ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3483/2011

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Iași

sub nr. 227/45 din 16 martie 2011, reclamanta C.M.L. a solicitat, în contradictoriu

cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, „suspendarea executării hotărârii

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 92 din 03 martie 2011, în ceea

ce privește scoaterea unui post la concurs, la Curtea de Apel Iași, secția contencios

administrativ, includerea acestuia în categoria posturilor susceptibile a fi ocupate

prin concurs și indisponibilizarea posturilor vacante și a celor care se vor vacanta

prin finalizarea procedurilor de eliberare din funcție la nivelul tribunalelor și

al curților de apel”, pe motiv că aceste masuri încalcă dispozițiile art. 43 din

Legea nr. 303/2004.

Prin sentința nr. 120

din 28 martie 2011, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta C.M.L., în contradictoriu cu Consiliul

Superior al Magistraturii, a dispus suspendarea executării hotărârii nr. 92 din

03 martie 2011, adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în partea

referitoare la scoaterea la concurs a unui post pentru care nu este finalizată procedura

de eliberare din funcție a judecătorului care îl ocupă, repartizat secției de contencios

administrativ și fiscal al Curții de Apel Iași, după ce va deveni vacant, la includerea

acestui post în categoria posturilor susceptibile a fi ocupate prin concurs, precum

și la indisponibilizarea postului ce se va vacanta prin finalizarea procedurii de

eliberare din funcție, la nivelul Curții de Apel Iași, până la data la care instanța

de fond se va pronunța asupra acțiunii principale.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele.

Potrivit art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 persoana care se consideră vătămată printr-un act

administrativ, în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei

pagube iminente, poate să solicite, după sesizare în condițiile art. 7, a autorității

publice care a emis actul, instanței competente, să dispună suspendarea executării

actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond.

Din această perspectivă,

Curtea a apreciat că, în mod aparent, hotărârea de a se include posturile pentru

care se derulează procedura de eliberare din funcție nefinalizate în categoria posturilor

susceptibile a fi ocupate prin concurs nu este în concordanță cu prevederile

art. 43 din Legea nr. 303/2004, care stabilesc că „Promovarea judecătorilor și procurorilor

se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante

existente”.

Întrucât postul la care

se face referire în art. 5 din hotărârea nr. 6 din 10 februarie 2011 a Colegiului

de conducere al Curții de Apel Iași, ce urmează a fi repartizat secției de contencios

administrativ și fiscal a acestei instanțe, nu este vacant și nici nu se poate anticipa

când se va semna decretul de eliberare din funcție a respectivei persoane, Curtea

a apreciat că faptul scoaterii postului la concurs este de natură să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ contestat, în partea privitoare

la acest aspect.

S-a mai constatat că,

prin faptul scoaterii postului la concurs, fără ca acesta să fie efectiv vacant,

sunt blocate totodată și procedurile administrative inițiate de reclamantă, prin

care se urmărește valorificarea drepturilor ce i-au fost recunoscute prin hotărârea

nr. 1236 din 09 iulie 2009 a Plenului Consiliului Super al Magistraturii, în condițiile

în care, prin hotărârea nr. 298 din 19 aprilie 2007, aceeași autoritate publică

a recunoscut că „dreptul de a solicita transferul la o instanță corespunzătoare

gradului profesional deținut s-a născut, în mod valabil, odată cu dobândirea gradului

profesional de către judecător”.

Neluarea în considerare

a dreptului mai vechi, respectiv a dreptului de a solicita transferul pe baza gradului

profesional deja obținut în baza hotărârii nr. 1236 din 09 iulie 2009, ar putea

conduce la aducerea reclamantei în imposibilitatea de a-și mai valorifica, într-un

interval de timp rezonabil, drepturile ce decurg din dobândirea statutului de judecător

cu grad de curte de apel, grad obținut ca urmare a promovării concursului pe care

Consiliul Superior al Magistraturii l-a organizat, la data de 31 mai 2009, situație

de natură a prejudicia interesele profesionale ale acesteia, de o manieră gravă,

pentru o perioadă îndelungată de timp, dificil de reparat, în condițiile în care,

în fapt, ea ocupă, ca urmare a delegării, acel post.

Ca atare, Curtea a constatat

că în cauza de față s-a făcut dovada că, prin includerea postului ce se va vacanta,

într-un interval de timp necunoscut, în categoria posturilor susceptibile a fi ocupate

prin concurs, se aduce atingere dispozițiilor art. 43 din Legea nr. 303/2004 și

că astfel sunt afectate, în mod grav și într-o manieră dificil de reparat, drepturile

recunoscute de Consiliul Superior al Magistraturii tuturor celor care au dobândit

un grad profesional care le-ar permite să ocupe, prin transfer, un post ce se va

vacanta în viitor la instanța superioară celei în care funcționează.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, susținând că hotărârea

atacată este nelegală și netemeinică deoarece, în speță, nu sunt întrunite condițiile

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea actului

administrativ.

Astfel, în mod greșit

s-a reținut o aparentă încălcare a prevederilor art. 43 din Legea nr. 303/2004 privind

statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, scoaterea unui post de execuție la concurs, pentru Curtea de Apel Iași,

secția de contencios administrativ și fiscal, făcându-se tocmai în baza acestui

articol, ca urmare a propunerii de eliberare din funcție, prin pensionare, a judecător

B.G.

Prin hotărârea atacată,

Consiliul Superior al Magistraturii nu a făcut decât să-și exercite atribuțiile

ce îi revin pentru ocuparea posturilor vacante, raportat la necesitățile sistemului

judiciar .

În ceea ce privește condiția

pagubei iminente aceasta nu a fost, în niciun fel, dovedită, reclamanta-intimată

exercitându-și în prezent dreptul la muncă și protecția socială a muncii astfel

cum acesta este statuat de art. 41 alin. (1) din Constituția României. Totodată,

recurenta a susținut că hotărârea atacată a produs efecte juridice, intrând în circuitul

civil.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează în drept,

din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 43 din Legea

nr. 303/2004, „Promovarea judecătorilor și procurorilor se face numai prin concurs

organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente”.

Față de prevederile acestui

text de lege, în mod corect instanța de fond a reținut că există o îndoială serioasă

asupra legalității actului administrativ contestat, deoarece a fost scos la concurs

un post aflat în curs de vacantare, iar nu vacant, ca urmare a cererii de eliberare

din funcție a judecător B.G.

Totodată, instanța de

fond a argumentat în mod corect condiția pagubei iminente, reținându-se că prin

hotărârea nr. 1236 din 09 iulie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

i s-a recunoscut reclamantei gradul de judecător de Curte de apel, aceasta având

vocația să fie transferată de la Tribunal la Curtea de apel, pe postul aflat în

curs de vacantare, în măsura în care îndeplinește și celelalte condiții prevăzute

de lege.

În ceea ce privește susținerea

recurentului, în sensul că hotărârea nr. 92 din 03 martie 2011 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii ar fi intrat în circuitul civil prin faptul că a fost

publicată pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii și începând

cu acest moment curge termenul de înscriere la concurs, această susținere este nefondată,

nefiind create raporturi juridice în alte ramuri de drept, ca urmare a acestui act

administrativ.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că hotărârea

atacată este legală și temeinică, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

În ceea ce privește cererea

de intervenție formulată de H.M.D., aceasta a fost respinsă, în principiu, de către

Înalta Curte, deoarece petenta nu justifică un interes în prezenta cauză ce are

ca obiect o măsură provizorie, întemeiată pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004

și, în plus, respectiva petentă a participat deja la concursul de promovare din

8 mai 2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinței nr. 120 din 28 martie

2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 iunie 2011.