ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1835/2015

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 2196 din 17 decembrie 2013, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta P.E., având ca obiect obligarea pârâtei R.T.S.N. SRL la plata sumei de 1.000.000 lei daune morale pentru prejudiciul cauzat demnității, onoarei și reputației prin ingerința nejustificată în dreptul său la viață privată și de familie. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin Decizia civilă nr. 560A din 12 decembrie 2014 a respins apelul, ca nefondat. La data de 23 iunie 2015, a fost înregistrată cererea de recurs a reclamantei P.E.

împotriva Deciziei civile nr. 560A din 12 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie. Au fost comunicate intimatei SC R.T.S.N. SRL motivele de recurs, iar la data de 20 iulie 2015 intimata R.T.S.N. SRL a formulat întâmpinare. Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat, la data de 10 iulie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil. Completul de filtru CF4, la data de 23 iulie 2015, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea lui părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților. În data de 22 septembrie 2015, intimata R.T.S.N. a depus note scrise la dosarul cauzei prin care a arătat că recursul nu este admisibil în principiu, iar, pe fond, nefondat, potrivit apărărilor din întâmpinare. Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea soluționării căii de atac la data de 24 septembrie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părților. Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente: În speță Decizia civilă nr. 560A din 12 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, a fost pronunțată în soluționarea apelul declarat de reclamanta P.E.

împotriva Sentinței civile nr. 2196 din 17 decembrie 2013, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, hotărâre prin care prima instanță a respins, ca neîntemeiată, acțiunea sa, având ca obiect obligarea pârâtei R.T.S.N. SRL la plata sumei de 1.000.000 lei daune morale pentru prejudiciul cauzat demnității, onoarei și reputației prin ingerința nejustificată în dreptul său la viață privată și de familie. Prin decizia recurată a fost respins, ca nefondat, apelul reclamantei. Potrivit art. 483 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

Dispozițiile alin. (2) din același articol, anterior menționat, prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în M. Of.

nr. 89 din 12 februarie 2013, a prevăzut unele măsuri tranzitorii pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, dispunând în art. XVIII alin. (1) că dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016, iar în alin. (2) că în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv.

De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. Având în vedere că, în prezenta cauză, acțiunea civilă a fost înregistrată în data de 8 aprilie 2013 precum și valoarea obiectului litigiului, respectiv suma de 1.000.000 lei, este aplicabilă norma tranzitorie prevăzută de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, anterior menționată. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. În raport de dispozițiile legale anterior menționate, Deciziei nr. 560A din 12 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă recursului pe niciuna din părțile hotărârii prevăzute de dispozițiile art. 461 C. proc. civ. În consecință, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta P.E.

împotriva Deciziei nr. 560A din 12 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta P.E. împotriva Deciziei nr. 560A din 12 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2015. Procesat de GGC - CL