ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 834/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal nr. 835/1/2014, reclamantul C.M.P., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat instanței să dispună anularea Hotărârii nr. 120 din 30 ianuarie 2014 emisă de pârât precum și obligarea Consiliul Superior al Magistraturii să adopte o hotărâre în sensul valorificării rezultatului obținut la concursul de promovare în funcția de execuție, efectivă și pe loc, organizat la data de 10 noiembrie 2013. În motivarea contestației, reclamantul arată, în esență, că a participat la concursul de promovare în funcția de execuție, efectivă și pe loc, organizat de pârât la data de 10 noiembrie 2013 optând pentru promovarea pe loc pentru gradul profesional de tribunal.

În urma rezultatului obținut, ținând cont de clasamentul național, nu a reușit să promoveze dar, deși îndeplinește toate condițiile pentru admiterea cererii de valorificarea rezultatului obținut la concurs, pârâtul refuză să dea curs solicitării sale, invocând opțiunea de promovare făcută pe loc sau efectivă. Prin Hotărârea nr. 120 din 30 ianuarie 2014, Consiliul Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de reclamant prin care a solicitat valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare pe loc în funcția de execuție din data de 10 noiembrie 2013, ca inadmisibilă. În opinia reclamantei, această hotărâre este nelegală din perspectiva principiului nediscriminării, posibilitatea promovării judecătorilor fiind prevăzute la art. 125 alin. (2) din Constituție.

Nu există nici un motiv ori impediment pentru ca judecătorii care au optat pentru promovarea pe loc să nu poată ocupa „imediat” posturile ce se vacantează la o instanță superioară, iar împrejurarea că judecătorii care optează pentru promovarea pe loc nu mai sunt obligați, la data formulării cererii de înscriere la concurs, să precizeze instanța la care doresc să promoveze nu are relevanță în privința soluționării unei cereri de valorificare. Rațiunea Consiliului Superior al Magistraturii, în sensul că promovarea se face numai pe bază de concurs, ci și pe bază de opțiune nu are un fundament legal, opțiunea formulată interesând doar concursul propriu-zis, nu și cererile de valorificare, care sunt ulterioare și chiar facultative lăsate la aprecierea candidaților care nu au fost inițial promovată.

Ca o concluzie, opțiunea în discuție - pentru promovarea efectivă sau pe loc, în mod obiectiv nu este necesară să fie calificată ca cerință de admisibilitate pentru valorificarea rezultatelor, această condiție fiind de natură să indice un tratament privilegiat în favoarea candidaților care au optat, inițial pentru promovarea efectivă. Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care solicită, în esență, respingerea contestației formulate de reclamantul C.M.P., arătând că motivele de discriminare invocate de reclamant nu subzistă în cauză, instituția valorificării fiind reglementată de dispozițiile art. 30, 27, 28 alin. (3), (4) alin. (4) și art. 6, alin. (3) și (4) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii cu modificările și completările ulterioare.

La data de 25 februarie 2012, reclamantul a formulat cerere de renunțare la capătul doi din contestația formulată, privind obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să adopte o hotărâre în sensul valorificării rezultatelor obținute la concursul din data de 10 noiembrie 2013, menționând totodată cererea privind anularea Hotărârii nr. 120 din 30 ianuarie 2014. Analizând contestația formulată în raport de criticile formulate, probatoriul administrat dar și de dispozițiile legale incidente, se constată că este neîntemeiată pentru următoarele considerente: Reclamantul C.M.P. a fost judecător la Judecătoria Beiuș, participând la concursul de promovare pe loc în funcție de execuție, din data de 10 noiembrie 2013, dar în raport de clasamentul național nu a promovat.

Prin Cererea nr. 1/29998/1154 din 18 decembrie 2013, a solicitat valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare pe loc în funcție de execuție din data de 10 noiembrie 2013, în principal la Tribunalul Cluj, secția I - civilă și în subsidiar la Tribunalul Timiș, secția I - civilă, Tribunalul Arad, secția I - civilă, respectiv Tribunalul Maramureș, Brașov, Satu Mare, Alba sau Sibiu, cerere ce a fost respinsă ca inadmisibilă prin Hotărârea nr. 120/2014 a Consiliului Superior al Magistraturii.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliul Superior al Magistraturii nr. 621/2006 „Judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 27 dar care nu au fost promovați ca urmare a lipsei posturilor vacante pot fi promovați în posturile ce se vacantează la instanțele și parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 3 luni de la data solicitării concursului”. Din interpretarea acestor dispoziții legale, ținând cont și de dispozițiile art. 28 alin. (3) și (4), art. 29 rezultă că pe posturile ce se „vacantează la instanțele sau parchetele pentru care au optat la înscriere” nu pot fi valorificate rezultatele candidaților care au optat pentru promovarea pe loc ci numai pentru candidații ce au optat pentru promovarea efectivă.

La concursul din data de 10 noiembrie 2013 au fost alocate distinct un număr de posturi pentru promovarea efectivă, reclamantul concurând pentru posturile vacante „pe loc” cu ceilalți candidați care au optat pentru această formă de promovare. Ca urmare, nu poate solicit valorificarea rezultatului obținut la concursul pentru promovarea pe loc pentru locurile devenite vacante la instanțe în general. Nu se poate reține discriminarea invocată de reclamant raportată la situația candidaților care au optat pentru promovarea efectivă fiind evident că judecătorii care au optat pentru promovarea efectivă nu se afla într-o situație identică cu cei care au optat pentru promovarea pe loc, cele două forme de promovare fiind distincte.

Ca urmare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul C.M.P. împotriva Hotărârii nr. 120 din 30 ianuarie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația, astfel cum a fost precizată de C.M.P. împotriva Hotărârii nr. 120 din 30 ianuarie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2015. Procesat de GGC - LM