ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1835/2015

Asupra cauzei de

față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C.

proc. civ., constată următoarele:

Prin Sentința civilă

nr. 2196 din 17 decembrie 2013, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a

respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta P.E., având ca

obiect obligarea pârâtei R.T.S.N. SRL la plata sumei de 1.000.000 lei daune

morale pentru prejudiciul cauzat demnității, onoarei și reputației prin

ingerința nejustificată în dreptul său la viață privată și de familie.

Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin

Decizia civilă nr. 560A din 12 decembrie 2014 a respins apelul, ca nefondat.

La data de 23 iunie

2015, a fost înregistrată cererea de recurs a reclamantei P.E. împotriva

Deciziei civile nr. 560A din 12 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie. Au fost

comunicate intimatei SC R.T.S.N. SRL motivele de recurs, iar la data de 20

iulie 2015 intimata R.T.S.N. SRL a formulat întâmpinare.

Învestită cu

soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă

a procedat, la data de 10 iulie 2015, la întocmirea raportului asupra

admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că

recursul nu este admisibil.

Completul de filtru

CF4, la data de 23 iulie 2015, constatând că raportul întrunește condițiile

art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea lui părților, pentru ca

acestea să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493

alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Potrivit dovezilor

aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a

recursului a fost comunicat părților.

În data de 22

septembrie 2015, intimata R.T.S.N. a depus note scrise la dosarul cauzei prin

care a arătat că recursul nu este admisibil în principiu, iar, pe fond,

nefondat, potrivit apărărilor din întâmpinare.

Constatându-se

încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat

completului de judecată în vederea soluționării căii de atac la data de 24

septembrie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind

C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul

formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele

considerente:

În speță Decizia civilă

nr. 560A din 12 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și familie, a fost pronunțată în soluționarea

apelul declarat de reclamanta P.E. împotriva Sentinței civile nr. 2196 din 17

decembrie 2013, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, hotărâre prin care

prima instanță a respins, ca neîntemeiată, acțiunea sa, având ca obiect

obligarea pârâtei R.T.S.N. SRL la plata sumei de 1.000.000 lei daune morale

pentru prejudiciul cauzat demnității, onoarei și reputației prin ingerința

nejustificată în dreptul său la viață privată și de familie. Prin decizia

recurată a fost respins, ca nefondat, apelul reclamantei.

Potrivit art. 483

alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, hotărârile

date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte

hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

Dispozițiile alin.

(2) din același articol, anterior menționat, prevăd că nu sunt supuse

recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit.

a) - j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi,

conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în

cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum

și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei

inclusiv.

Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și

pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, a prevăzut

unele măsuri tranzitorii pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010,

dispunând în art. XVIII alin. (1) că dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea

nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, se aplică

proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016, iar în alin. (2) că în

procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până

la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în

cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigația

civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale,

în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate

prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de

până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse

recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea

prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Având în vedere că,

în prezenta cauză, acțiunea civilă a fost înregistrată în data de 8 aprilie

2013 precum și valoarea obiectului litigiului, respectiv suma de 1.000.000 lei,

este aplicabilă norma tranzitorie prevăzută de art. XVIII alin. (2) din Legea

nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,

anterior menționată.

Legalitatea căilor de

atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât

căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară

de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale

în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri

judecătorești.

Această regulă are

valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție

arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre

judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora

trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În raport de

dispozițiile legale anterior menționate, Deciziei nr. 560A din 12 decembrie

2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă

recursului pe niciuna din părțile hotărârii prevăzute de dispozițiile art. 461

C. proc. civ.

În consecință, Înalta

Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta P.E.

împotriva Deciziei nr. 560A din 12 decembrie 2014 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamanta P.E. împotriva Deciziei nr. 560A

din 12 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 septembrie 2015.

Procesat de GGC - CL