ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 602/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 602/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

1.

Obiectul acțiunii

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul A.F.A. a chemat în judecată pe pârâtul C.S.M. solicitând

instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună:

- anularea hotărârii

Plenului C.S.M. nr. 721 din 05 septembrie 2012;

- obligarea pârâtului

la emiterea unei noi hotărâri în vederea organizării concursului de promovare

pentru un post de execuție vacant la Curtea de Apel lași, cu respectarea termenului legal prevăzut de art. 43 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 privind

Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările

și completările ulterioare, și a stabilirii altor comisii de concurs, în

raport de specializarea postului;

- obligarea pârâtului

la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 22 martie 2013,

reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare la acțiunea introductivă

de instanță prin care a adus dezvoltări cu privire la motivul de

nelegalitate referitor la menținerea comisiilor de concurs din anul 2011

pentru concursul organizat la data de 04 noiembrie 2012 pentru ocuparea

postului de execuție vacant la Curtea de Apel lași (filele 74-81 dosar

CAB).

2.

Hotărârea

instanței de fond

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

nr. 1536 din 30 aprilie 2013, a respins acțiunea reclamantului, astfel cum

a fost precizată, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin Hotărârea nr. 721

din 05 septembrie 2012, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus

continuarea procedurilor concursului de promovare în funcții de

execuție pentru postul de judecător la Curtea de Apel lași, secția

contencios administrativ și fiscal, declanșat în anul 2011, concurs

la care a participat și reclamantul, fără însă a obține media

necesară pentru ocuparea postului.

2.1. Este nefondat

motivul de nelegalitate ce vizează „încălcarea termenului prohibitiv, stabilit

de art. 43 alin. (5) din Legea nr. 303/2004”,

respectiv a termenului de cel puțin 60

zile calendaristice dinaintea datei concursului la care trebuie anunțat acesta.

Inițial,

concursul de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor a

fost anunțat la data de 8 martie 2011, pentru data de desfășurare 8 mai 2011,

însă, în urma contestărilor intervenite în legătură cu unul dintre posturile

scoase la concurs din cadrul Curții de Apel Iași, în privința acestuia procedura

a fost suspendată. După finalizarea litigiilor, la data de 06 septembrie 2011,

în baza Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 721 din 05 septembrie 2012, s-a publicat

anunțul privind „continuarea procedurilor concursului de promovare în funcții

de execuție declanșat în anul 2011, pentru postul de judecător de la Curtea de Apel Iași”, data desfășurării fiind stabilită pentru 04 noiembrie 2011; în

cuprinsul hotărârii s-a menționat expres faptul că „procedurile concursului (…)

vor fi reluate de la momentul la care au fost suspendate, respectiv etapa

verificării condițiilor de participare la concurs”.

Cu toate că

anunțul în cauză a fost făcut doar cu 59 de zile înainte de data la care

s-a susținut concursul, sancțiunea nerespectării acestui termen este

nulitatea relativă, iar reclamantul nu a probat că a fost vătămat în drepturile

sale legitime, respectiv că a fost ”pus în imposibilitate de a studia tematica

și bibliografia de concurs, fiind influențată pregătirea temeinică,

termenul alocat de pârât nefiind suficient pentru parcurgerea tematicii și a

bibliografiei de concurs, acest fapt reliefându-se în nepromovarea examenului

și a notelor obținute la proba de concurs”. Pe acest aspect, instanța a

avut în vedere, pe de o parte, faptul că termenul a fost depășit cu numai o zi,

iar pe de altă parte, faptul că reclamantul însuși a susținut, în cuprinsul

acțiunii completate, că notele mici au fost obținute din cauza redactării

defectuoase a subiectelor de la proba practică.

2.2.

Sunt nefondate

criticile referitoare la actualizarea legislației din bibliografie până la

data de 06 septembrie 2012, în condițiile în care reclamantul nu a

contestat Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 821 din 18 septembrie 2012 prin care

aceasta a fost dispusă.

2.3. Nu poate fi

primit motivul de nelegalitate al hotărârii aflate în litigiu

decurgând din

menținerea nelegală a comisiei de concurs din anul 2011 a cărei componență

fusese făcută publică, în condițiile în care, așa cum recunoaște și

reclamantul, nu există nicio prevedere legală care să impună caracterul secret

al numirii/componenței comisiilor de concurs.

În plus, nu este

reglementată legal, ca un eventual conflict de interese, nici situația în care membrii

comisiei au calitatea de judecători chiar la instanța pentru care se

organizează concursul.

2.4. Nu este fondată

critica în legătură cu încălcarea obligației impuse de art. 9 din Codul

deontologic al judecătorilor și procurorilor prin cooptarea în componența

comisiilor de elaborare a subiectelor a 2 judecători de la Curtea de Apel lași, în condițiile în care concursul viza exclusiv ocuparea unui post la această

instanță.

2.5. Este nerelevantă

susținerea referitoare la starea de incompatibilitate a unora dintre

membrii comisiei de concurs, decurgând din faptul că aceștia ar fi pronunțat

soluții favorabile pârâtului în litigiile acestuia cu reclamantul.

Nu există un temei

legal pentru a priva judecătorii care au soluționat cauze în care a figurat ca

parte C.S.M. sau vreunul dintre potențialii candidați la concurs de

posibilitatea de a participa în comisiile de concurs, în condițiile în care

recrutarea membrilor s-a făcut, astfel cum prevedea art. 12 alin. (4) din

Regulament, dintre persoanele care au fost înscrise în baza de date a I.N.M.

de reclamantul A.F.A.

În recursul său, reclamantul

a solicitat modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii, astfel

cum a fost precizată.

În primul motiv de

recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,

recurentul a arătat că prima instanță a încălcat prevederile art. 261 alin. (1)

pct. 5 C. proc. civ., întrucât hotărârea judecătorească atacată nu este

motivată în mod corespunzător.

În concret,

recurentul a susținut faptul că prima instanță nu a analizat motivele de

nelegalitate ale hotărârii contestate, mai precis nerespectarea de către

intimat a termenului procedural de 60 de zile - reglementat de art. 43 alin. (5)

din Legea nr. 303/2004 - cu ocazia reluării/continuării procedurii de concurs,

precum și publicitatea anterioară a comisiilor de concurs.

În cel de-al doilea

motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată este dată cu

interpretarea și aplicarea greșită a legii, precum și a probatoriului

administrat în cauză.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici

de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată:

- Prima instanță nu a

ținut seama de faptul art. 43 alin. (5) din Legea nr. 303/2004

republicată, cu modificările și completările ulterioare, instituie un

termen procedural, prohibitiv, ce nu putea fi suspendat sau întrerupt,

situație în care C.S.M. nu putea organiza concursul mai devreme de 60 de

zile de la data publicării anunțului.

Reducerea acestui

termen cu 3 zile conduce la sancțiunea nulității absolute ce nu este

condiționată de existența vreunei vătămări atâta timp cât autoritatea

intimată a încălcat obligația legală de a nu face niciun act în intervalul

de timp stabilit de lege.

Judecătorul fondului a

făcut aprecieri personale în legătură cu tehnica și metodica de abordare a

pregătirii unui concurs de promovare pentru a ajunge la concluzia că scurtarea

termenului nu a produs nicio vătămare a intereselor sale legitime.

Actualizarea

bibliografiei de concurs coroborată cu motivul suspendării procedurii de concurs

- lipsa caracterului vacant al postului de execuție scos la concurs -

relevă de fapt că din punct de vedere juridic intimatul a organizat un nou

concurs exclusiv pentru Curtea de Apel Iași, context în care avea

obligația de a respecta termenul prohibitiv, instituit de art. 43 alin. (5)

din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările

ulterioare.

Cu privire la acest

motiv de nelegalitate al actului administrativ contestat, recurentul a reluat

prezentarea argumentelor expuse în cererea de chemare în judecată (a se vedea

filele 5-6 dosar I.C.C.J.).

- În legătură cu cel

de-al doilea motiv de nelegalitate, recurentul a precizat faptul că

instanța de fond în mod eronat a interpretat probatoriul administrat în

cauză și a reținut fără fundament că nu a făcut dovada vreunei

vătămări prin nerespectarea confidențialității membrilor comisiei de

concurs și menținerii în cadrul comisiilor de concurs a unor judecători

incompatibili sau a unor judecători din cadrul Curții de Apel Iași.

Și cu privire la

acest aspect, recurentul a reiterat argumentele menționate în cererea de

chemare în judecată (filele 6-7 dosar I.C.C.J.).

formulate de intimatul C.S.M.

Intimatul a formulat

întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru

motivele arătate la filele 29-35 dosar I.C.C.J.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința

atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent și a apărărilor cuprinse

în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ.,

sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

fapt și de drept relevante

Recurentul-reclamant A.F.A.

a investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect

anularea hotărârii Plenului C.S.M. nr. 721 din 05 septembrie 2012 prin care s-a

dispus:

- continuarea

procedurilor

concursului

de promovare în funcții de execuție pentru postul de judecător de la Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, declanșat în

anul 2011;

- aprobarea

calendarului de continuare a procedurilor de concurs, conform Anexei la

hotărâre;

- menținerea

tematicii și bibliografiei concursului, aprobată prin hotărârea Plenului C.S.M.

nr. 92/2011;

- menținerea

comisiilor de concurs aprobate de Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 222/2011.

Prima instanță a

respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată, pentru argumentele

prezentate rezumativ la pct. 1.2 din decizia de față.

Înalta Curte

apreciază că această soluție este corectă, în raport de probatoriile

administrate în cauză și de dispozițiile legale incidente în materie.

În concret,

instanța de control judiciar reține:

I. În speță este

nefondat motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care

se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină

sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

În dreptul intern, nemotivarea

hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația

statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat

de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, conform jurisprudenței

instanței de la Strasbourg, noțiunea de proces echitabil presupune ca o

instanță internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat

totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse și nu doar să

reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare.

Dreptul la un proces

echitabil include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile

pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Întrucât Convenția

Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi

teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, dreptul aflat în

discuție nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în

mod real „ascultate”, adică în mod corect examinate de către instanța sesizată.

Cu alte cuvinte, art.

6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales

în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al

mijloacelor, al argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel

puțin pentru a le aprecia pertinența.

Înalta Curte

apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al

termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe

judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În speța de față,

instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește

cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât curtea de

apel a analizat motivele de nelegalitate ale hotărârii Plenului C.S.M. nr. 721

din 05 septembrie 2012 invocate de recurentul-reclamant, prin prisma

materialului probator administrat în cauză, dar și cu luarea în considerare a

apărărilor formulate de intimatul-pârât.

În concret,

judecătorul fondului a răspuns punctual la criticile recurentului referitoare

la nerespectarea termenului de 60 de zile - instituit de art. 43 alin. (5) din

Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare

-, la menținerea nelegală a comisiei de concurs aprobată în anul 2011, la

publicarea numelor persoanelor desemnate în comisiile de elaborare a

subiectelor și la incompatibilitatea unor membrii ai comisiei de concurs.

De asemenea,

instanța a analizat și nelegalitatea actului dedus judecății

prin prisma actualizării bibliografiei de concurs, prin hotărârea Plenului C.S.M.

nr. 821 din 18 septembrie 2011.

II.

În cauză este

nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru

argumentele care vor fi expuse în continuare.

- Referitor la nerespectarea

termenului de 60 de zile, prevăzut de art. 43 alin. (5) din Legea nr. 303/2004,

republicată, cu modificările și completările ulterioare

Conform acestui text

legal:

„Data, locul, modul

de desfășurare a concursului și posturile vacante pentru care se organizează

concurs se comunică tuturor judecătorilor și procurorilor, prin curțile de apel

și parchet și se publică pe pagina de Internet a C.S.M., a I.N.M., a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în trei

cotidiene centrale, cu cel puțin 60 de zile înainte de data stabilită pentru

concurs

”

.

Din economia

textului, rezultă că momentul de la care curge termenul de minim 60 de zile,

este acela al publicării anunțului privind organizarea concursului pe pagina de

Internet a C.S.M., a I.N.M., a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție și în trei cotidiene centrale.

Prin Hotărârea nr. 92

din 3 martie 2011 Plenul C.S.M. a aprobat organizarea la data de 8 mai 2011 a

concursului pentru promovarea în funcții de execuție a judecătorilor și

procurorilor, în condițiile art. 43 - 47 din Legea nr. 303/2004 privind

statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și

completările ulterioare și ale Regulamentului de organizare și desfășurare a

concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin

Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările

ulterioare. De asemenea, prin aceeași hotărâre s-a aprobat tematica și

bibliografia de concurs precum și posturile scoase la concurs.

La Curtea de Apel

lași a fost aprobată scoaterea la concurs a unui post la Secția contencios

administrativ și fiscal.

Curtea de Apel

Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr.

120 din 28 martie 2011, a admis cererea reclamantei C.M.L. și a dispus

suspendarea executării hotărârii Plenului C.S.M. nr. 92/2011 în ceea ce

privește scoaterea la concurs a postului de la Secția de Contencios

Administrativ și Fiscal a acestei instanțe până la soluționarea

acțiunii în anularea respectivului act administrativ. Soluția a rămas

irevocabilă, prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia

nr. 3483 din 15 iunie 2011.

Pentru punerea în

executarea a hotărârii judecătorești anterior arătate, Plenului C.S.M. a

emis Hotărârea nr. 202 din 07 aprilie 2011 prin care a constatat suspendată

procedura concursului aflat în discuție.

La momentul

pronunțării sentinței

nr. 120 din 28 martie 2011, concursul se afla

în etapa verificării condițiilor de participare la concurs, iar pentru

postul de la Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a Curții de Apel

Iași s-au înscris 16 candidați.

Conform

dispozițiilor art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare, ”suspendarea executării actului administrativ

are ca efect încetarea oricăror forme de executare, până la expirarea duratei

suspendării.”

Așadar,

suspendarea dispusă prin hotărârea judecătorească a vizat întreaga procedură de

concurs, inclusiv termenul reglementat de art. 43 alin. (5) din Legea nr. 303/2004,

republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

prin Decizia nr. 3291 din 27 iunie 2012, a respins acțiunea formulată de

reclamanta C.M.L., având ca obiect anularea în parte a hotărârii Plenului C.S.M.

nr. 92/2011, ca lipsită de interes.

În urma

pronunțării acestei decizii irevocabile, suspendarea procedurii de concurs

pentru ocuparea postului de execuție de la Curtea de Apel Iași, secția

de contencios administrativ și fiscal, a încetat. Ca atare, procedura a fost

reluată de la momentul la care a fost suspendată, adică de la etapa verificării

condițiilor de participare la concurs a celor 16 candidați

înscriși.

Într-adevăr termenul

procedural nu poate fi suspendat sau întrerupt decât în cazurile expres

prevăzute de lege sau, precum în situația de față, dacă o astfel de

măsură s-a dispus printr-o hotărâre judecătorească.

Ca atare, Înalta Curte

nu poate primi critica recurentului în sensul că suspendarea judecătorească a

operat numai cu privire la procedura de concurs, fără a afecta termenul

instituit de art. 43 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu

modificările și completările ulterioare. Pe acest aspect, instanța de

control judiciar are în vedere faptul că procedura de concurs vizează toate

etapele care o compun, precum și termenele prevăzute de lege și de

Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului de promovare

a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție vacante.

În urma încetării

suspendării, procedura de concurs a fost reluată, cu luarea în apreciere a

perioadei scurse înainte de suspendare, aceasta intrând în calculul termenului

de cărui nerespectare o invocă recurentul.

În concret, termenul

aflat în discuție a fost respectat, în condițiile în care a fost

acordată o perioadă de 76 de zile, care se calculează astfel: 19 zile -

reprezentând perioada scursă între data publicării anunțului privind

organizarea concursului din 08 mai 2012, respectiv data de 08 martie 2012

și data suspendării procedurii de concurs, prin sentința

nr. 120 din 28 martie

2011 - și 57 de zile - reprezentând perioada scursă între data publicării

anunțului privind reluarea procedurii de concurs, respectiv 06 septembrie 2012

și data susținerii concursului, adică 04 noiembrie 2012.

- Referitor la

menținerea nelegală a comisiilor de elaborare a subiectelor și a

celor de verificare a contestațiilor din anul 2011 a căror componență

nominală a fost făcută publică.

În opinia

recurentului, în mod eronat prima instanță a reținut că nu a fost

vătămat în drepturile sale ca urmare a nerespectării

confidențialității informațiilor privind membrii comisiilor de

concurs, precum și a menținerii în aceste comisii a unor judecători

incompatibili sau a unor judecători din cadrul Curții de Apel Iași.

Înalta Curte nu poate

primi această critică, subsumată motivului de recurs reglementat de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., în condițiile în care dispozițiile legale sau

regulamentare nu instituie obligația păstrării caracterului secret al

numirii/componenței comisiilor de concurs.

Adresa nr. 4494/1154

din 27 februarie 2013 emisă de D.R.U.O., invocată de recurent în argumentarea

opiniei sale juridice, nu prezintă nicio relevanță, nefiind vorba despre

un act administrativ unilateral cu caracter normativ, apt să producă efecte

juridice.

Prima instanță a

interpretat corect prevederile normative incidente în cauză atunci când a

concluzionat în sensul că situația în care membrii comisiei de concurs au

calitatea de judecători chiar la instanța pentru care se organizează

concursul nu este prevăzută legal ca un eventual conflict de interese.

În plus, este

pertinentă concluzia judecătorului fondului referitoare la faptul că recurentul

nu a probat existența vreunei vătămări în condițiile în care

concursul a fost organizat doar pentru un loc de execuție vacant la Curtea

de Apel Iași, iar unii din membrii comisiei de concurs au fost

desemnați dintre judecătorii acestei instanțe.

Într-adevăr, după cum

a evidențiat și prima instanță, recrutarea membrilor comisiilor

de concurs se realizează în baza prevederilor art. 12 alin. (4) din Regulamentul

de organizare și desfășurare a concursului de promovare a

judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție vacante,

aprobat prin hotărârea Plenului C.S.M. nr. 621/2006, cu modificările

ulterioare. Judecătorii recrutați trebuie să respecte obligația

instituită prin art. 7 alin. (2) din Regulamentul aflat în discuție. Pe

cale de consecință, nu există temei legal pentru înlăturarea din astfel de

comisii a judecătorilor care au soluționat cauze în care a figurat ca

parte C.S.M.

Înalta Curte

apreciază că menținerea componenței comisiilor de concurs este o

măsură legală, în condițiile în care nu este vorba despre un nou concurs,

ci despre continuarea concursului declanșat în anul 2011.

Referitor la

actualizarea legislației din bibliografie până la data de 06 septembrie 2011

După cum în mod

corect a reținut prima instanță, această măsură a fost adoptată prin

hotărârea Plenului C.S.M. nr. 821 din 18 septembrie 2011 care nu a fost

contestată de recurent în prezenta cauză.

2.

Temeiul legal al

soluției adoptate în recurs

În consecință, din

cele anterior expuse, rezultă că sunt nefondate motivele de recurs prevăzute de

art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., iar în speță nu există motive de ordine

publică care să poată fi reținute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea

contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul A.F.A. împotriva sentinței nr. 1536 din 30 aprilie 2013

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 13 februarie 2015.