ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2365/2015

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

1.

Obiectul cauzei

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția civilă, la data

de 17 iulie 2014, reclamanta D.V. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român,

prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestuia la plata

sumei de 464,058 lei, reprezentând prejudiciul cauzat cu ocazia valorificării

creanței garantate asupra statului în cuantum de 1.234.617 lei conferită de

Titlul de despăgubire nr. 787 din 23 iunie 2010 emis de Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, obligarea pârâtului la actualizarea cu indicele de

inflație a sumei sus-menționate, precum și la plata sumei de 200 lei daune

moratorii pentru fiecare zi de întârziere.

2.

Hotărârea pronunțată de tribunal

Prin

Sentința nr. 1366 din 16 octombrie 2014, Tribunalul București, secția a III-a civilă,

a respins acțiunea ca neîntemeiată.

3.

Hotărârea pronunțata de curtea de apel

Apelul

declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca

nefondat, de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, prin Decizia nr. 255 din 20 mai 2015, cu mențiunea că

decizia este definitivă.

4.

Cererea de recurs

Împotriva

acestei din urmă decizii, reclamanta a declarat recurs, înregistrat pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23 iunie 2015.

În

temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea

raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport

reținându-se că recursul nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei

decizii definitive.

5.

Procedura derulată în recurs

Raportul

întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost

analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților în conformitate cu

dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod.

Părțile

nu au depus puncte de vedere la raport.

Constatându-se

încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.,

s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac, la data de 23 octombrie

2015, fără citarea părților.

6.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând

recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția

de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte

constată următoarele:

În

drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri

definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele

neatacate cu recurs.

Rezultă

că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului și nici recursului.

În

plus, potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în

procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până

la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în

cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind

Codul de procedură civilă, republicată, "(...) precum și în alte cereri

evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv (...)".

În

speță, decizia instanței de apel a fost pronunțată într-o acțiune evaluabilă în

bani care, potrivit capătului principal de cerere, este sub valoarea de

1.000.000 lei.

Față

de dispozițiile legale sus-menționate și de valoarea pretențiilor solicitate de

reclamantă prin capătul principal de cerere, respectiv de 464.058 lei, se

reține că recursul declarat este inadmisibil, hotărârea pronunțată de Curtea de

Apel București fiind una definitivă în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1)

pct. 4 Noul C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Legalitatea

căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă

decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin

urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte

mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei

hotărâri judecătorești.

Această

regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 329 din

Constituție arătând ca mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o

hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea

acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În

consecință, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta D.V. împotriva Deciziei nr. 255

A din 20 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Potrivit

dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei

căi de atac și se comunică părților.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 23 octombrie 2015.

Procesat

de GGC - GV