ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3483/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Iași sub nr. 227/45 din 16 martie 2011, reclamanta C.M.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, „suspendarea executării hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 92 din 03 martie 2011, în ceea ce privește scoaterea unui post la concurs, la Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ, includerea acestuia în categoria posturilor susceptibile a fi ocupate prin concurs și indisponibilizarea posturilor vacante și a celor care se vor vacanta prin finalizarea procedurilor de eliberare din funcție la nivelul tribunalelor și al curților de apel”, pe motiv că aceste masuri încalcă dispozițiile art. 43 din Legea nr. 303/2004.

Prin sentința nr. 120 din 28 martie 2011, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta C.M.L., în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii, a dispus suspendarea executării hotărârii nr. 92 din 03 martie 2011, adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în partea referitoare la scoaterea la concurs a unui post pentru care nu este finalizată procedura de eliberare din funcție a judecătorului care îl ocupă, repartizat secției de contencios administrativ și fiscal al Curții de Apel Iași, după ce va deveni vacant, la includerea acestui post în categoria posturilor susceptibile a fi ocupate prin concurs, precum și la indisponibilizarea postului ce se va vacanta prin finalizarea procedurii de eliberare din funcție, la nivelul Curții de Apel Iași, până la data la care instanța de fond se va pronunța asupra acțiunii principale.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 persoana care se consideră vătămată printr-un act administrativ, în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, poate să solicite, după sesizare în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, instanței competente, să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond. Din această perspectivă, Curtea a apreciat că, în mod aparent, hotărârea de a se include posturile pentru care se derulează procedura de eliberare din funcție nefinalizate în categoria posturilor susceptibile a fi ocupate prin concurs nu este în concordanță cu prevederile art. 43 din Legea nr. 303/2004, care stabilesc că „Promovarea judecătorilor și procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente”.

Întrucât postul la care se face referire în art. 5 din hotărârea nr. 6 din 10 februarie 2011 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Iași, ce urmează a fi repartizat secției de contencios administrativ și fiscal a acestei instanțe, nu este vacant și nici nu se poate anticipa când se va semna decretul de eliberare din funcție a respectivei persoane, Curtea a apreciat că faptul scoaterii postului la concurs este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ contestat, în partea privitoare la acest aspect.

S-a mai constatat că, prin faptul scoaterii postului la concurs, fără ca acesta să fie efectiv vacant, sunt blocate totodată și procedurile administrative inițiate de reclamantă, prin care se urmărește valorificarea drepturilor ce i-au fost recunoscute prin hotărârea nr. 1236 din 09 iulie 2009 a Plenului Consiliului Super al Magistraturii, în condițiile în care, prin hotărârea nr. 298 din 19 aprilie 2007, aceeași autoritate publică a recunoscut că „dreptul de a solicita transferul la o instanță corespunzătoare gradului profesional deținut s-a născut, în mod valabil, odată cu dobândirea gradului profesional de către judecător”.

Neluarea în considerare a dreptului mai vechi, respectiv a dreptului de a solicita transferul pe baza gradului profesional deja obținut în baza hotărârii nr. 1236 din 09 iulie 2009, ar putea conduce la aducerea reclamantei în imposibilitatea de a-și mai valorifica, într-un interval de timp rezonabil, drepturile ce decurg din dobândirea statutului de judecător cu grad de curte de apel, grad obținut ca urmare a promovării concursului pe care Consiliul Superior al Magistraturii l-a organizat, la data de 31 mai 2009, situație de natură a prejudicia interesele profesionale ale acesteia, de o manieră gravă, pentru o perioadă îndelungată de timp, dificil de reparat, în condițiile în care, în fapt, ea ocupă, ca urmare a delegării, acel post.

Ca atare, Curtea a constatat că în cauza de față s-a făcut dovada că, prin includerea postului ce se va vacanta, într-un interval de timp necunoscut, în categoria posturilor susceptibile a fi ocupate prin concurs, se aduce atingere dispozițiilor art. 43 din Legea nr. 303/2004 și că astfel sunt afectate, în mod grav și într-o manieră dificil de reparat, drepturile recunoscute de Consiliul Superior al Magistraturii tuturor celor care au dobândit un grad profesional care le-ar permite să ocupe, prin transfer, un post ce se va vacanta în viitor la instanța superioară celei în care funcționează. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică deoarece, în speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea actului administrativ.

Astfel, în mod greșit s-a reținut o aparentă încălcare a prevederilor art. 43 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, scoaterea unui post de execuție la concurs, pentru Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, făcându-se tocmai în baza acestui articol, ca urmare a propunerii de eliberare din funcție, prin pensionare, a judecător B.G. Prin hotărârea atacată, Consiliul Superior al Magistraturii nu a făcut decât să-și exercite atribuțiile ce îi revin pentru ocuparea posturilor vacante, raportat la necesitățile sistemului judiciar . În ceea ce privește condiția pagubei iminente aceasta nu a fost, în niciun fel, dovedită, reclamanta-intimată exercitându-și în prezent dreptul la muncă și protecția socială a muncii astfel cum acesta este statuat de art. 41 alin. (1) din Constituția României.

Totodată, recurenta a susținut că hotărârea atacată a produs efecte juridice, intrând în circuitul civil. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează în drept, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente. Potrivit art. 43 din Legea nr. 303/2004, „Promovarea judecătorilor și procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente”. Față de prevederile acestui text de lege, în mod corect instanța de fond a reținut că există o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ contestat, deoarece a fost scos la concurs un post aflat în curs de vacantare, iar nu vacant, ca urmare a cererii de eliberare din funcție a judecător B.G.

Totodată, instanța de fond a argumentat în mod corect condiția pagubei iminente, reținându-se că prin hotărârea nr. 1236 din 09 iulie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii i s-a recunoscut reclamantei gradul de judecător de Curte de apel, aceasta având vocația să fie transferată de la Tribunal la Curtea de apel, pe postul aflat în curs de vacantare, în măsura în care îndeplinește și celelalte condiții prevăzute de lege. În ceea ce privește susținerea recurentului, în sensul că hotărârea nr. 92 din 03 martie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii ar fi intrat în circuitul civil prin faptul că a fost publicată pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii și începând cu acest moment curge termenul de înscriere la concurs, această susținere este nefondată, nefiind create raporturi juridice în alte ramuri de drept, ca urmare a acestui act administrativ.

Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat. În ceea ce privește cererea de intervenție formulată de H.M.D., aceasta a fost respinsă, în principiu, de către Înalta Curte, deoarece petenta nu justifică un interes în prezenta cauză ce are ca obiect o măsură provizorie, întemeiată pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și, în plus, respectiva petentă a participat deja la concursul de promovare din 8 mai 2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinței nr. 120 din 28 martie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2011.