ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 612/2015

Decizia

nr. 612

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. 15506/281/2013

contestatoarea Comuna Măgurele prin Primar a solicitat, în contradictoriu cu

intimata A. anularea formelor de executare efectuate în Dosarul de executare

nr. x/2013 aflat pe rolul Societății Civile Profesionale a Executorilor

judecătorești "B.".

În

motivarea cererii, s-a arătat că prin Decizia civilă nr. 60 din 24 septembrie

2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, a fost admis apelul declarat de

către Comuna Măgurele prin Primar, a fost schimbată în parte Sentința nr. 1502

din 16 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul că a fost

admisă în parte acțiunea și a fost obligată să dispună restituirea în natură a

terenului în suprafață de 7134 mp în lotul nr. 9, conform raportului de

expertiză topografică refacere C. și s-a constatat dreptul contestatoarei de a

beneficia de despăgubiri pentru diferența de teren de 25.366 mp, ce vor fi

calculate și stabilite de către Comisia Centrala pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Printre

altele, s-a menționat că titlul executoriu, Decizia civilă nr. 60 din 24

septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, nu poate fi pusă în

executare, în ceea ce privește restituirea în natură a terenului în suprafață

de 7134 mp în lotul nr. 9, conform raportului de expertiză topografică refacere

C., motivând că, conform dispozitivului deciziei, obligă pârâta să dispună

restituirea în natură a terenului în suprafață de 7134 mp în lotul nr. 9,

conform raportului de expertiză topografică refacere C. Din analiza anexei 2 a

raportului de expertiză sus-menționat, anexă în care este delimitat lotul nr.

9, se poate constata că suprafața de 7134 mp nu este delimitată pe schița de

plan, nu sunt înscrise lungimile la perimetrul lotului 9, în interiorul lotului

9 sunt proprietăți ale altor cetățeni, precum și albia unui pârâu (iaz), iar o

suprafață de 7134 mp nu este liberă în lotul nr. 9, pentru a putea pune în

executare dispozitivul sentinței, situație constatată și de către executorul

judecătoresc cu ocazia deplasării în teren pentru punerea în executare a

deciziei, și menționată și în procesul-verbal încheiat.

Prin

Sentința nr. 16683 din 9 decembrie 2013, Judecătoria Ploiești a invocat din

oficiu excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare

în favoarea Curții de Apel Ploiești, reținând că din motivarea contestației la

executare, rezultă că sunt invocate elemente care țin de lămurirea titlului

executoriu, constând în aceea că dispozitivul titlului executoriu, Decizia nr.

60 din 24 septembrie 2012 face trimitere la un raport de expertiză în care nu

sunt specificate poziționarea terenului pe care intimate trebuie să-l restituie

și nici dimensiunile laturilor.

Față

de împrejurarea că prin Decizia nr. 60/2012 a fost pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești, instanța a constatat că prezenta contestație care vizează lămurirea

dispozitivului nu poate fi soluționată decât de instanța care a pronunțat

decizia, argumente pentru care a admis excepția necompetenței materiale și a

declinat cauza Curții de Apel Ploiești.

Prin

Decizia nr. 258 din 12 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești,

secția I civilă, s-a respins ca neîntemeiată contestația la titlu formulată de

contestatoarea Comuna Măgurele prin Primar, în contradictoriu cu intimata A. și

s-a respins ca neîntemeiată cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor

de judecată.

În

motivare instanța a reținut următoarele:

Deși

contestatoarea a arătat că în mod greșit și fără temei legal creditoarea

solicită plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, pe motiv

că prin titlul executoriu a cărui executare se solicită, intimata a fost obligată

la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată și nu invers, curtea de apel

a reținut că acest aspect nu constituie un motiv pentru lămurirea

dispozitivului, întrucât prin lămurire nu poate fi modificat dispozitivul, ci

se clarifică, se interpretează doar măsurile dispuse de instanță, iar cele

relatate de contestatoare nu se referă la lămurirea dispozitivului.

De

asemenea, susținerea că titlul executoriu, Decizia civilă nr. 60 din 24

septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, nu poate fi pusă în

executare, în ceea ce privește restituirea în natură a terenului în suprafață

de 7134 mp în lotul nr. 9, conform raportului de expertiză topografică -

refacere, C., motivând că suprafața de 7134 mp nu este delimitată pe schița de

plan, nu sunt înscrise lungimile la perimetrul lotului 9, în interiorul lotului

9 sunt proprietăți ale altor cetățeni, precum și albia unui pârâu (iaz), iar o

suprafață de 7134 mp nu este liberă în lotul nr. 9, pentru a putea pune în

executare dispozitivul sentinței, situație constatată și de către executorul

judecătoresc cu ocazia deplasării în teren pentru punerea în executare a

deciziei menționată și în procesul-verbal încheiat, a fost respinsă ca

nefondată întrucât instanța sesizată cu contestația la titlu nu poate modifica

dispozitivul.

Cu

atât mai mult, nu a fost primită cererea contestatoarei, având în vedere faptul

că această procedură a lămuririi dispozitivului este folosită numai atunci când

există contradicții în cadrul dispozitivului, nu și atunci când sunt anumite

inconveniente în executarea titlului executoriu.

Având

în vedere faptul că nu sunt nelămuriri în aplicarea dispozitivului titlului

executoriu și că dispozitivul este suficient de clar, curtea de apel a respins

ca neîntemeiată contestația la titlu.

De

asemenea, s-a respins ca neîntemeiată și cererea intimatei privind acordarea

cheltuielilor de judecată, întrucât la dosar nu s-a depus nicio dovadă privind

efectuarea unor eventuale cheltuieli de judecată.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs Comuna Măgurele prin Primar, invocând

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recurenta

susține că instanța nu s-a pronunțat și nu a înlăturat motivat criticile

formulate în susținerea acțiunii.

Consideră

că în mod necesar o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa

argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea

instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care trebuie să se

raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar pe de altă

parte la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în

caz contrar fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu

nerespectarea prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Astfel,

deși contestația la titlu s-a întemeiat pe două motive, recurenta arată că

instanța nu s-a pronunțat decât asupra celui de-al doilea față de care s-a

mulțumit să aprecieze că "nu sunt lămuriri în aplicarea

dispozitivului".

Intimata

A. a depus întâmpinare care a fost comunicată recurentei prin care a invocat

excepția tardivității formulării contestației la executare.

Înalta

Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a

recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport

constatându-se că recursul este admisibil în principiu, acesta fiind promovat

în termenul legal împotriva unei hotărâri care este supusă căii de atac a

recursului.

Prin

încheierea din camera de consiliu din data de 24 iunie 2014 a fost încuviințat,

în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și

s-a dispus comunicarea acestuia părților potrivit dispozițiilor art. 493 alin.

(4) C. proc. civ.

Potrivit

dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului

a fost comunicat părților la data de 26 iunie, respectiv 30 iunie 2014.

Părțile

nu au depus puncte de vedere asupra raportului.

Intimata

A. a depus la data de 4 noiembrie 2014 concluzii scrise prin care a reiterat

cele susținute în întâmpinare.

Prin

încheierea din 4 noiembrie 2014 s-a admis în principiu recursul și s-a stabilit

termen pentru soluționare la data de 24 februarie 2015 constatându-se că acesta

este admisibil în principiu și că nu sunt întrunite dispozițiile art. 493 alin.

(7) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.

Analizând

recursul declarat de Comuna Măgurele prin Primar, din perspectiva criticilor

formulate și temeiurilor de drept arătate, ținând cont de limitele controlului

de legalitate, Înalta Curte îl va respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri

poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de

natura pricinii.

Acest

motiv de recurs este nefondat, întrucât contrar susținerilor recurentei,

motivele invocate în fața curții de apel de către contestatoare au făcut

obiectul examinării de către instanță, iar hotărârea a fost pronunțată cu respectarea

dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., aceasta cuprinzând

motivele de fapt și de drept pe care se sprijină și care au format convingerea

instanței, cât și cele pentru care au fost înlăturate cererile părții.

De

altfel, se poate observa că instanța a motivat detaliat decizia pronunțată,

analizând ambele motive formulate de contestatoare, argumentând faptul că

acestea nu se circumscriu unei contestații la titlu.

Referitor

la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., acesta

este invocat numai formal, recurenta neindicând normele de drept material

încălcate sau greșit aplicate.

Totodată,

contestația la executare nu este tardivă astfel cum a susținut intimata prin

întâmpinare, întrucât în speță este aplicabil alin. (3) al art. 714 C. proc.

civ. potrivit căruia contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau

aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de

prescripție a dreptului de a obține executarea silită și nu alin. (1) al

articolului menționat care se referă la contestația privitoare la executarea

silită propriu-zisă.

Având

în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1)

C. proc. civ. va respinge recursul declarat de recurenta Comuna Măgurele prin

Primar împotriva Deciziei nr. 258 din 12 martie 2014 a Curții de Apel Ploiești,

secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge

recursul declarat de recurenta Comuna Măgurele prin Primar împotriva Deciziei

nr. 258 din 12 martie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 24 februarie 2015.

Procesat de GGC - GV