ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2734/2015

Obiectul cauzei Prin acțiunea înregistrată la data de 26 noiembrie 2013 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamantul Ș.D. a chemat în judecată pe pârâții P.Z. și SC I.M.G. SA, solicitând obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 450.000 RON pentru compensarea prejudiciului moral decurgând din atingerea adusă demnității, imaginii și reputației sale, prin denigrarea prin intermediul ziarului J.N., precum și publicarea, pe cheltuiala lor, a hotărârii judecătorești în primele trei ziare ca difuzare la nivel național, precum și în ziarul J.N., la secțiunea „Ancheta".

Hotărârea pronunțată de tribunal Prin sentința nr. 814 din 04 iunie 2014, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Hotărârea pronunțată de curtea de apel Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 326 din 16 iunie 2015, cu mențiunea că decizia este suspusă recursului în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de recurs Împotriva acestei din urmă decizii, reclamantul a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 25 august 2015. În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport reținându-se ci recursul nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii definitive.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod. Părțile nu au depus puncte de vedere la raport. Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac, la data de 27 noiembrie 2015, fără citarea părților.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursulului Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisihilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supase recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, (...) precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv (...)". Deși în dispozitivul deciziei nr. 326 din 16 iunie 2015 a Curții de Apel București s-a menționat „Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare", față de dispozițiile legale sus-menționate și de valoarea pretențiilor solicitate de reclamant prin acțiunea introductivă de instanță, respectiv 450.000 RON, se apreciază că recursul declarat este inadmisibil, hotărârea pronunțată de instanța de apel fiind una definitivă în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 noul C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. În consecință, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantă.