ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 607/2014

Decizia nr. 607/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Obiectul cererii;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat anularea Deciziei nr. 5 din 11 ianuarie 2012 emisă în soluționarea contestației împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 21 noiembrie 2011 și, pe cale de consecință, să se constate nulitatea acesteia, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a semnat la data de 14 iulie 2009 un contract de finanțare, înregistrat din 14 iulie 2009 pentru realizarea obiectivului ,,Centru de afaceri Sibiu”.

În procedura de implementare a proiectului a derulat procedura de achiziție publică a lucrărilor de achiziție, în baza prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, iar respectarea prevederilor legale în materia achizițiilor publice a fost permanent monitorizată de observatori din partea C. Sibiu, fără ca pe parcursul supravegherii să fie identificate nereguli de genul celor ce fac obiectul prezentului litigiu.

Susținând încălcarea principiului neretroactivității legii civile, reclamanta a susținut că, în cauză, se pune problema legalității constatării unei creanțe bugetare generate de o faptă pretins ilicită, săvârșită și consumată anterior intrării în vigoare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011.

De asemenea, a apreciat că abaterile de la prevederile legislației naționale și comunitare sunt sancționate în baza legii specifice aplicabile la data efectuării controlului, însă calificarea abaterii se realizează prin raportare la dispozițiile legale incidente în momentul la care faptele și actele juridice s-au produs.

O asemenea abordare încalcă principii elementare de drept, iar trimiterile pe care pârâtul le face la prevederile O.G. nr. 79/2003 cu referire la art. 64 și 65 din O.U.G. nr. 66/2011 nu au nici o relevanță, deoarece până în 30 iunie 2011 definiția,,neregulii” era structural diferită.

Astfel, a arătat reclamanta că, dacă O.G. nr. 79/2003 sancționa doar fapta care genera un prejudiciu, prin O.U.G. nr. 66/2011 se sancționează și faptele care au un potențial pericol de a produce prejudicii.

De altfel, OG nr. 79/2003 nu cuprinde în conținutul său noțiunea de „corecție”, ori prin actul atacat se aplică pentru o prezumtivă încălcare a procedurii de atribuire săvârșită în anul 2009 o sancțiune nou introdusă în anul 2011.

În subsidiar, reclamanta a invocat lipsa de fundament a susținerilor cuprinse în Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 21 noiembrie 2011 și în Decizia nr. 5 din 11 ianuarie 2012 a Comisiei de soluționare a contestațiilor, susținând că nu a impus subcontractanților condiții de calificare, ci a solicitat informații pentru ca resursele materiale și umane ale acestora să fie luate în considerare pentru partea lor de implicare în contractul care urmează să fie îndeplinit, în deplin acord și nu cu încălcarea prevederilor art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2006.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

A precizat că, în ce privește aplicabilitatea în cauză a O.U.G. nr. 66/2011, ceea ce s-a verificat a fost respectarea legislației în domeniul achizițiilor, astfel cum era aceasta reglementată la data desfășurării procedurilor de achiziții, iar neregula s-a stabilit prin raportare la legislația în vigoare la acel moment.

Hotărârea instanței de fond;

Prin sentința nr. 154 din data de 24 aprilie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul B. și, drept urmare, a anulat Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 21 noiembrie 2011 încheiată de pârât și Decizia nr. 5 din 11 ianuarie 2012 adoptată urmare a soluționării contestației reclamantei.

Totodată, a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 5.004,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut situația potrivit căreia, prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 21 noiembrie 2011, echipa de control a constatat încălcarea legislației privind achizițiile publice și pe cale de consecință abaterea de legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile H.G. nr. 925/2006, fiind astfel identificată o neregulă în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Astfel, s-a reținut că autoritatea contractantă, prin documentația de atribuire - Secțiunea IV - Formulare, formular 13, precum și prin clarificarea la documentația de atribuire din data de 4 ianuarie 2010, a solicitat documente de calificare subcontractanților, respectiv formularul 1 - Declarație privind eligibilitatea și formularul 2 - Declarație privind neîncadrarea în prevederile art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006, contrar prevederilor art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2006 .

În conformitate cu O.U.G. nr. 66/2011, Anexa 1 pct. 1.7 s-a aplicat o corecție financiară de 25% din valoarea contractului, fiind determinată valoarea creanței bugetare în sumă de 7.037.792,77 lei.

Contestația reclamantei în procedura prealabilă a fost respinsă prin Decizia nr. 5 din 11 ianuarie 2012, ca neîntemeiată.

Instanța de fond a constatat că susținerea reclamantei privind încălcarea principiului neretroactivității legii civile este fondată, întrucât procedura de achiziție publică în legătură cu care a fost reținută pretinsa abatere de la aplicarea prevederilor naționale în această materie a fost desfășurată de către reclamantă în intervalul 17 noiembrie 2009 - 8 februarie 2010, anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

A reținut, de asemenea, că în cauză sunt aplicabile doar normele de procedură din cuprinsul O.U.G. nr. 66/2011, respectiv cele referitoare la constatarea neregulilor, la termenele de prescripție sau procedurale, la stabilirea autorităților administrative competente, la conținutul actelor administrative, la executarea căilor de atac, etc., nu și normele sancționatorii.

Dispozițiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 stabilesc ultraactivitatea normelor de procedură cuprinse în O.G. nr. 79/2003 în ce privește activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a legii noi, astfel că instanța de fond a apreciat că interpretarea per a contrario a acestor prevederi făcută de pârât în apărare apare ca superfluă din moment ce este știut că legea de procedură este de imediată aplicare.

Totodată, prima instanță a reținut și temeinicia apărărilor reclamantei din perspectiva fondului cauzei.

Astfel, a reținut că în Formularul 13 - Declarație privind lista asociaților și a subcontractorilor și partea/părțile din contract care sunt îndeplinite de aceștia, reclamanta a făcut mențiunea că „subcontractanții vor trebui să depună propriile lor formulare și documente care să demonstreze eligibilitatea completând formularele 1 și 2 din Secțiunea IV”, iar în Clarificarea nr. 11 a precizat că „subcontractanții vor trebui să depună propriile lor formulare și documente care să demonstreze eligibilitatea”.

Numai aceste împrejurări, în condițiile în care în Fișa de date a achiziției - cap. V.1 - Situația personală a ofertantului - nu este menționată ca și condiție de calificare prezentarea de către subcontractanți a documentelor menționate, ci numai de către ofertanți, iar în formularul 13 și în clarificarea nr. 11 nu s-a prevăzut că formularele au fost solicitate pentru demonstrarea îndeplinirii unor criterii de calificare, nu pot duce la concluzia reținută de organul de control pârât.

Contrar susținerilor pârâtului, din adresa din 31 august 2011, prin care reclamanta a răspuns solicitării de informații suplimentare din 30 august 2011 din partea D. Centru, nu rezultă că aceasta a recunoscut faptul că a solicitat îndeplinirea unor cerințe de calificare a subcontractanților.

Dimpotrivă, reclamanta a precizat că „s-au solicitat acele documente prin Clarificarea subcontractanților, nu cu titlu de a aplica criterii de calificare (care în fapt nu au fost aplicate la nici un subcontractant), ci cu titlu de a identifica în mod complet subcontractantul”.

Pe de altă parte, instanța de fond a apreciat că, indiferent dacă s-ar reține încălcarea de către reclamantă a prevederilor art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2006, din această perspectivă nu se poate vorbi de un prejudiciu efectiv suferit de bugetul finanțatorului, iar legea nu face o anticipare pentru o asemenea neregularitate, ceea ce impunea cercetarea și dovedirea existenței și întinderii lui de către pârât.

Pentru culpa sa procesuală, pârâtul a fost obligat la plata sumei de 5.004,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, curtea reținând incidența art. 274 alin. (3) C. proc. civ, justificat de obiectul acțiunii și de complexitatea concretă a cauzei.

Recursul;

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul E. (fost B.), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, în esență pârâtul E. a arătat următoarele:

- În mod greșit instanța de fond a considerat că dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, încalcă principiul neretroactivității, fiind vorba de situația de excepție a activității de control, controlul având caracter ulterior, însă calificarea abaterii se realizează prin raportare la dispozițiile legale incidente la momentul la care faptele și actele juridice s-au produs. În acest sens se arată că s-au pronunțat multe instanțe de judecată.

- În ceea ce privește inexistența unui prejudiciu se arată că la stabilirea acestuia urmează a se avea în vedere atât prevederile contractului de finanțare încheiat între părți cât și dispozițiile comunitare în acest sens.

Față de prevederile contractului de finanțare, se arată că este evident că nerespectarea procedurilor de achiziții, constituie o neregulă, prejudiciul fiind în acest caz prezumat prin nerespectarea clauzelor contractuale (art. 9 pct. 22 din contractul de finanțare, art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011).

- Se arată că pentru a fi în prezența unei nereguli, trebuie să existe o abatere, care constă în acțiunea/inacțiune beneficiarului prin care s-au încălcat prevederile legale în vigoare și ale contractului de finanțare, precum și un prejudiciu ce constă în suma plătită necuvenit.

În speță, neregula constă în acțiunea beneficiarului de a se abate de la dispozițiile legale în materia achizițiilor publice, precum și de la prevederile contractului de finanțare, prin nerespectarea de către acesta în cadrul procedurii de atribuire a contractului de servicii a prevederilor art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, acțiune ce a condus la atribuirea contractului fără organizarea unei licitații adecvate. Prin neregula săvârșită s-a adus astfel prejudicii atât bugetului Uniunii Europene cât și bugetului de stat, prin încasarea de către beneficiar a unor sume plătite necuvenit.

În acord cu legislația europeană, existența abaterii/neregulii/cheltuielii nejustificate presupune implicit potențialitatea/existența prejudicierii bugetului Uniunii Europene.

Sub aspectul existenței abaterii, instanța deși a reținut că intimata a solicitat documente de calificare subcontractanților prin fișa de date a achiziției, a apreciat că această solicitare nu s-a făcut în sensul de a aplica criterii de calificare ci cu scopul de a identifica în mod complet subcontractantul.

Potrivit cap. V (Criterii de calificare) pct. V.4 din Fișa de date a achiziției, ofertanții aveau obligația completării formularului cu subcontractanții și specializarea acestora (formularul nr. 13).

De asemenea, prin clarificare, intimata a precizat expres faptul că "Subcontractanții trebuie să depună propriile lor formulare și documente care să demonstreze eligibilitatea (…)".

Așa cum rezultă din Clarificarea nr. 11, documentele solicitate subcontractanților trebuiau să demonstreze "eligibilitatea" și nu identificarea completă a acestora.

Prin urmare, chiar dacă intimata a susținut că nu s-a făcut uz de vreun criteriu de calificare pentru subcontractanți, aceasta nu avea dreptul de a impune îndeplinirea unor condiții de eligibilitate pentru eventualii subcontractanți.

În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Apărările intimatei - reclamante;

Reclamantul - intimat a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Referitor la critica expusă în pct. 1 al motivelor de recurs vizând actul normativ aplicabil în speță

În contextul în care pe de o parte, procedura de achiziție publica derulata în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 s-a derulat și finalizat anterior adoptării O.U.G. nr. 66/2011, iar pe de altă parte însăși edificarea construcției ce a făcut obiectul procedurii s-a finalizat la data întocmirii pactului administrativ atacat, Curtea de Apel a apreciat ca dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 nu pot fi aplicabile în speță.

Recurentul apreciază ca în situația constatării unor abateri de la legislația națională și comunitară se sancționează în baza legii

specifice aplicabile la data Controlului.

Important de reținut este faptul că însuși recurentul apreciază ca actul administrativ are regimul unui act sancționator, astfel încât acesta este emis ca urmare a existentei unei răspunderi juridice generate de un fapt ilicit.

Se constată că O.U.G. nr. 79/2003 sancționa o fapta ilicită "de rezultat” pe când reglementarea ulterioară sancționează atât fapta ilicita "de rezultat” cât și fapta ilicită „de pericol”.

Și sub aspectul regimului sancționator nu se poate aprecia că O.U.G. nr. 66/2011 are caracterul unei "legi mai favorabile" deoarece nivelul corecției stabilit în procente minime raportat la valoarea prejudiciului produs sau apt de a fi produs.

Legea incidentă în momentul săvârșirii pretinsei fapte ilicite (O.U.G. nr. 79/2003) impune emiterea unui titlu de creanța doar pentru valoarea prejudiciului efectiv produs bugetului care finanța proiectul.

Referitor la critica expusă la punctul 2 al motivelor de recurs privind inexistența prejudiciului.

Jurisprudența Înaltei Curții de Casație și Justiție este în acord cu opinia exprimata, mai sus vizând necesitatea probării existentei unui prejudiciu sau potențial prejudiciu, sens în care se face trimitere la considerentele Deciziei nr. 4985 din 23 noiembrie 2012 în Dosarul nr. x/59/2011:

Referitor la critica expusă la punctul 3 al motivelor de recurs

privind pretinsa existență a unei abateri.

Se arată că nici la pct. 6 si nici la pct. 9 din Anexa 6 la Raportul comisiei privind verificarea condițiilor de calificare aferente licitației deschise, Centru de Afaceri Sibiu, nu se vorbește de aplicarea vreunui criteriu de calificare ci doar de neconcordante privind declararea subcontractanților - neconcordante lămurite de către ofertanți, astfel încât subcontractanții declarați au fost acceptați.

Beneficiarul nu a impus documente de calificare subcontractanților,

respectiv deși s-au cerut Formularul nr. 1 - Declarație privind eligibilitatea și respectiv de Formularul nr. 2 - Declarația privind neîncadrarea în prevederile art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006,nu s-a făcut trimitere la aceste documente cu titlu de condiții de calificare.

Considerentele și soluția instanței de recurs;

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză și în conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

În fapt a arătat reclamanta că a semnat la data de 14 iulie 2009 un contract de finanțare, înregistrat din 14 iulie 2009 pentru realizarea obiectivului ,,Centru de afaceri Sibiu”.

În procedura de implementare a proiectului a derulat procedura de achiziție publică a lucrărilor de achiziție, în baza prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, iar respectarea prevederilor legale în materia achizițiilor publice a fost permanent monitorizată de observatori din partea C. Sibiu

Prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 21 noiembrie 2011, echipa de control a constatat încălcarea legislației privind achizițiile publice și pe cale de consecință abaterea de legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile H.G. nr. 925/2006, fiind astfel identificată o neregulă în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Astfel, s-a reținut că autoritatea contractantă, prin documentația de atribuire - Secțiunea IV - Formulare, formular 13, precum și prin clarificarea la documentația de atribuire publicată în data de 4 ianuarie 2010, a solicitat documente de calificare subcontractanților, respectiv formularul 1 - Declarație privind eligibilitatea și formularul 2 - Declarație privind neîncadrarea în prevederile art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006, contrar prevederilor art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2006.

În conformitate cu O.U.G. nr. 66/2011, Anexa 1 pct. 1.7 s-a aplicat o corecție financiară de 25% din valoarea contractului, fiind determinată valoarea creanței bugetare în sumă de 7.037.792,77 lei.

Contestația reclamantei în procedura prealabilă a fost respinsă prin decizia nr. 5 din 11 ianuarie 2012, ca neîntemeiată.

În drept art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 79/2003 prevede următoarele:„ neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții, care prejudiciază bugetul general al Comunității Europene și/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenit”.

- art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 definește neregula ca fiind „orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit”.

Reglementarea este asemănătoare,singura diferență notabilă,care poate prezenta relevanță din perspectiva cauzei de față,fiind referirea la prejudiciu: O.U.G. nr. 79/2003 vorbește de abateri care prejudiciază,în timp ce O.U.G. nr. 66/2011 se referă la abateri care au prejudiciat sau care pot prejudicia bugetul Uniunii Europene. Deosebirile rămân însă la nivelul aparenței,ambele sintagme acoperind, fie prin folosirea unui prezent continuu(cazul O.U.G. nr. 79/2003) fie prin referirile la momentele anterioare sau posterioare neregulii (cazul O.U.G. nr. 66/2011),întreaga perioadă de derulare a unui program finanțat din fonduri europene.

-

În ceea ce privește motivul de recurs vizând actul normativ aplicabil în speță.

Înalta Curte apreciază că în cauză sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 66/2011, aplicabilitatea normei în discuție este dată de momentul efectuării activităților de constatare și de stabilire a neregulilor chiar dacă fapta a determinat situația juridică (neregula) s-a produs în timp ce era în vigoare O.U.G. nr. 79/2003 (art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011).

Considerând că efectele juridice ale neregulii constatate (nerespectarea legislației specifice achizițiilor publice O.U.G. nr. 34/2006) au continuat să se producă și sub imperiul noii reglementări, este justificată aplicarea de către organul de control a dispozițiilor acestui act normativ, nefiind o aplicare retroactivă a O.U.G. nr. 66/2011 - acest motiv de recurs nefiind fondat.

- În ceea ce privește existența unui prejudiciu produs bugetului Uniunii Europene printr-o sumă plătită necuvenit și implicit noțiunea de neregulă.

- În conform cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale „Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 și art. 5 alin. (2): să fie conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare”.

În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2006 pentru aplicarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică din O.U.G. nr. 34/2006 „Autoritatea contractantă nu are dreptul de a impune îndeplinirea unor criterii de calificare pentru eventualii subcontractanți, dar resursele materiale și umane ale subcontractanților declarați se iau în considerare pentru partea lor de implicare în contractul care urmează a fi îndeplinit, dacă sunt prezentate documente relevante în acest sens”.

Așa cum a reținut și instanța de fond, dat fiind faptul că în Fișa de date a achiziției - cap. V.1 - situația personală a ofertantului - nu este menționată ca și condiție de calificare prezentarea de către subcontractanți a documentelor menționate ci numai de către ofertanți.

Nu se poate aprecia că prin completarea Formularului 13 - Declarație privind lista asociaților și a subcontractanților și partea/părțile din contract care sunt îndeplinite de aceștia; au fost impuse criterii de calificare.

Dimpotrivă așa cum a arătat și autoritatea pentru aprecierea privind resursele materiale și umane ale subcontractanților pentru partea lor de implicare în contractul de achiziție, chiar art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2006 - menționând prezentarea de documente relevante în acest sens.

De asemenea, se reține că în procesul de evaluare și de selecție nu s-a făcut uz de vreun criteriu de calificare pentru subcontractanți, iar nedepunerea vreunei contestații privind conținutul documentației de atribuire de către nici un ofertant sau subcontractant pentru aceste motive este un argument al respectării legislației specifice impuse de O.U.G. nr. 34/2006, respectiv H.G. nr. 925/2006.

Înalta Curte constată că nu se confirmă existența unei nereguli în sensul unei abateri de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și sau europene și de asemenea nu s-a creat în acest context nici un prejudiciu sau potențialitatea producerii lui.

Potrivit pct. 1.2. din Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 66/2011 se arată că pentru aplicarea necorespunzătoare a unor elemente auxiliare procedurii de atribuire, în cazul în care neregula este doar de natura formală, fără un potențial impact financiar, nu se va aplica nici o corecție (reducere financiară).

Neexistând nici o corelare cu vreun fapt sau împrejurare de natură a contura aspectele esențiale ale unei nereguli în sensul precizat anterior, Înalta Curte consideră că în lipsa impactului financiar, a unei potențiale vătămări conform legislației naționale sau comunitare, nu se poate constata nici o legătură între pretinsa abatere de la legalitate și vreun prejudiciu și prin urmare aplicarea unei corecții de 25% nefiind justificată.

Recurenta, respectiv Comisia de soluționare a contestației a concluzionat în Decizia nr. 5/2012, în sensul că se impune aplicarea unei corecții de 25% considerând că prin criteriile impuse beneficiarul a împiedicat potențialii ofertanți să participe la procedura de atribuire. Cum s-a precizat anterior acest considerent nu are nici o justificare.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs;

Față de cele arătate mai sus, constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, neexistând motive care să atragă modificarea sau casarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de E., ca nefondat.

Văzând și prevederile art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Va obligă recurentul - pârât E. (fost B.) la plata sumei de 4.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata - reclamantă SC A. SRL Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de E. (fost B.) împotriva sentinței nr. 154 din 24 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul - pârât E. (fost B.) la plata sumei de 4.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata - reclamantă SC A. SRL Sibiu, cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2014.