ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2644/2015

HOTĂRÂRE

24.11.2015

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2644/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 2644/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub nr. x/107/2010, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL, obligarea acesteia la plata sumei de 550.000 lei în favoarea reclamanților, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale aduse demnității, onoarei, cinstei și reputației acestora prin insulte, calomnii, defăimări și aprecieri nefavorabile.

Prin sentința civilă nr. 2629/2011, Tribunalul Alba a respins excepția lipsei calității procesuale active, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive, a respins acțiunea reclamanților.

Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul declarat de reclamanți prin Decizia civilă nr. 152/2011.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia civilă nr. 2601/2012 în sensul admiterii acestuia, casării deciziei civile atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, Curtea de Apel Alba Iulia a pronunțat Decizia civilă nr. 53/2012, prin care a admis apelul, a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Procedând la rejudecarea cauzei, Tribunalul Alba a pronunțat sentința civilă nr. 1023/2013, prin care a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de pârâtă și a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea reclamanților.

Prin Decizia civilă nr. 59/2013, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul reclamanților.

Prin Decizia nr. 1015/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul reclamanților, a casat hotărârea instanței de apel și a trimis cauza spre rejudecare.

Prin Decizia nr. 56 din 19 iunie 2014 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția I civilă, rejudecând apelul reclamanților, în limitele stabilite de instanța de recurs, conform art. 315 C. proc. civ., s-a respins apelul reclamanților declarat împotriva sentinței nr. 1023 din 03 aprilie 2013 a Tribunalului Alba.

În considerente s-a reținut faptul că, prin acțiunea promovată, reclamanții au susținut că pârâta a săvârșit o faptă ilicită, constând în publicarea unui articol de presă cu conținut defăimător la adresa lor. Acest articol conține mesajul unui grup de muncitori angajați la societatea la care reclamanții sunt asociați și administratori cu privire la condițiile de muncă și sancțiunile pecuniare ce sunt aplicate.

Probele administrate în cauză, respectiv rezultatul controlului Inspectoratului Teritorial de Muncă, consemnat în procesul-verbal din 16 februarie 2010 și declarațiile martorilor audiați, au dovedit atât condițiile în care se desfășoară activitatea la SC D. SRL, cât și încălcarea dispozițiilor C. muncii cu privire la aplicarea sancțiunilor disciplinare. Așadar, faptele relatate de pârâtă au avut o bază factuală suficient de precisă și fiabilă, ceea ce demonstrează că aceasta a acționat cu bună-credință, nefiind dovedită intenția de a defăima reputația apelanților (cauza Colombani și alții contra Franței, cauza McVicar contra Marii Britanii, cauza Pedersen și Baadsgard contra Danemarcei).

În ceea ce privește limbajul folosit în articolul în discuție, se constată că stilul folosit de pârâtă cuprinde accente, note satirice, care se caracterizează prin ironie și exagerarea caricaturală a unor aspecte particulare și țintește în mod natural să provoace și să agite. Curtea Europeană a Dreptului Omului a statuat în cauza Vereinigung Bildener Kunstler contra Austriei că orice ingerință în dreptul unei persoane la o asemenea exprimare trebuie examinat cu atenție.

Deși unele aserțiuni ale pârâtei pot fi considerate a avea caracter ofensator, se constată că aceasta nu a depășit doza de exagerare și provocare admisibilă, prin raportare la chestiunile pe care acesta a dorit să le supună dezbaterii prin intervențiile sale din presă.

Chiar dacă unele comentarii ale pârâtei fac referire la viața privată a reclamanților, totuși, limbajul folosit de intimată a rămas în limitele acceptabile ale libertății de exprimare recunoscute ziariștilor (cauza Bugan contra României).

Împotriva Deciziei

nr. 56 din 19 iunie 2014 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția I civilă, au declarat recurs reclamanții A. și B., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea hotărârii pronunțate de curtea de apel și, în consecință, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, reclamanții-recurenți fac o expunere a situației de fapt și își exprimă nemulțumirile legate de modul de soluționare a cauzei, fără a invoca în concret critici care să vizeze nelegalitatea soluției adoptate de instanța de apel.

Astfel, recurenții arată faptul că, prin soluția adoptată, instanța nu a făcut altceva decât să „își dea dea girul” ca pe viitor să se folosească astfel de invective, calomnii, amenințări, de felul celor folosite de pârâtă, ca fiind informare a opiniei publice. Dacă o instanță de judecată lasă nesancționată folosirea unui limbaj din care rezultă fără dubii insulta, calomnia, amenințarea la adresa unor persoane, aceasta înseamnă că pune „umărul” la promovarea de către mass-media a non valorii, a agresivității în limbaj, a lipsei de respect față de normele morale.

Recurenții mai arată faptul că articolul de ziar publicat de către pârâtă, pentru care aceasta și-a asumat întreaga răspundere, conține o serie de insulte ce aduc o gravă atingere onoarei, reputației, cinstei și demnității reclamanților.

În fine, recurenții arată faptul că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale reglementate de art. 998-999 C. civ., fapt ce impune modificarea hotărârii pronunțate de curtea de apel și, în consecință, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Înalta Curte, analizând recursul prin prisma criticilor formulate, constată că acesta este nul pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac prin care se invocă motive de nelegalitate a unei hotărâri.

Art. 302

alin. (1) pct. c C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, printre alte mențiuni, sub sancțiunea nulității, și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, precum și dezvoltarea lor.

Potrivit dispozițiilor art. 303 C. proc. civ., „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”.

În art. 306 alin. (3) C. proc. civ. se prevede că „indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.”

Instanța investită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Analizând cuprinsul cererii de recurs formulată de reclamanții A. și B., se constată că aceștia își exprimă, în termeni generali, nemulțumirea față de hotărârile pronunțate în cauză, principala critică fiind aceea că, în mod greșit, a fost respinsă cererea de chemare în judecată, fără însă a evoca, în mod concret, critici care să se încadreze în motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

invocat în cererea de recurs

Criticile referitoare la caracterul ofensator al articolul de ziar publicat de către pârâtă, la adresa recurenților, vizează netemeinicia hotărârii și nu nelegalitatea acesteia, De altfel, acest aspect ține de modul de apreciere a probelor și de situația de fapt, ceea ce vizează un motiv de netemeinicie ce nu mai poate fi cenzurat în recurs, după abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ.

Astfel, întrucât criticile formulate nu fac posibilă încadrarea acestora, în mod concret, în vreunul din motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. și nefiind constatate nici motive de ordine publică care să ducă la analizarea din oficiu a hotărârii criticate, se va constata nul recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva Deciziei nr. 56 din 19 iunie 2014 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția I civilă.