ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 612/2015

Decizia nr. 612 Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. 15506/281/2013 contestatoarea Comuna Măgurele prin Primar a solicitat, în contradictoriu cu intimata A. anularea formelor de executare efectuate în Dosarul de executare nr. x/2013 aflat pe rolul Societății Civile Profesionale a Executorilor judecătorești "B.". În motivarea cererii, s-a arătat că prin Decizia civilă nr. 60 din 24 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, a fost admis apelul declarat de către Comuna Măgurele prin Primar, a fost schimbată în parte Sentința nr. 1502 din 16 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea și a fost obligată să dispună restituirea în natură a terenului în suprafață de 7134 mp în lotul nr. 9, conform raportului de expertiză topografică refacere C. și s-a constatat dreptul contestatoarei de a beneficia de despăgubiri pentru diferența de teren de 25.366 mp, ce vor fi calculate și stabilite de către Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Printre altele, s-a menționat că titlul executoriu, Decizia civilă nr. 60 din 24 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, nu poate fi pusă în executare, în ceea ce privește restituirea în natură a terenului în suprafață de 7134 mp în lotul nr. 9, conform raportului de expertiză topografică refacere C., motivând că, conform dispozitivului deciziei, obligă pârâta să dispună restituirea în natură a terenului în suprafață de 7134 mp în lotul nr. 9, conform raportului de expertiză topografică refacere C. Din analiza anexei 2 a raportului de expertiză sus-menționat, anexă în care este delimitat lotul nr. 9, se poate constata că suprafața de 7134 mp nu este delimitată pe schița de plan, nu sunt înscrise lungimile la perimetrul lotului 9, în interiorul lotului 9 sunt proprietăți ale altor cetățeni, precum și albia unui pârâu (iaz), iar o suprafață de 7134 mp nu este liberă în lotul nr. 9, pentru a putea pune în executare dispozitivul sentinței, situație constatată și de către executorul judecătoresc cu ocazia deplasării în teren pentru punerea în executare a deciziei, și menționată și în procesul-verbal încheiat.

Prin Sentința nr. 16683 din 9 decembrie 2013, Judecătoria Ploiești a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Ploiești, reținând că din motivarea contestației la executare, rezultă că sunt invocate elemente care țin de lămurirea titlului executoriu, constând în aceea că dispozitivul titlului executoriu, Decizia nr. 60 din 24 septembrie 2012 face trimitere la un raport de expertiză în care nu sunt specificate poziționarea terenului pe care intimate trebuie să-l restituie și nici dimensiunile laturilor. Față de împrejurarea că prin Decizia nr. 60/2012 a fost pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, instanța a constatat că prezenta contestație care vizează lămurirea dispozitivului nu poate fi soluționată decât de instanța care a pronunțat decizia, argumente pentru care a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza Curții de Apel Ploiești.

Prin Decizia nr. 258 din 12 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, s-a respins ca neîntemeiată contestația la titlu formulată de contestatoarea Comuna Măgurele prin Primar, în contradictoriu cu intimata A. și s-a respins ca neîntemeiată cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată. În motivare instanța a reținut următoarele: Deși contestatoarea a arătat că în mod greșit și fără temei legal creditoarea solicită plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, pe motiv că prin titlul executoriu a cărui executare se solicită, intimata a fost obligată la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată și nu invers, curtea de apel a reținut că acest aspect nu constituie un motiv pentru lămurirea dispozitivului, întrucât prin lămurire nu poate fi modificat dispozitivul, ci se clarifică, se interpretează doar măsurile dispuse de instanță, iar cele relatate de contestatoare nu se referă la lămurirea dispozitivului.

De asemenea, susținerea că titlul executoriu, Decizia civilă nr. 60 din 24 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, nu poate fi pusă în executare, în ceea ce privește restituirea în natură a terenului în suprafață de 7134 mp în lotul nr. 9, conform raportului de expertiză topografică - refacere, C., motivând că suprafața de 7134 mp nu este delimitată pe schița de plan, nu sunt înscrise lungimile la perimetrul lotului 9, în interiorul lotului 9 sunt proprietăți ale altor cetățeni, precum și albia unui pârâu (iaz), iar o suprafață de 7134 mp nu este liberă în lotul nr. 9, pentru a putea pune în executare dispozitivul sentinței, situație constatată și de către executorul judecătoresc cu ocazia deplasării în teren pentru punerea în executare a deciziei menționată și în procesul-verbal încheiat, a fost respinsă ca nefondată întrucât instanța sesizată cu contestația la titlu nu poate modifica dispozitivul.

Cu atât mai mult, nu a fost primită cererea contestatoarei, având în vedere faptul că această procedură a lămuririi dispozitivului este folosită numai atunci când există contradicții în cadrul dispozitivului, nu și atunci când sunt anumite inconveniente în executarea titlului executoriu. Având în vedere faptul că nu sunt nelămuriri în aplicarea dispozitivului titlului executoriu și că dispozitivul este suficient de clar, curtea de apel a respins ca neîntemeiată contestația la titlu. De asemenea, s-a respins ca neîntemeiată și cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât la dosar nu s-a depus nicio dovadă privind efectuarea unor eventuale cheltuieli de judecată. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Comuna Măgurele prin Primar, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc.

civ. Recurenta susține că instanța nu s-a pronunțat și nu a înlăturat motivat criticile formulate în susținerea acțiunii. Consideră că în mod necesar o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar pe de altă parte la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, deși contestația la titlu s-a întemeiat pe două motive, recurenta arată că instanța nu s-a pronunțat decât asupra celui de-al doilea față de care s-a mulțumit să aprecieze că "nu sunt lămuriri în aplicarea dispozitivului". Intimata A. a depus întâmpinare care a fost comunicată recurentei prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu, acesta fiind promovat în termenul legal împotriva unei hotărâri care este supusă căii de atac a recursului. Prin încheierea din camera de consiliu din data de 24 iunie 2014 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc.

civ. Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 26 iunie, respectiv 30 iunie 2014. Părțile nu au depus puncte de vedere asupra raportului. Intimata A. a depus la data de 4 noiembrie 2014 concluzii scrise prin care a reiterat cele susținute în întâmpinare. Prin încheierea din 4 noiembrie 2014 s-a admis în principiu recursul și s-a stabilit termen pentru soluționare la data de 24 februarie 2015 constatându-se că acesta este admisibil în principiu și că nu sunt întrunite dispozițiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010. Analizând recursul declarat de Comuna Măgurele prin Primar, din perspectiva criticilor formulate și temeiurilor de drept arătate, ținând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte îl va respinge pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc.

civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii. Acest motiv de recurs este nefondat, întrucât contrar susținerilor recurentei, motivele invocate în fața curții de apel de către contestatoare au făcut obiectul examinării de către instanță, iar hotărârea a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt și de drept pe care se sprijină și care au format convingerea instanței, cât și cele pentru care au fost înlăturate cererile părții. De altfel, se poate observa că instanța a motivat detaliat decizia pronunțată, analizând ambele motive formulate de contestatoare, argumentând faptul că acestea nu se circumscriu unei contestații la titlu.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., acesta este invocat numai formal, recurenta neindicând normele de drept material încălcate sau greșit aplicate. Totodată, contestația la executare nu este tardivă astfel cum a susținut intimata prin întâmpinare, întrucât în speță este aplicabil alin. (3) al art. 714 C. proc. civ. potrivit căruia contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită și nu alin. (1) al articolului menționat care se referă la contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă. Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc.

civ. va respinge recursul declarat de recurenta Comuna Măgurele prin Primar împotriva Deciziei nr. 258 din 12 martie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge recursul declarat de recurenta Comuna Măgurele prin Primar împotriva Deciziei nr. 258 din 12 martie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2015. Procesat de GGC - GV