ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 608/2013

Decizia nr. 608/2013

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 14 februarie 2011, sub nr. unic 1356/2/2011, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român Prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004 și ale Legii nr. 10/2001 modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, obligarea pârâtului la transmiterea, de îndată, a Dosarului nr. x/CC la evaluator în vederea stabilirii cuantumului despăgubirii ce i se cuvine conform actelor existente în cauză, astfel încât să fie în măsură pârâtul să emită, într-un termen de 30 zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii ce se va pronunța în prezenta cauză, a unei decizii de acordare a titlului de despăgubire cuprinzând măsurile reparatorii prin echivalent pentru imobilul construcție ce nu mai poate fi restituit în natură și care face obiectul Dispoziției nr. 1472 din 14 octombrie 2008 emisă de Primăria Orașului Balș, decizie ce a stat la baza constituirii dosarului de despăgubire înregistrat la ANRP sub nr. x/CC din 2008.

În motivarea cererii, s-a arătat că, în termenul legal prevăzut de Legea nr. 10/2001, s-a formulat și înregistrat notificare privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru imobilul din orașul Balș, județul Olt, demolat.

Dosarul cuprinzând documentele ce au stat la baza emiterii dispoziției sus-menționate a fost înaintat la CCSD-ANRP, fiind înregistrat sub nr. x/CC din 2008.

Ulterior, reclamanta a formulat cereri de soluționare a dosarului administrativ prin emiterea titlului de despăgubire, după 10 ani de la înregistrarea notificării și după 2 ani de la înregistrarea dosarului la CCSD-ANRP, acesteia comunicându-i-se faptul că dosarul nu a fost repartizat unui consilier în vederea analizării și transmiterii la evaluator.

Până la data de 17 februarie 2010, conform scrisorii ANRP - CCSD nr. 7577/L10 din 17 februarie 2010, Dosarul privitor la măsurile reparatorii nr. x/CC nu a fost analizat și nu a fost trimis spre evaluarea despăgubirilor ce se cuvin reclamantei.

Prin întâmpinarea depusă la data de 27 septembrie 2011, pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin Sentința civilă nr. 5455 din 28 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat pârâta să procedeze la analiza Dosarului reclamantei nr. x/CC în vederea emiterii titlului de despăgubire, potrivit procedurii prevăzute de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut situația de fapt potrivit căreia reclamanta a formulat și înregistrat în termenul legal prevăzut de Legea nr. 10/2001 Notificarea nr. 102/2001 privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru imobilul din orașul Balș, județul Olt, demolat, fiind emisă de către Primarul Orașului Balș, județul Olt, Dispoziția nr. 1472 din 14 octombrie 2008 cu propunere de acordare despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Dispoziția de restituire împreună cu dosarul au fost înaintate de către instituția emitentă, la Comisia Centrală, formându-se Dosarul nr. x/CC din 2008, ulterior, reclamanta formulând cereri de soluționare a dosarului prin emiterea titlului de despăgubire, având în vedere vârsta înaintată a acesteia și starea sa de sănătate precară.

Până la data de 17 februarie 2010, conform Scrisorii nr. 7577/L10 din 17 februarie 2010 a ANRP - CCSD înaintate de către pârât reclamantei, Dosarul privind măsurile reparatorii nr. x/CC nu a fost analizat și nu a fost trimis spre evaluare a despăgubirilor.

În condițiile în care dosarul reclamantei a fost înregistrat la autoritatea pârâtă în anul 2008, este inexplicabil cum abia după 3 ani pârâta ajunge la concluzia că este necesară clarificarea situației privind suprafața imobilului și istoricul de arteră al imobilului notificat.

În speță, durata de mai bine de 3 ani de la data emiterii dispoziției prin care s-a stabilit dreptul la despăgubiri, fără efectuarea de către pârâtă a unor demersuri concrete în vederea stabilirii cuantumului acestora și emiterii titlului de despăgubire necesar pentru valorificarea dreptului reclamantei, conduce la concluzia nerespectării de către pârâtă a obligației sale legale de a analiza și soluționa dosarul într-un termen rezonabil, respectiv a vătămării reclamantei în drepturile sale legate de aplicarea dispozițiilor legale privind emiterea acestui titlu.

Prin urmare, Curtea, văzând dispozițiile art. 18 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, a admis acest capăt de cerere și a obligat pârâta să procedeze la analiza Dosarului reclamantei nr. x/CC în vederea emiterii titlului de despăgubire, potrivit procedurii prevăzute de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu privire la imobilul situat în orașul Balș, județul Olt.

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, au declarat recurs atât reclamanta A., cât și pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

3.1. Recursul declarat de recurentă

În motivarea căii de atac, reclamanta susține că obligând pârâta numai la a proceda la analiza Dosarului nr. x/CC în vederea emiterii titlului de despăgubire, potrivit procedurii prevăzute de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, fără a fixa însă un termen în care pârâta să-și execute această obligație, soluția rămâne pur iluzorie, întrucât această obligație fără termen rezultă din însăși lege iar pârâta ignoră cu bună-știință prevederile legii, fără a exista o metodă de constrângere efectivă și eficientă pentru a o obliga să-și execute obligațiile în afara unei hotărâri judecătorești care să fixeze ea însăși un termen de soluționare efectivă a dosarului de despăgubire.

Solicită ca instanța de recurs să modifice în parte Sentința nr. 5455 din 28 septembrie 2011, în sensul obligării pârâtei să transmită de îndată a Dosarului nr. x/CC la evaluator și să emită într-un termen de 30 de zile de la realizarea evaluării (evaluarea trebuie realizată în 20 de zile de la transmitere, conform propriilor susțineri ale pârâtei) a deciziei privind acordarea titlului de despăgubire pentru imobilul construcție ce nu mai poate fi restituit în natură și care face obiectul Dispoziției nr. 1472/2008 emisă de Primăria Orașului Balș, decizie ce are la baza constituirii dosarului de despăgubire înregistrat la ANRP sub nr. 4J3414/CC din 2008.

3.2. Recursul declarat de pârâtă

Criticând soluția instanței de fond prin prisma dispozițiilor conform art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., autoritatea pârâtă susține că instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În cauza dedusă judecății, printr-o notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în orașul Balș, județul Olt.

Prin Dispoziția nr. 1472/2008 Primăria orașului Balș a acordat beneficiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul notificat.

Dosarul aferent dispoziției amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În cauza supusă judecății, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantelor, în semn că dosarul aferent Dispoziției nr. 1472/2008, a fost transmis de Primăria orașului Balș, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. x/CC.

Totodată, dosarul amintit mai sus a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat și s-a constatat faptul că acesta trebuie completat cu o precizând expresă a suprafeței imobilului pentru fiecare corp de construcție în parte pentru care s-a propus acordarea d măsuri reparatorii în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, precum și un istoric de arteră al imobilul notificat, în acest sens fiind Adresa nr. x/CC din 20 septembrie 2011 înaintată Primăriei orașului Balș județul Olt.

Referitor la etapa evaluării, subliniem faptul că această etapă este condiționată de completare dosarului cu informațiile mai sus menționate, precum și de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, aș cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Față de aceste aspecte, se susține că solicitarea reclamantului privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlului de despăgubire este neîntemeiată.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenți și a dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, însă în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În cauză, este necontestat că recurenta-reclamantă este beneficiara Dispoziției nr. 1472 din 14 octombrie 2008, emisă de Primăria Orașului Balș și transmisă, împreună cu dosarul, autorității publice recurente în condițiile prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Este, de asemenea, necontestat că reclamanta a notificat autoritatea competentă încă din anul 2001 pentru restituirea imobilului în litigiu.

Totodată, din actele și lucrările cauzei, judecătorul fondului a reținut în mod corect că dosarul privind Dispoziția nr. 1472/2008, emisă de Primăria Orașului Balș a rămas în nelucrare la autoritatea pârâtă timp de 3 ani.

În jurisprudența sa constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că nesoluționarea într-o asemenea durată de timp a cererii de emitere a deciziei - titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a principiului respectării unui termen rezonabil în acțiunile administrației.

Recursurile formulate sunt, însă, întemeiate în raport cu prevederile O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora: „(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite”.

Ulterior, în M. Of. nr. 456/6.07.2012 a fost publicată Legea nr. 117/2012 privind aprobarea O.U.G. nr. 4/2012 și modificarea O.U.G. nr. 62/2010, potrivit căreia termenele prevăzute în aceste acte normative au fost prelungite până la data de 15 mai 2013.

Instanța de recurs reține că aceste dispoziții au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., ele devin pe deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.

În ceea ce privește conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe Decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 și nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanța de recurs și le însușește:

- Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar;

- De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P. întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența O.U.G. nr. 4/2012;

- Soluția legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susține autorul excepției;

- Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - și sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective;

- Faptul că, potrivit ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare;

- De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluționând cererea nr. 60858/00 și pronunțând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare;

- O.U.G. nr. 4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.

Într-adevăr, instanța europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare.

În concluzie, acțiunea formulată este întemeiată, așa cum a reținut și instanța de fond, însă finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și emiterea titlului de despăgubire este condiționată de termenul stabilit de legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea Constituțională s-a pronunțat că sunt constituționale, așa cum s-a arătat mai sus.

Astfel fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., coroborat cu art. 304

1

C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, va admite recursurile, va modifica sentința recurată, în sensul că autoritatea publică recurentă va fi obligată să emită titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la expirarea termenului stabilit prin O.U.G. nr. 4/2012, cu modificările și completările ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de A. și de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 5455 din 28 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată în sensul că decizia- titlu de despăgubire urmează să fie emisă în termen de 30 de zile de la data de 15 mai 2013.

Menține celelalte dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2013.

Procesat de GGC - LM