apreciază că această soluție este corectă, în raport de probatoriile administrate în cauză și de dispozițiile legale incidente în materie. În concret, instanța de control judiciar reține: I. În speță este nefondat motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. În dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, conform jurisprudenței instanței de la Strasbourg, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare. Dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, dreptul aflat în discuție nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real „ascultate”, adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Cu alte cuvinte, art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată. În speța de față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât curtea de apel a analizat motivele de nelegalitate ale hotărârii Plenului C.S.M. nr. 721 din 05 septembrie 2012 invocate de recurentul-reclamant, prin prisma materialului probator administrat în cauză, dar și cu luarea în considerare a apărărilor formulate de intimatul-pârât. În concret, judecătorul fondului a răspuns punctual la criticile recurentului referitoare la nerespectarea termenului de 60 de zile - instituit de art. 43 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare -, la menținerea nelegală a comisiei de concurs aprobată în anul 2011, la publicarea numelor persoanelor desemnate în comisiile de elaborare a subiectelor și la incompatibilitatea unor membrii ai comisiei de concurs. De asemenea, instanța a analizat și nelegalitatea actului dedus judecății prin prisma actualizării bibliografiei de concurs, prin hotărârea Plenului C.S.M. nr. 821 din 18 septembrie 2011. II. În cauză este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru argumentele care vor fi expuse în continuare. - Referitor la nerespectarea termenului de 60 de zile, prevăzut de art. 43 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare Conform acestui text legal: „Data, locul, modul de desfășurare a concursului și posturile vacante pentru care se organizează concurs se comunică tuturor judecătorilor și procurorilor, prin curțile de apel și parchet și se publică pe pagina de Internet a C.S.M., a I.N.M., a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în trei cotidiene centrale, cu cel puțin 60 de zile înainte de data stabilită pentru concurs ” . Din economia textului, rezultă că momentul de la care curge termenul de minim 60 de zile, este acela al publicării anunțului privind organizarea concursului pe pagina de Internet a C.S.M., a I.N.M., a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în trei cotidiene centrale. Prin Hotărârea nr. 92 din 3 martie 2011 Plenul C.S.M. a aprobat organizarea la data de 8 mai 2011 a concursului pentru promovarea în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, în condițiile art. 43 - 47 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare și ale Regulamentului de organizare și desfășurare a concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările ulterioare. De asemenea, prin aceeași hotărâre s-a aprobat tematica și bibliografia de concurs precum și posturile scoase la concurs. La Curtea de Apel lași a fost aprobată scoaterea la concurs a unui post la Secția contencios administrativ și fiscal. Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 120 din 28 martie 2011, a admis cererea reclamantei C.M.L. și a dispus suspendarea executării hotărârii Plenului C.S.M. nr. 92/2011 în ceea ce privește scoaterea la concurs a postului de la Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a acestei instanțe până la soluționarea acțiunii în anularea respectivului act administrativ. Soluția a rămas irevocabilă, prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 3483 din 15 iunie 2011. Pentru punerea în executarea a hotărârii judecătorești anterior arătate, Plenului C.S.M. a emis Hotărârea nr. 202 din 07 aprilie 2011 prin care a constatat suspendată procedura concursului aflat în discuție. La momentul pronunțării sentinței nr. 120 din 28 martie 2011, concursul se afla în etapa verificării condițiilor de participare la concurs, iar pentru postul de la Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a Curții de Apel Iași s-au înscris 16 candidați. Conform dispozițiilor art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, ”suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricăror forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.” Așadar, suspendarea dispusă prin hotărârea judecătorească a vizat întreaga procedură de concurs, inclusiv termenul reglementat de art. 43 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 3291 din 27 iunie 2012, a respins acțiunea formulată de reclamanta C.M.L., având ca obiect anularea în parte a hotărârii Plenului C.S.M. nr. 92/2011, ca lipsită de interes. În urma pronunțării acestei decizii irevocabile, suspendarea procedurii de concurs pentru ocuparea postului de execuție de la Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a încetat. Ca atare, procedura a fost reluată de la momentul la care a fost suspendată, adică de la etapa verificării condițiilor de participare la concurs a celor 16 candidați înscriși. Într-adevăr termenul procedural nu poate fi suspendat sau întrerupt decât în cazurile expres prevăzute de lege sau, precum în situația de față, dacă o astfel de măsură s-a dispus printr-o hotărâre judecătorească. Ca atare, Înalta Curte nu poate primi critica recurentului în sensul că suspendarea judecătorească a operat numai cu privire la procedura de concurs, fără a afecta termenul instituit de art. 43 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Pe acest aspect, instanța de control judiciar are în vedere faptul că procedura de concurs vizează toate etapele care o compun, precum și termenele prevăzute de lege și de Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție vacante. În urma încetării suspendării, procedura de concurs a fost reluată, cu luarea în apreciere a perioadei scurse înainte de suspendare, aceasta intrând în calculul termenului de cărui nerespectare o invocă recurentul. În concret, termenul aflat în discuție a fost respectat, în condițiile în care a fost acordată o perioadă de 76 de zile, care se calculează astfel: 19 zile - reprezentând perioada scursă între data publicării anunțului privind organizarea concursului din 08 mai 2012, respectiv data de 08 martie 2012 și data suspendării procedurii de concurs, prin sentința nr. 120 din 28 martie 2011 - și 57 de zile - reprezentând perioada scursă între data publicării anunțului privind reluarea procedurii de concurs, respectiv 06 septembrie 2012 și data susținerii concursului, adică 04 noiembrie 2012. - Referitor la menținerea nelegală a comisiilor de elaborare a subiectelor și a celor de verificare a contestațiilor din anul 2011 a căror componență nominală a fost făcută publică. În opinia recurentului, în mod eronat prima instanță a reținut că nu a fost vătămat în drepturile sale ca urmare a nerespectării confidențialității informațiilor privind membrii comisiilor de concurs, precum și a menținerii în aceste comisii a unor judecători incompatibili sau a unor judecători din cadrul Curții de Apel Iași. Înalta Curte nu poate primi această critică, subsumată motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condițiile în care dispozițiile legale sau regulamentare nu instituie obligația păstrării caracterului secret al numirii/componenței comisiilor de concurs. Adresa nr. 4494/1154 din 27 februarie 2013 emisă de D.R.U.O., invocată de recurent în argumentarea opiniei sale juridice, nu prezintă nicio relevanță, nefiind vorba despre un act administrativ unilateral cu caracter normativ, apt să producă efecte juridice. Prima instanță a interpretat corect prevederile normative incidente în cauză atunci când a concluzionat în sensul că situația în care membrii comisiei de concurs au calitatea de judecători chiar la instanța pentru care se organizează concursul nu este prevăzută legal ca un eventual conflict de interese. În plus, este pertinentă concluzia judecătorului fondului referitoare la faptul că recurentul nu a probat existența vreunei vătămări în condițiile în care concursul a fost organizat doar pentru un loc de execuție vacant la Curtea de Apel Iași, iar unii din membrii comisiei de concurs au fost desemnați dintre judecătorii acestei instanțe. Într-adevăr, după cum a evidențiat și prima instanță, recrutarea membrilor comisiilor de concurs se realizează în baza prevederilor art. 12 alin. (4) din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție vacante, aprobat prin hotărârea Plenului C.S.M. nr. 621/2006, cu modificările ulterioare. Judecătorii recrutați trebuie să respecte obligația instituită prin art. 7 alin. (2) din Regulamentul aflat în discuție. Pe cale de consecință, nu există temei legal pentru înlăturarea din astfel de comisii a judecătorilor care au soluționat cauze în care a figurat ca parte C.S.M. Înalta Curte apreciază că menținerea componenței comisiilor de concurs este o măsură legală, în condițiile în care nu este vorba despre un nou concurs, ci despre continuarea concursului declanșat în anul 2011. Referitor la actualizarea legislației din bibliografie până la data de 06 septembrie 2011 După cum în mod corect a reținut prima instanță, această măsură a fost adoptată prin hotărârea Plenului C.S.M. nr. 821 din 18 septembrie 2011 care nu a fost contestată de recurent în prezenta cauză. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În consecință, din cele anterior expuse, rezultă că sunt nefondate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., iar în speță nu există motive de ordine publică care să poată fi reținute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul.