ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3291/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.M.L.

a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea în parte a hotărârii Plenului CSM nr. 92 din 03 martie 2011 prin care s-a hotărât organizarea concursului de promovare efectivă a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție, la București, la data de 08 mai 2011, cu privire la următoarele aspecte: - scoaterea unui post la concurs la Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, conform anexei nr. 2 a notei direcției de specialitate; - includerea posturilor pentru care se derulează proceduri de eliberare din funcție nefinalizate în categoria posturilor susceptibile de a fi ocupate prin concurs; - indisponibilizarea posturilor vacante și a celor care se vor vacanta prin finalizarea procedurilor de eliberare din funcție la nivelul tribunalelor și al curților de apel.

În întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată. La data de 12 septembrie 2011, petentul A.F.A., judecător în cadrul Tribunalului Iași, secția comercială și de contencios administrativă, a formulat, în baza art. 49 alin. (3) C. proc. civ., cerere de intervenție în interesul pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii. Intervenientul a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată, ca efect al nesemnării acesteia de către reclamantă. În același timp, intervenientul a invocat excepția lipsei de interes a reclamantei C.M.L. în promovarea acțiunii în anularea hotărârii Plenului CSM nr. 92 din 03 martie 2011, urmare a inexistenței vreunei vătămări produse unui drept sau interes legitim al părții, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată.

Totodată, intervenientul a invocat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în formularea acțiunii de față, cu motivarea că numai d-na judecător B.G. poate contesta la instanța de contencios administrativ hotărârea autorității pârâte de scoatere la concurs a postului pe care aceasta l-a ocupat, în condițiile în care procedura sa de eliberare din funcție nu era finalizată. De asemenea, intervenientul a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată. În cauză, părțile au administrat proba cu înscrisuri. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 6.925 din 21 noiembrie 2011, a respins ca neîntemeiate excepțiile nulității, lipsei de interes și lipsei calității procesuale active a reclamantei, precum și acțiunea formulată de aceasta.

Totodată, instanța a admis cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de către intervenientul A.F.A. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: 1) Excepția nulității cererii de chemare în judecată nu poate fi primită, în condițiile în care, deși aceasta a fost depusă și semnată de apărătorul părții reclamante, a fost însoțită de împuternicirea avocațială. 2) Excepția lipsei de interes a reclamantei C.M.L. în promovarea acțiunii este neîntemeiată, întrucât, prin Hotărârea nr. 326 din 28 aprilie 2011, Secția pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea acesteia de transfer la Curtea de Apel Iași, cu motivarea că nu există posturi vacante de execuție.

Ca atare, reclamanta are un interes legitim, direct, personal și actul în a contesta prezenta hotărâre prin care s-a dispus indisponibilizarea, anterior luării în discuție a cererii acesteia de transfer la Curtea de Apel Iași, locului apreciat de parte ca fiind vacant. 3) Excepția lipsei calității procesuale active este neîntemeiată, deoarece este irelevant faptul că reclamanta s-a înscris la concursul de promovare organizat prin hotărârea atacată, în condițiile în care aceasta a pretins că a fost vătămată în dreptul său de transfer prin actul administrativ aflat în discuție. 4) Pe fondul cauzei, prima instanță a menționat faptul că promovarea judecătorilor și procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente la tribunale și curți de apel sau, după caz, la parchete.

Faptul că la data emiterii actului administrativ contestat, prin care pârâtul a dispus organizarea unui concurs de promovare și indisponibilizarea posturilor ce urmează a se vacanta, nefiind vacante în mod efectiv prin publicarea în M. Of. a decretelor de eliberare din funcția de magistrat de către Președintele României, nu poate conduce la nelegalitatea acestui act, întrucât este atributul exclusiv al Consiliului Superior al Magistraturii de a lua măsurile care se impun pentru ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar.

Ca atare, criticile formulate de reclamantă, ce vizează pretinsa încălcare de către pârât a dispozițiilor art. 16, art. 20, art. 41 și art. 133 din Constituție, art. 64 din Legea nr. 188/1999, republicată, art. 14 și Protocolului nr. 12 din CEDO, a Recomandării nr. 94/12 a Comitetului de Miniștri din 13 octombrie 1994, precum și a principiului egalității de șanse și principiului preeminenței interesului public față de interesul privat, sunt neîntemeiate. În opinia curții de apel, prin emiterea hotărârii atacate în cauză, autoritatea pârâtă a avut în vedere tocmai respectarea prevederilor și principiilor anterior nominalizate.

Mai precis, măsura de indisponibilizare a posturilor care urmau să se vacanteze cu certitudine a fost luată pentru a putea recunoaște tuturor celorlalți judecători ce îndeplineau condițiile legale de participare la concursul de promovare în funcții de execuție dreptul de a-și valorifica cunoștințele de drept material și procesual dobândite prin promovarea efectivă la o instanță de grad superior. În același timp, pârâtul a avut ca obiectiv ocuparea tuturor posturilor vacante în urma desfășurării unor concursuri de promovare, iar nu ca urmare a admiterii unor cereri de detașare sau de transfer. Curtea de apel a apreciat că, în speța de față, nu poate fi vorba despre existența unei discriminări, în condițiile în care reclamanta nu a dovedit existența unor situații similare cu alți judecători și adoptarea unei decizii diferite în privința acesteia.

5) În raport de dispozițiile art. 49 alin. (3) C. proc. civ. și de soluția pronunțată cu privire la acțiunea principală, cererea de intervenție accesorie urmează a fi admisă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C.M.L., care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată: 1) Prima instanță a interpretat în mod greșit prevederile art. 43 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor atunci când a concluzionat în sensul că măsura adoptată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii de scoatere la concursul de promovare pe funcții de execuție a unui post de judecător la Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, în condițiile în care pe schema acestei instanțe nu exista un astfel de post vacant. În concret, nici la momentul validării concursului, în luna iunie 2011, postul aflat în discuție nu era vacant; acesta a devenit vacant abia la data de 28 noiembrie 2011, când a fost publicat decretul de eliberare din funcție al magistratului în cauză.

În opinia recurentei, împrejurarea că acest post ar fi efectiv vacant la o dată ulterioară nu are nicio relevanță juridică, deoarece instanța învestită cu o acțiune în anularea unui act administrativ trebuie să aibă în vedere exclusiv îndeplinirea condițiilor de legalitate în momentul emiterii actului și nu ulterior, generat de alte împrejurări. 2) Instanța de fond a ignorat soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 227/45/2011, având ca obiect suspendarea efectelor hotărârii Plenului CSM nr. 92 din 03 martie 2011, în care s-a reținut faptul că postul scos la concurs nu era vacant. 3) Prima instanță nu a ținut seama de situația sa personală, respectiv că a promovat la Curtea de apel, prin hotărârea CSM nr. 1236/2009, și a obținut media 9,45 la disciplina Drept administrativ, motiv pentru care s-a încadrat în limita celor două posturi scoase la concurs.

Părțile adverse au formulat întâmpinări în cauză: 1) Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 2) Intimatul-intervenient A.F.A. a invocat excepția lipsei de interes a recurentei-reclamante în promovarea acțiunii și a prezentei căi de atac împotriva Sentinței nr. 6.925/2011 a Curții de Apel București. Totodată, intimatul-intervenient a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat. De asemenea, la data de 22 iunie 2012, intimatul-intervenient a formulat precizare la întâmpinare. Recurenta-reclamantă a depus la dosar înscrisuri și a formulat concluzii scrise, în care a solicitat respingerea excepției lipsei de interes invocată de intimatul-intervenient și admiterea recursului.

Înalta Curte va respinge excepția lipsei de interes a recurentei-reclamante în promovarea prezentei căi de atac, în raport de împrejurarea că, prin sentința atacată, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în anularea hotărârii Plenului CSM nr. 92 din 03 martie 2011. Analizând actele dosarului, în raport cu criticile de nelegalitate formulate și cu apărările prezentate, instanța de control judiciar va admite excepția lipsei de interes a recurentei-reclamante în formularea cererii de chemare în judecată pentru argumentele care vor fi prezentate în continuare. Prin cererea dedusă judecății, reclamanta C.M.L.

a solicitat anularea hotărârii Plenului CSM nr. 92 din 03 martie 2011 prin care s-a dispus organizarea concursului de promovare efectivă a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție, la București, la data de 08 mai 2011 și s-a aprobat: - calendarul de desfășurare a concursului, conform anexei nr. 1 a notei direcției de specialitate, cu modificarea perioadei pentru comunicarea hotărârilor Secțiilor și contestarea acestora la Plen, respectiv 22 - 26 aprilie 2011; - posturile vacante pentru promovarea efectivă în funcții de execuție, respectiv, tribunale și curți de apel, conform Anexei nr. 3 a notei direcției de specialitate, 5 posturi la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și posturile vacante la parchetele de pe lângă tribunale al căror grad de ocupare este situat sub 82%, conform Anexei nr. 4; - tematica și bibliografia concursului, propuse de Institutul Național al Magistraturii, conform anexei nr. 7 a notei direcției de specialitate; - cererile tip de înscriere la concursul de promovare în funcții de execuție efectivă a judecătorilor și procurorilor, conform anexelor nr. 8 și 9 ale notei direcției de specialitate.

De asemenea, prin același act administrativ, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât: - includerea posturilor pentru care se derulează proceduri de eliberare din funcție nefinalizate, în categoria posturilor susceptibile a fi ocupate prin concurs; - indisponibilizarea posturilor vacante și a celor care se vor vacanta prin finalizarea procedurilor de eliberare din funcție la nivelul tribunalelor și curților de apel; - includerea postului propus pentru redistribuire de la Tribunalul Dâmbovița la Tribunalul Timiș în categoria posturilor susceptibile a fi ocupate prin concurs la această din urmă instanță; - includerea postului devenit vacant la Curtea de Apel Alba Iulia, în urma revocării Hotărârii nr. 1.345 din 15 decembrie 2010 a Secției pentru Judecători.

Potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, promovarea judecătorilor și procurorilor se face numai prin concurs, organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente la tribunale și curți de apel sau, după caz, la parchete.

În baza acestui temei legal, prin hotărârea atacată în prezenta cauză, s-a dispus scoaterea la concursul de promovare pentru funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 8 mai 2011 a unui post de execuție pentru Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca urmare a propunerii de eliberare din funcție, prin pensionare, a doamnei judecător B.G., conform datelor cuprinse în hotărârea Plenului CSM nr. 1145 din 16 decembrie 2010. Recurenta-reclamantă a criticat această măsură, apreciind că a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește situația profesională a recurentei-reclamante, instanța de control judiciar reține următoarele aspecte: Prin Hotărârea Plenului CSM nr. 1.236 din 09 iulie 2009, recurenta-reclamantă, cu grad de judecător de tribunal, a fost promovată pe loc de la Judecătoria Iași la Curtea de Apel Iași, începând cu data de 15 iulie 2009, urmare a opțiunii exprimate de aceasta. Prin Hotărârea Plenului CSM nr. 265 din 31 martie 2011, recurenta-reclamantă a fost detașată pe o perioadă de 2 ani (01 aprilie 2011 - 01 aprilie 2013) de la Judecătoria Iași la Curtea de Apel Iași. Instanța de control judiciar apreciază că judecătorul fondului a interpretat greșit dispozițiile de drept comun, cât și cele specifice promovării unei acțiuni în contencios administrativ, în ceea ce privește existența interesului ca și cerință pentru promovarea unei acțiuni în justiție.

Potrivit teoriei generale a dreptului, interesul este o condiție generală ce trebuie să fie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, iar acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la această regulă generală, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată. În cauza de față, acțiunea recurentei-reclamante nu poate fi considerată ca fiind formulată în exercitarea unui interes protejat din punct de vedere legal. În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar interesul trebuie să fie legitim, juridic, născut și actual, personal și direct.

În speță, recurenta-reclamantă nu justifică un folos practic, legitim sau material în vederea promovării acțiunii sale în contencios administrativ. Nu trebuie uitate dispozițiile speciale ale Legii contenciosului administrativ care definesc noțiunile de drept vătămat (art. 2 alin. (1) lit. o), interes legitim privat (art. 2 alin. (1) lit. p)) și interes legitim public (art. 2 alin. (1) lit. r). Astfel, dreptul vătămat reprezintă, în accepțiunea legii, orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ. Interesul legitim privat reprezintă posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat.

Interesul legitim public constituie interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice. În speța de față, recurenta-reclamantă s-a înscris și a participat la concursul organizat în temeiul hotărârii Plenului CSM nr. 92 din 03 martie 2011, pentru postul de execuție scos la concurs de către Curtea de Apel Iași ceea ce înseamnă că partea a recunoscut faptul că postul aflat în discuție este vacant. Ca atare, recurenta-reclamantă nu mai poate invoca că a fost vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin măsura luată prin actul administrativ contestat.

În altă ordine de idei, chiar dacă s-ar accepta ideea că postul aflat în litigiu nu era vacant, recurenta-reclamantă nu poate proba faptul că a fost vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin emiterea hotărârii atacate, deoarece intimatul Consiliul Superior al Magistraturii nu are obligația legală de a folosi acest post pentru transferul judecătorului, ci îl poate scoate la concurs, în baza art. 43 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fiind vorba despre dreptul de apreciere al autorității intimate cu privire la măsurile ce se impun pentru ocuparea corespunzătoare a acestor posturi. În consecință, în raport de cele anterior prezentate, Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (2) C. proc.

civ., dar și al art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția lipsei de interes în formularea recursului, invocată de intimatul-intervenient A.F.A. Admite recursul declarat de reclamanta C.M.L. împotriva Sentinței civile nr. 6.925 din 21 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că admite excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea acțiunii. Respinge acțiunea formulată de reclamanta C.M.L. ca lipsită de interes. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 iunie 2012. Procesat de GGC - AM