ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3291/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3291/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta

C.M.L. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii

solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună

anularea în parte a hotărârii Plenului CSM nr. 92 din 03 martie 2011 prin care

s-a hotărât organizarea concursului de promovare efectivă a judecătorilor și

procurorilor în funcții de execuție, la București, la data de 08 mai 2011, cu

privire la următoarele aspecte:

- scoaterea unui post

la concurs la Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal,

conform anexei nr. 2 a notei direcției de specialitate;

- includerea

posturilor pentru care se derulează proceduri de eliberare din funcție

nefinalizate în categoria posturilor susceptibile de a fi ocupate prin concurs;

- indisponibilizarea

posturilor vacante și a celor care se vor vacanta prin finalizarea procedurilor

de eliberare din funcție la nivelul tribunalelor și al curților de apel.

În întâmpinarea

formulată în cauză, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat

respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

La data de 12

septembrie 2011, petentul A.F.A., judecător în cadrul Tribunalului Iași, secția

comercială și de contencios administrativă, a formulat, în baza art. 49 alin.

(3) C. proc. civ., cerere de intervenție în interesul pârâtului Consiliul

Superior al Magistraturii.

Intervenientul a

invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată, ca efect al

nesemnării acesteia de către reclamantă.

În același timp,

intervenientul a invocat excepția lipsei de interes a reclamantei C.M.L. în

promovarea acțiunii în anularea hotărârii Plenului CSM nr. 92 din 03 martie

2011, urmare a inexistenței vreunei vătămări produse unui drept sau interes

legitim al părții, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată.

Totodată,

intervenientul a invocat și excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantei în formularea acțiunii de față, cu motivarea că numai d-na

judecător B.G. poate contesta la instanța de contencios administrativ hotărârea

autorității pârâte de scoatere la concurs a postului pe care aceasta l-a

ocupat, în condițiile în care procedura sa de eliberare din funcție nu era

finalizată.

De asemenea,

intervenientul a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

În cauză, părțile au

administrat proba cu înscrisuri.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

nr. 6.925 din 21 noiembrie 2011, a respins ca neîntemeiate excepțiile

nulității, lipsei de interes și lipsei calității procesuale active a

reclamantei, precum și acțiunea formulată de aceasta. Totodată, instanța a

admis cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de către

intervenientul A.F.A.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:

1) Excepția nulității

cererii de chemare în judecată nu poate fi primită, în condițiile în care, deși

aceasta a fost depusă și semnată de apărătorul părții reclamante, a fost

însoțită de împuternicirea avocațială.

2) Excepția lipsei de

interes a reclamantei C.M.L. în promovarea acțiunii este neîntemeiată,

întrucât, prin Hotărârea nr. 326 din 28 aprilie 2011, Secția pentru Judecători

din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea acesteia de

transfer la Curtea de Apel Iași, cu motivarea că nu există posturi vacante de

execuție. Ca atare, reclamanta are un interes legitim, direct, personal și

actul în a contesta prezenta hotărâre prin care s-a dispus indisponibilizarea,

anterior luării în discuție a cererii acesteia de transfer la Curtea de Apel

Iași, locului apreciat de parte ca fiind vacant.

3) Excepția lipsei

calității procesuale active este neîntemeiată, deoarece este irelevant faptul

că reclamanta s-a înscris la concursul de promovare organizat prin hotărârea

atacată, în condițiile în care aceasta a pretins că a fost vătămată în dreptul

său de transfer prin actul administrativ aflat în discuție.

4) Pe fondul cauzei,

prima instanță a menționat faptul că promovarea judecătorilor și procurorilor

se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor

vacante existente la tribunale și curți de apel sau, după caz, la parchete.

Faptul că la data

emiterii actului administrativ contestat, prin care pârâtul a dispus

organizarea unui concurs de promovare și indisponibilizarea posturilor ce

urmează a se vacanta, nefiind vacante în mod efectiv prin publicarea în M. Of.

a decretelor de eliberare din funcția de magistrat de către Președintele

României, nu poate conduce la nelegalitatea acestui act, întrucât este

atributul exclusiv al Consiliului Superior al Magistraturii de a lua măsurile

care se impun pentru ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și

necesitățile sistemului judiciar.

Ca atare, criticile

formulate de reclamantă, ce vizează pretinsa încălcare de către pârât a

dispozițiilor art. 16, art. 20, art. 41 și art. 133 din Constituție, art. 64

din Legea nr. 188/1999, republicată, art. 14 și Protocolului nr. 12 din CEDO, a

Recomandării nr. 94/12 a Comitetului de Miniștri din 13 octombrie 1994, precum

și a principiului egalității de șanse și principiului preeminenței interesului

public față de interesul privat, sunt neîntemeiate.

În opinia curții de

apel, prin emiterea hotărârii atacate în cauză, autoritatea pârâtă a avut în

vedere tocmai respectarea prevederilor și principiilor anterior nominalizate.

Mai precis, măsura de indisponibilizare a posturilor care urmau să se vacanteze

cu certitudine a fost luată pentru a putea recunoaște tuturor celorlalți

judecători ce îndeplineau condițiile legale de participare la concursul de

promovare în funcții de execuție dreptul de a-și valorifica cunoștințele de

drept material și procesual dobândite prin promovarea efectivă la o instanță de

grad superior. În același timp, pârâtul a avut ca obiectiv ocuparea tuturor

posturilor vacante în urma desfășurării unor concursuri de promovare, iar nu ca

urmare a admiterii unor cereri de detașare sau de transfer.

Curtea de apel a

apreciat că, în speța de față, nu poate fi vorba despre existența unei

discriminări, în condițiile în care reclamanta nu a dovedit existența unor

situații similare cu alți judecători și adoptarea unei decizii diferite în

privința acesteia.

5) În raport de

dispozițiile art. 49 alin. (3) C. proc. civ. și de soluția pronunțată cu

privire la acțiunea principală, cererea de intervenție accesorie urmează a fi

admisă.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta C.M.L., care a solicitat modificarea sa,

în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de

atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată este lipsită

de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă următoarele

critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată:

1) Prima instanță a

interpretat în mod greșit prevederile art. 43 din Legea nr. 303/2004 privind

statutul judecătorilor și procurorilor atunci când a concluzionat în sensul că

măsura adoptată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii de scoatere la

concursul de promovare pe funcții de execuție a unui post de judecător la

Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, în condițiile

în care pe schema acestei instanțe nu exista un astfel de post vacant.

În concret, nici la

momentul validării concursului, în luna iunie 2011, postul aflat în discuție nu

era vacant; acesta a devenit vacant abia la data de 28 noiembrie 2011, când a

fost publicat decretul de eliberare din funcție al magistratului în cauză.

În opinia recurentei,

împrejurarea că acest post ar fi efectiv vacant la o dată ulterioară nu are nicio

relevanță juridică, deoarece instanța învestită cu o acțiune în anularea unui

act administrativ trebuie să aibă în vedere exclusiv îndeplinirea condițiilor

de legalitate în momentul emiterii actului și nu ulterior, generat de alte

împrejurări.

2) Instanța de fond a

ignorat soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 227/45/2011, având ca obiect

suspendarea efectelor hotărârii Plenului CSM nr. 92 din 03 martie 2011, în care

s-a reținut faptul că postul scos la concurs nu era vacant.

3) Prima instanță nu

a ținut seama de situația sa personală, respectiv că a promovat la Curtea de

apel, prin hotărârea CSM nr. 1236/2009, și a obținut media 9,45 la disciplina

Drept administrativ, motiv pentru care s-a încadrat în limita celor două

posturi scoase la concurs.

Părțile adverse au

formulat întâmpinări în cauză:

1) Intimatul-pârât

Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

2)

Intimatul-intervenient A.F.A. a invocat excepția lipsei de interes a

recurentei-reclamante în promovarea acțiunii și a prezentei căi de atac

împotriva Sentinței nr. 6.925/2011 a Curții de Apel București. Totodată,

intimatul-intervenient a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

De asemenea, la data

de 22 iunie 2012, intimatul-intervenient a formulat precizare la întâmpinare.

Recurenta-reclamantă

a depus la dosar înscrisuri și a formulat concluzii scrise, în care a solicitat

respingerea excepției lipsei de interes invocată de intimatul-intervenient și

admiterea recursului.

Înalta Curte va

respinge excepția lipsei de interes a recurentei-reclamante în promovarea

prezentei căi de atac, în raport de împrejurarea că, prin sentința atacată, a

fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în anularea hotărârii Plenului CSM nr.

92 din 03 martie 2011.

Analizând actele

dosarului, în raport cu criticile de nelegalitate formulate și cu apărările

prezentate, instanța de control judiciar va admite excepția lipsei de interes a

recurentei-reclamante în formularea cererii de chemare în judecată pentru

argumentele care vor fi prezentate în continuare.

Prin cererea dedusă

judecății, reclamanta C.M.L. a solicitat anularea hotărârii Plenului CSM nr. 92

din 03 martie 2011 prin care s-a dispus organizarea concursului de promovare

efectivă a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție, la București,

la data de 08 mai 2011 și s-a aprobat:

- calendarul de

desfășurare a concursului, conform anexei nr. 1 a notei direcției de

specialitate, cu modificarea perioadei pentru comunicarea hotărârilor Secțiilor

și contestarea acestora la Plen, respectiv 22 - 26 aprilie 2011;

- posturile vacante

pentru promovarea efectivă în funcții de execuție, respectiv, tribunale și

curți de apel, conform Anexei nr. 3 a notei direcției de specialitate, 5

posturi la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și

posturile vacante la parchetele de pe lângă tribunale al căror grad de ocupare

este situat sub 82%, conform Anexei nr. 4;

- tematica și

bibliografia concursului, propuse de Institutul Național al Magistraturii,

conform anexei nr. 7 a notei direcției de specialitate;

- cererile tip de

înscriere la concursul de promovare în funcții de execuție efectivă a

judecătorilor și procurorilor, conform anexelor nr. 8 și 9 ale notei direcției

de specialitate.

De asemenea, prin

același act administrativ, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a

hotărât:

- includerea

posturilor pentru care se derulează proceduri de eliberare din funcție

nefinalizate, în categoria posturilor susceptibile a fi ocupate prin concurs;

- indisponibilizarea

posturilor vacante și a celor care se vor vacanta prin finalizarea procedurilor

de eliberare din funcție la nivelul tribunalelor și curților de apel;

- includerea postului

propus pentru redistribuire de la Tribunalul Dâmbovița la Tribunalul Timiș în

categoria posturilor susceptibile a fi ocupate prin concurs la această din urmă

instanță;

- includerea postului

devenit vacant la Curtea de Apel Alba Iulia, în urma revocării Hotărârii nr.

1.345 din 15 decembrie 2010 a Secției pentru Judecători.

Potrivit art. 43

alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și

procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

promovarea judecătorilor și procurorilor se face numai prin concurs, organizat

la nivel național, în limita posturilor vacante existente la tribunale și curți

de apel sau, după caz, la parchete.

În baza acestui temei

legal, prin hotărârea atacată în prezenta cauză, s-a dispus scoaterea la

concursul de promovare pentru funcții de execuție a judecătorilor și

procurorilor din data de 8 mai 2011 a unui post de execuție pentru Curtea de

Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca urmare a propunerii

de eliberare din funcție, prin pensionare, a doamnei judecător B.G., conform

datelor cuprinse în hotărârea Plenului CSM nr. 1145 din 16 decembrie 2010.

Recurenta-reclamantă

a criticat această măsură, apreciind că a fost adoptată cu încălcarea

prevederilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul

judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările

ulterioare.

În ceea ce privește

situația profesională a recurentei-reclamante, instanța de control judiciar

reține următoarele aspecte:

Prin Hotărârea

Plenului CSM nr. 1.236 din 09 iulie 2009, recurenta-reclamantă, cu grad de

judecător de tribunal, a fost promovată pe loc de la Judecătoria Iași la Curtea

de Apel Iași, începând cu data de 15 iulie 2009, urmare a opțiunii exprimate de

aceasta.

Prin Hotărârea Plenului

CSM nr. 265 din 31 martie 2011, recurenta-reclamantă a fost detașată pe o

perioadă de 2 ani (01 aprilie 2011 - 01 aprilie 2013) de la Judecătoria Iași la

Curtea de Apel Iași.

Instanța de control

judiciar apreciază că judecătorul fondului a interpretat greșit dispozițiile de

drept comun, cât și cele specifice promovării unei acțiuni în contencios

administrativ, în ceea ce privește existența interesului ca și cerință pentru

promovarea unei acțiuni în justiție.

Potrivit teoriei

generale a dreptului, interesul este o condiție generală ce trebuie să fie

îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, iar acțiunea în contencios

administrativ nu derogă de la această regulă generală, în raport de prevederile

art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată.

În cauza de față,

acțiunea recurentei-reclamante nu poate fi considerată ca fiind formulată în

exercitarea unui interes protejat din punct de vedere legal.

În dreptul procesual

civil, interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic

urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele

procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar interesul trebuie să fie

legitim, juridic, născut și actual, personal și direct.

În speță,

recurenta-reclamantă nu justifică un folos practic, legitim sau material în

vederea promovării acțiunii sale în contencios administrativ.

Nu trebuie uitate

dispozițiile speciale ale Legii contenciosului administrativ care definesc

noțiunile de drept vătămat (art. 2 alin. (1) lit. o), interes legitim privat

(art. 2 alin. (1) lit. p)) și interes legitim public (art. 2 alin. (1) lit. r).

Astfel, dreptul

vătămat reprezintă, în accepțiunea legii, orice drept prevăzut de Constituție,

de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ.

Interesul legitim

privat reprezintă posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în

considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat.

Interesul legitim

public constituie interesul care vizează ordinea de drept și democrația

constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor

fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea

competenței autorităților publice.

În speța de față,

recurenta-reclamantă s-a înscris și a participat la concursul organizat în

temeiul hotărârii Plenului CSM nr. 92 din 03 martie 2011, pentru postul de

execuție scos la concurs de către Curtea de Apel Iași ceea ce înseamnă că

partea a recunoscut faptul că postul aflat în discuție este vacant. Ca atare,

recurenta-reclamantă nu mai poate invoca că a fost vătămată într-un drept al

său ori într-un interes legitim prin măsura luată prin actul administrativ

contestat.

În altă ordine de

idei, chiar dacă s-ar accepta ideea că postul aflat în litigiu nu era vacant,

recurenta-reclamantă nu poate proba faptul că a fost vătămată într-un drept al

său ori într-un interes legitim prin emiterea hotărârii atacate, deoarece

intimatul Consiliul Superior al Magistraturii nu are obligația legală de a

folosi acest post pentru transferul judecătorului, ci îl poate scoate la

concurs, în baza art. 43 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor

și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fiind

vorba despre dreptul de apreciere al autorității intimate cu privire la

măsurile ce se impun pentru ocuparea corespunzătoare a acestor posturi.

În consecință, în

raport de cele anterior prezentate, Înalta Curte apreciază că se impune, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (2) C. proc. civ., dar și al art. 20

și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, admiterea recursului,

modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii

reclamantei ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

lipsei de interes în formularea recursului, invocată de intimatul-intervenient

A.F.A.

Admite recursul

declarat de reclamanta C.M.L. împotriva Sentinței civile nr. 6.925 din 21

noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

Modifică, în parte,

sentința atacată, în sensul că admite excepția lipsei de interes a reclamantei

în formularea acțiunii.

Respinge acțiunea

formulată de reclamanta C.M.L. ca lipsită de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 27 iunie 2012.

Procesat de GGC - AM