ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3291/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3291/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta
C.M.L. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii
solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună
anularea în parte a hotărârii Plenului CSM nr. 92 din 03 martie 2011 prin care
s-a hotărât organizarea concursului de promovare efectivă a judecătorilor și
procurorilor în funcții de execuție, la București, la data de 08 mai 2011, cu
privire la următoarele aspecte:
- scoaterea unui post
la concurs la Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal,
conform anexei nr. 2 a notei direcției de specialitate;
- includerea
posturilor pentru care se derulează proceduri de eliberare din funcție
nefinalizate în categoria posturilor susceptibile de a fi ocupate prin concurs;
- indisponibilizarea
posturilor vacante și a celor care se vor vacanta prin finalizarea procedurilor
de eliberare din funcție la nivelul tribunalelor și al curților de apel.
În întâmpinarea
formulată în cauză, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat
respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
La data de 12
septembrie 2011, petentul A.F.A., judecător în cadrul Tribunalului Iași, secția
comercială și de contencios administrativă, a formulat, în baza art. 49 alin.
(3) C. proc. civ., cerere de intervenție în interesul pârâtului Consiliul
Superior al Magistraturii.
Intervenientul a
invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată, ca efect al
nesemnării acesteia de către reclamantă.
În același timp,
intervenientul a invocat excepția lipsei de interes a reclamantei C.M.L. în
promovarea acțiunii în anularea hotărârii Plenului CSM nr. 92 din 03 martie
2011, urmare a inexistenței vreunei vătămări produse unui drept sau interes
legitim al părții, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată.
Totodată,
intervenientul a invocat și excepția lipsei calității procesuale active a
reclamantei în formularea acțiunii de față, cu motivarea că numai d-na
judecător B.G. poate contesta la instanța de contencios administrativ hotărârea
autorității pârâte de scoatere la concurs a postului pe care aceasta l-a
ocupat, în condițiile în care procedura sa de eliberare din funcție nu era
finalizată.
De asemenea,
intervenientul a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În cauză, părțile au
administrat proba cu înscrisuri.
Curtea de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința
nr. 6.925 din 21 noiembrie 2011, a respins ca neîntemeiate excepțiile
nulității, lipsei de interes și lipsei calității procesuale active a
reclamantei, precum și acțiunea formulată de aceasta. Totodată, instanța a
admis cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de către
intervenientul A.F.A.
Pentru a pronunța o
asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:
1) Excepția nulității
cererii de chemare în judecată nu poate fi primită, în condițiile în care, deși
aceasta a fost depusă și semnată de apărătorul părții reclamante, a fost
însoțită de împuternicirea avocațială.
2) Excepția lipsei de
interes a reclamantei C.M.L. în promovarea acțiunii este neîntemeiată,
întrucât, prin Hotărârea nr. 326 din 28 aprilie 2011, Secția pentru Judecători
din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea acesteia de
transfer la Curtea de Apel Iași, cu motivarea că nu există posturi vacante de
execuție. Ca atare, reclamanta are un interes legitim, direct, personal și
actul în a contesta prezenta hotărâre prin care s-a dispus indisponibilizarea,
anterior luării în discuție a cererii acesteia de transfer la Curtea de Apel
Iași, locului apreciat de parte ca fiind vacant.
3) Excepția lipsei
calității procesuale active este neîntemeiată, deoarece este irelevant faptul
că reclamanta s-a înscris la concursul de promovare organizat prin hotărârea
atacată, în condițiile în care aceasta a pretins că a fost vătămată în dreptul
său de transfer prin actul administrativ aflat în discuție.
4) Pe fondul cauzei,
prima instanță a menționat faptul că promovarea judecătorilor și procurorilor
se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor
vacante existente la tribunale și curți de apel sau, după caz, la parchete.
Faptul că la data
emiterii actului administrativ contestat, prin care pârâtul a dispus
organizarea unui concurs de promovare și indisponibilizarea posturilor ce
urmează a se vacanta, nefiind vacante în mod efectiv prin publicarea în M. Of.
a decretelor de eliberare din funcția de magistrat de către Președintele
României, nu poate conduce la nelegalitatea acestui act, întrucât este
atributul exclusiv al Consiliului Superior al Magistraturii de a lua măsurile
care se impun pentru ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și
necesitățile sistemului judiciar.
Ca atare, criticile
formulate de reclamantă, ce vizează pretinsa încălcare de către pârât a
dispozițiilor art. 16, art. 20, art. 41 și art. 133 din Constituție, art. 64
din Legea nr. 188/1999, republicată, art. 14 și Protocolului nr. 12 din CEDO, a
Recomandării nr. 94/12 a Comitetului de Miniștri din 13 octombrie 1994, precum
și a principiului egalității de șanse și principiului preeminenței interesului
public față de interesul privat, sunt neîntemeiate.
În opinia curții de
apel, prin emiterea hotărârii atacate în cauză, autoritatea pârâtă a avut în
vedere tocmai respectarea prevederilor și principiilor anterior nominalizate.
Mai precis, măsura de indisponibilizare a posturilor care urmau să se vacanteze
cu certitudine a fost luată pentru a putea recunoaște tuturor celorlalți
judecători ce îndeplineau condițiile legale de participare la concursul de
promovare în funcții de execuție dreptul de a-și valorifica cunoștințele de
drept material și procesual dobândite prin promovarea efectivă la o instanță de
grad superior. În același timp, pârâtul a avut ca obiectiv ocuparea tuturor
posturilor vacante în urma desfășurării unor concursuri de promovare, iar nu ca
urmare a admiterii unor cereri de detașare sau de transfer.
Curtea de apel a
apreciat că, în speța de față, nu poate fi vorba despre existența unei
discriminări, în condițiile în care reclamanta nu a dovedit existența unor
situații similare cu alți judecători și adoptarea unei decizii diferite în
privința acesteia.
5) În raport de
dispozițiile art. 49 alin. (3) C. proc. civ. și de soluția pronunțată cu
privire la acțiunea principală, cererea de intervenție accesorie urmează a fi
admisă.
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs reclamanta C.M.L., care a solicitat modificarea sa,
în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea căii de
atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată este lipsită
de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea
acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă următoarele
critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată:
1) Prima instanță a
interpretat în mod greșit prevederile art. 43 din Legea nr. 303/2004 privind
statutul judecătorilor și procurorilor atunci când a concluzionat în sensul că
măsura adoptată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii de scoatere la
concursul de promovare pe funcții de execuție a unui post de judecător la
Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, în condițiile
în care pe schema acestei instanțe nu exista un astfel de post vacant.
În concret, nici la
momentul validării concursului, în luna iunie 2011, postul aflat în discuție nu
era vacant; acesta a devenit vacant abia la data de 28 noiembrie 2011, când a
fost publicat decretul de eliberare din funcție al magistratului în cauză.
În opinia recurentei,
împrejurarea că acest post ar fi efectiv vacant la o dată ulterioară nu are nicio
relevanță juridică, deoarece instanța învestită cu o acțiune în anularea unui
act administrativ trebuie să aibă în vedere exclusiv îndeplinirea condițiilor
de legalitate în momentul emiterii actului și nu ulterior, generat de alte
împrejurări.
2) Instanța de fond a
ignorat soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de
contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 227/45/2011, având ca obiect
suspendarea efectelor hotărârii Plenului CSM nr. 92 din 03 martie 2011, în care
s-a reținut faptul că postul scos la concurs nu era vacant.
3) Prima instanță nu
a ținut seama de situația sa personală, respectiv că a promovat la Curtea de
apel, prin hotărârea CSM nr. 1236/2009, și a obținut media 9,45 la disciplina
Drept administrativ, motiv pentru care s-a încadrat în limita celor două
posturi scoase la concurs.
Părțile adverse au
formulat întâmpinări în cauză:
1) Intimatul-pârât
Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului ca
nefondat.
2)
Intimatul-intervenient A.F.A. a invocat excepția lipsei de interes a
recurentei-reclamante în promovarea acțiunii și a prezentei căi de atac
împotriva Sentinței nr. 6.925/2011 a Curții de Apel București. Totodată,
intimatul-intervenient a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
De asemenea, la data
de 22 iunie 2012, intimatul-intervenient a formulat precizare la întâmpinare.
Recurenta-reclamantă
a depus la dosar înscrisuri și a formulat concluzii scrise, în care a solicitat
respingerea excepției lipsei de interes invocată de intimatul-intervenient și
admiterea recursului.
Înalta Curte va
respinge excepția lipsei de interes a recurentei-reclamante în promovarea
prezentei căi de atac, în raport de împrejurarea că, prin sentința atacată, a
fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în anularea hotărârii Plenului CSM nr.
92 din 03 martie 2011.
Analizând actele
dosarului, în raport cu criticile de nelegalitate formulate și cu apărările
prezentate, instanța de control judiciar va admite excepția lipsei de interes a
recurentei-reclamante în formularea cererii de chemare în judecată pentru
argumentele care vor fi prezentate în continuare.
Prin cererea dedusă
judecății, reclamanta C.M.L. a solicitat anularea hotărârii Plenului CSM nr. 92
din 03 martie 2011 prin care s-a dispus organizarea concursului de promovare
efectivă a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție, la București,
la data de 08 mai 2011 și s-a aprobat:
- calendarul de
desfășurare a concursului, conform anexei nr. 1 a notei direcției de
specialitate, cu modificarea perioadei pentru comunicarea hotărârilor Secțiilor
și contestarea acestora la Plen, respectiv 22 - 26 aprilie 2011;
- posturile vacante
pentru promovarea efectivă în funcții de execuție, respectiv, tribunale și
curți de apel, conform Anexei nr. 3 a notei direcției de specialitate, 5
posturi la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și
posturile vacante la parchetele de pe lângă tribunale al căror grad de ocupare
este situat sub 82%, conform Anexei nr. 4;
- tematica și
bibliografia concursului, propuse de Institutul Național al Magistraturii,
conform anexei nr. 7 a notei direcției de specialitate;
- cererile tip de
înscriere la concursul de promovare în funcții de execuție efectivă a
judecătorilor și procurorilor, conform anexelor nr. 8 și 9 ale notei direcției
de specialitate.
De asemenea, prin
același act administrativ, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a
hotărât:
- includerea
posturilor pentru care se derulează proceduri de eliberare din funcție
nefinalizate, în categoria posturilor susceptibile a fi ocupate prin concurs;
- indisponibilizarea
posturilor vacante și a celor care se vor vacanta prin finalizarea procedurilor
de eliberare din funcție la nivelul tribunalelor și curților de apel;
- includerea postului
propus pentru redistribuire de la Tribunalul Dâmbovița la Tribunalul Timiș în
categoria posturilor susceptibile a fi ocupate prin concurs la această din urmă
instanță;
- includerea postului
devenit vacant la Curtea de Apel Alba Iulia, în urma revocării Hotărârii nr.
1.345 din 15 decembrie 2010 a Secției pentru Judecători.
Potrivit art. 43
alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și
procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare,
promovarea judecătorilor și procurorilor se face numai prin concurs, organizat
la nivel național, în limita posturilor vacante existente la tribunale și curți
de apel sau, după caz, la parchete.
În baza acestui temei
legal, prin hotărârea atacată în prezenta cauză, s-a dispus scoaterea la
concursul de promovare pentru funcții de execuție a judecătorilor și
procurorilor din data de 8 mai 2011 a unui post de execuție pentru Curtea de
Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca urmare a propunerii
de eliberare din funcție, prin pensionare, a doamnei judecător B.G., conform
datelor cuprinse în hotărârea Plenului CSM nr. 1145 din 16 decembrie 2010.
Recurenta-reclamantă
a criticat această măsură, apreciind că a fost adoptată cu încălcarea
prevederilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul
judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările
ulterioare.
În ceea ce privește
situația profesională a recurentei-reclamante, instanța de control judiciar
reține următoarele aspecte:
Prin Hotărârea
Plenului CSM nr. 1.236 din 09 iulie 2009, recurenta-reclamantă, cu grad de
judecător de tribunal, a fost promovată pe loc de la Judecătoria Iași la Curtea
de Apel Iași, începând cu data de 15 iulie 2009, urmare a opțiunii exprimate de
aceasta.
Prin Hotărârea Plenului
CSM nr. 265 din 31 martie 2011, recurenta-reclamantă a fost detașată pe o
perioadă de 2 ani (01 aprilie 2011 - 01 aprilie 2013) de la Judecătoria Iași la
Curtea de Apel Iași.
Instanța de control
judiciar apreciază că judecătorul fondului a interpretat greșit dispozițiile de
drept comun, cât și cele specifice promovării unei acțiuni în contencios
administrativ, în ceea ce privește existența interesului ca și cerință pentru
promovarea unei acțiuni în justiție.
Potrivit teoriei
generale a dreptului, interesul este o condiție generală ce trebuie să fie
îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, iar acțiunea în contencios
administrativ nu derogă de la această regulă generală, în raport de prevederile
art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată.
În cauza de față,
acțiunea recurentei-reclamante nu poate fi considerată ca fiind formulată în
exercitarea unui interes protejat din punct de vedere legal.
În dreptul procesual
civil, interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic
urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele
procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar interesul trebuie să fie
legitim, juridic, născut și actual, personal și direct.
În speță,
recurenta-reclamantă nu justifică un folos practic, legitim sau material în
vederea promovării acțiunii sale în contencios administrativ.
Nu trebuie uitate
dispozițiile speciale ale Legii contenciosului administrativ care definesc
noțiunile de drept vătămat (art. 2 alin. (1) lit. o), interes legitim privat
(art. 2 alin. (1) lit. p)) și interes legitim public (art. 2 alin. (1) lit. r).
Astfel, dreptul
vătămat reprezintă, în accepțiunea legii, orice drept prevăzut de Constituție,
de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ.
Interesul legitim
privat reprezintă posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în
considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat.
Interesul legitim
public constituie interesul care vizează ordinea de drept și democrația
constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor
fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea
competenței autorităților publice.
În speța de față,
recurenta-reclamantă s-a înscris și a participat la concursul organizat în
temeiul hotărârii Plenului CSM nr. 92 din 03 martie 2011, pentru postul de
execuție scos la concurs de către Curtea de Apel Iași ceea ce înseamnă că
partea a recunoscut faptul că postul aflat în discuție este vacant. Ca atare,
recurenta-reclamantă nu mai poate invoca că a fost vătămată într-un drept al
său ori într-un interes legitim prin măsura luată prin actul administrativ
contestat.
În altă ordine de
idei, chiar dacă s-ar accepta ideea că postul aflat în litigiu nu era vacant,
recurenta-reclamantă nu poate proba faptul că a fost vătămată într-un drept al
său ori într-un interes legitim prin emiterea hotărârii atacate, deoarece
intimatul Consiliul Superior al Magistraturii nu are obligația legală de a
folosi acest post pentru transferul judecătorului, ci îl poate scoate la
concurs, în baza art. 43 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor
și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fiind
vorba despre dreptul de apreciere al autorității intimate cu privire la
măsurile ce se impun pentru ocuparea corespunzătoare a acestor posturi.
În consecință, în
raport de cele anterior prezentate, Înalta Curte apreciază că se impune, în
temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (2) C. proc. civ., dar și al art. 20
și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, admiterea recursului,
modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii
reclamantei ca lipsită de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția
lipsei de interes în formularea recursului, invocată de intimatul-intervenient
A.F.A.
Admite recursul
declarat de reclamanta C.M.L. împotriva Sentinței civile nr. 6.925 din 21
noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal.
Modifică, în parte,
sentința atacată, în sensul că admite excepția lipsei de interes a reclamantei
în formularea acțiunii.
Respinge acțiunea
formulată de reclamanta C.M.L. ca lipsită de interes.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 27 iunie 2012.
Procesat de GGC - AM